Geoagiu Băi: amintiri din comunism, băile romane, cascada Clocota

Călătoriile vin de multe ori fără să le planifici neapărat. Important este să ai un outfit de Doamne ajută în fiecare zi astfel încât să dai bine în poze :)))). Ideea este că atunci când am plecat dimineața de acasă și am decis să mă îmbrac mai fancy pentru că hei, era o zi frumoasă, nu aveam nici cea mai vagă idee că la finalul zilei mașina va avea cu peste 100 km în plus la bord în urma escapadei la Geoagiu Băi.

Câteva cuvinte despre Geoagiu Băi

Nu sunt wikipedia, deci nu voi începe cu atestarea documentară a stațiunii :))). În schimb, vreau să vă spun că în timp ce mă perindam pe străzile din Geoagiu Băi m-am simțit foarte aproape de copilăria mea și de taberele la Năvodari. Stațiunea are ceva din aerul deplorabil al uitării comuniste. E un mix dubios de vile high class + cabane super luxoase și hoteluri ce par a fi văzut ultima investiție atunci când s-au inventat termopanele. Evident, investiția a constat exclusiv în geamuri.

Am ajuns la Geoagiu Băi pentru că mama Șerica trebuia să meargă la tratament în stațiune. Era cazată la hotel Vacanța, însă acesta, deși curat și acceptabil, părea o ultimă relicvă a perioadei de glorie a lui Ceaușescu și mă așteptam să văd cel puțin un tablou cu marele conducător în hol, dacă nu în fiecare cameră.

Bun. Hai că poate e mai bine în stațiune, mi-am spus. Oricum trebuia să mâncăm. Oricum mai aveam câte ceva de cumpărat pentru mama Șerica.

Din păcate, m-am cam înșelat. La fel ca în Năvodariul copilăriei mele, magazinele din Geoagiu Băi erau pline de chinezării la supra preț. Multe costume de baie, multe tunici pentru că hei, sunt trendy, mulți pantaloni tip șalvari din cele mai dubioase materiale și, bineînțeles, foarte multe suveniruri, produse probabil undeva pe vapor. În afară de asta, mai găseai chestii specifice înotului: colaci, aripioare, saltele, prosