2020 a fost un an ciudat. A fost un an cu bune și cu rele, bipolar ca naiba! (scuze, mami :D). Și cum acesta este în mod clar și cert ultimul articol al anului, am zis că e cazul să facem recenzia lui 2020. Să vedem ce s-a schimbat, pe unde ne-am plimbat (puțin), ce am citit și cam ce s-a mai întâmplat.
Casa
Am zis că ar fi bine să încep cu cea mai mare schimbare din viața noastră de anul acesta și nu cu pandemia. Pentru că, până la urmă, cu bune sau rele, pentru noi 2020 a însemnat, în primul rând, mutarea la casa noastră. După multe căutări, despre care am scris pe larg pe blog, evident :D, am reușit să găsim casa potrivită pentru noi. Procesul de achiziție a fost stresant și, recunosc, am avut câteva momente în care am cedat nervos. Dar dau vina și pe pandemie pentru asta :)))). Ideea e că după ce am terminat cu actele și nervii și amenajarea (cât de cât) a venit momentul să ne mutăm și am petrecut primul weekend în casa noastră (și toate zilele ce au urmat :D).
Nu am făcut un update cu privire la adaptarea la această nouă viață, dar este pe lista pentru 2021. Mă gândesc să îl public undeva prin mai, când se îndeplinește un an de la marea mutare :))). Dar am timp să mă hotărăsc.
Pe scurt, însă, vreau să vă spun că a fost absolut magic. Nu m-am așteptat în nici un moment să îmi fie atât de ușor să trec de la viața la bloc cu mami și Andrei (și Flavius, evident), la viața la casă, la izolarea de care încă ne bucurăm, la apusuri și răsărituri colorate, câmpuri la o aruncătură de băț, ditamai curtea și o liniște dubioasă la care nu mă așteptam. E un calm aparte la noi acasă, ceva al nostru și mă simt, într-adevăr, acasă, chiar dacă sunt aici de doar câteva luni.
Bineînțeles că mai sunt multe de făcut la casa noastră, chiar dacă pandemia ne-a permis să amenajăm mai mult decât preconizasem inițial. Dar nu ne grăbim. Avem tot timpul din lume.
Pisicii
Odată cu casa au venit și pisicii. Cuba și Mojito sunt doi scumpi și îi ador. Da, îmi scot peri albi pentru că sunt doi fomiști și au cele mai dubioase apucături. Dar când vin și se gudură pe lângă mine sau se pun lângă mine în timp ce stau liniștită și citesc, mă topesc toată. Bineînțeles că m-am transformat în cat mom 100%, complet obsedată de ei. În singura zi în care Cuba nu a venit atunci când am chemat-o și a apărut după vreo oră am crezut că o iau razna. Eram cu lacrimile în vârful nasului. Mojito e cel mai mare șmecher și devine tot mai curios și mai curajos pe zi ce trece, lucru care nu mă bucură deloc. Și motiv pentru care i-aș ține TOT ÎN CASĂ, dar nu mă lasă Flavius :))).
Evident că le-am făcut un cont de instagram unde postez destul de frecvent, @cubaandmojitocats. Dați-le un follow pentru că au cele mai cute poze :D. În majoritatea dorm pentru că doar atunci stau cuminți… și au niște poziții de leșini. Mai sunt și pozele cu ei uitându-se la mine cu fețele de cerșetori pentru că vor mâncare de oameni. Dar nu vorbim despre ele :)))).
Cert este că viața cu pisicii ăștia doi este foarte faină. Ei sunt niște scumpi și sunt înnebuniți după mine. Mă distrează maxim cum mă urmăresc prin casă :))). Dar nu vreau să mă gândesc la momentul în care vor crește și vor începe să patruleze mai departe pentru că mă apucă depresia și empty nest syndrome :))). Despre astea vorbim când va fi cazul. Până atunci, aruncați o privire peste articolul dedicat lor care există deja pe blog :D.
Pandemia
Râdem, glumim, dar 2020 ne-a dat-o bine :))). Nu puteam să nu includ pandemia în recenzia de final de an pentru că 2020 a fost definit de pandemie. Am stat atât de mult acasă, încât noroc că ne-am mutat și am schimbat peisajul, altfel o luam razna. Am fost paranoia, a fost depresivă, am fost hyper. Am suferit pentru că nu am putut călători. Am suferit pentru că nu puteam să ies din casă. M-am temut pentru viața mea și pentru a celor pe care îi iubesc. Am ajuns să nu mai suport oamenii în jurul meu și să îmi vină să îi bat la coadă la Lidl. Am ajuns să nu mai simt aceeași plăcere când merg la mall. Ca să nu mai spun că am ajuns să duc dorul restaurantelor și a cafenelelor. Dar, cel mai mult, am ajuns să duc dorul prietenilor mei.
Pandemia a însemnat izolare. Izolare de oameni dragi mie. Există persoane pe care, pentru prima oară în foarte mult timp, le-am văzut pentru o singură dată într-un an de zile. Și aici nu vorbesc despre oameni care locuiesc peste mări și țări. Vorbesc despre oameni care stau la Timișoara sau la Hațeg. Și asta m-a deranjat cel mai tare la pandemie.
Evident, am înțeles atitudinea lor. Trăim vremuri foarte dubioase în care tot ce ne dorim este să ne simțim cât mai safe. Dar asta nu înseamnă că nu mi-e greu. Mai ales că eu sunt un om cald și expansiv. Îmi place să mă văd cu prietenii mei. Îmi place să iau oamenii în brațe. Îmi place să îmi manifest fizic afecțiunea. Iar în 2020 acest lucru a fost off limits. Deci treaba cu pandemia mi-a dat rău de tot în cap. Dar am supraviețuit, ce pot zice…
Călătoriile
Pentru un dependent de călătorii ca mine, 2020 nu a fost un an bun. Începutul a fost promițător. Pe 2 ianuarie urcam în Retezat, până la 1990 m, la lacul Pietrele. Presupun că faptul că trebuia să luăm ca pe un semn faptul că ne-a prins noaptea în pădure. Nu am făcut-o, ci am privit cu încredere în viitor, spre excursia tradițională la Arieșeni, unde ne-am distrat maxim. Apoi, în februarie am mers la Belgrad, din pur noroc și o inspirație divină venită la mami. Pentru ea și pentru Flavius chiar a fost singura excursie în străinătate a anului și până acum, pe final, ori de câte ori vorbim despre ea zicem că a fost noroc chior :)))).
Eu am avut ceva mai mult noroc pentru că am mers pentru prima oară la Milano, tot în februarie, înainte să înceapă toată nebunia cu pandemia. Am mers la Milano Fashion Week și a fost absolut genial, după cum vă povesteam pe blog. Mi-a plăcut absolut tot la această experiență și, culmea, la două zile după ce am aterizat pe aeroport în Timișoara s-a închis Italia. Credeți că m-am distrat prea tare și am declanșat pandemia? :)))))
În lunile ce au urmat, am visat pur și simplu la călătorii. Am venit doar până la Sălaș, de Paști, apoi am așteptat cuminți să se ridice restricțiile.
Prima noastră ieșire oficială a fost la Roca Brună, la un brunch absolut fantastic peste care a dat Flavius întâmplător pe Facebook. A fost genial. M-am îndrăgostit complet de această locație și aștept cu nerăbdare să revin aici. Poate chiar să stau un weekend aici ar fi mișto. Dar asta rămâne de văzut în 2021.
În iulie am avut concediu, dar nu am mers nicăieri departe. Nu am mers la mare, ceea ce a fost crunt, în schimb ne-am plimbat pe aici. Am fost la Geoagiu Băi, la Hunedoara, la Sebeș, la Alba, o zi la Cluj, cu o oprire scurtă la Cojocna și o după-masă pe Râul Mare. Totuși, ceea ce eu consider că a fost concediul nostru sunt cele (aproape) 3 zile petrecute la Valea Iarului. Glampingul în Retezat a fost absolut genial și mi-ar plăcea la nebunie să repet experiența în 2021.
Și dacă tot ne-am obișnuit cu road tripurile în concediu, am zis să păstrăm rețeta câștigătoare. Așa am văzut:
- Domeniile Murani, unde vreau să mai mergem atunci când înflorește liliacul
- Cheile Băniței, unde vreau să mă bălăcesc efectiv în vara lui 2021
- Restaurantul Werk din Hunedoara, unde am mâncat extrem de bine
- I giardini di Zoe, unde clar trebuie să revin atunci când vor fi înfloriți toți trandafirii
- Transluncani, unde vreau să revin în toamna lui 2021
- Fundătura Ponorului, unde practic trebuie să merg în fiecare anotimp pentru că este absolut divin
- Cascada Bigăr, pe lânga care s-ar putea să mai trecem în drumul nostru spre alte locații din zonă
Cam multe călătorii pentru un an pandemic, nu? Am făcut ce am putut și am învățat din întrega experiență. Ba chiar am mai scris și un articol care sigur se va dovedi mai mult decât util și în 2021. În caz că vrei să știi cum să călătorești mai mult în pandemie, aruncă o privire aici.
Totuși, sper ca 2021 să fie ceva mai ofertant pe planul călătoriilor. Vreau la mare. Vreau în bazine. Vreau APĂ… cu disperare. Asta mi-a lipsit foarte mult în 2020. Apa. Racul din mine este mic și sfrijit și uscat și cred că de-asta bea atât de multă Cola :))).
Cărțile
Bun. Acum că am terminat cu inventarul călătoriilor, mai lung decât preconizasem, să trecem la cărți.
Fiind un an pandemic, 2020 a fost perfect pentru citit. Când tot ce ai de făcut este să stai acasă, ce să și faci, mai ales în condițiile în care ești un cititor pasionat? Drept urmare am reușit să citesc 31 de cărți. Inițial îmi propusesem 25 ca și reading challenge, dar când am văzut cum merge treaba am crescut targetul la 30. Un rezumat al anului meu în cărți puteți vedea pe contul meu de goodreads.
Partea faină la 2020 este că, citind atât de mult și având timp la dispoziție, am decis să creez un cont de instagram și un canal special de youtube dedicat. Așa a luat naștere @cartileluandra pe Instagram și canalul Cărțile lu Andra pe youtube. Bineînțeles că acest lucru s-a întâmplat doar prin august pentru că de la idee la faptă durează la mine… dar tot e bine că m-am apucat… cât de cât. Și, ca să fie totul bine, conturile cresc organic, încet, dar sigur (le poți urmări și tu dacă ești pasionat de lectură).
Tot la capitolul cărți, în 2020 s-a întâmplat o chestie extra cool: am scris propria mea carte. Pierdută în blogosferă este un mic ebook ce include 10 lecții pe care le-am învățat în 10 ani de blogosferă (acum 11 :)))). Sunt super mândră de ea și poate fi descărcată gratuit chiar de aici, de pe blog.
Concluziile
2020 a fost un an ciudat. A fost cu bune și cu rele (date toate la televizor), dar care an nu are suișuri și coborâșuri?
La un moment dat aveam un citat pe blog care spunea cam așa: Life is a roller coaster. Enjoy the ride! Și nu asta e viața până la urmă? Un montagne russe care uneori ne face să vomităm, iar alteori ne umple de adrenalină? Bune și rele care vin când te aștepți mai puțin? Iar noi putem doar să ne bucurăm de întreaga experiență și să învățăm din ea.
Acestea fiind spuse și având în vedere cât m-am lungit, mai vreau doar să vă doresc un 2021 la finalul căruia, dacă puneți în balanță bunele și relele, bunele să fie mai multe și să încline balanța. Poate pare greu, dar vă asigur că nu este. Esențial este cum decideți să puneți problema.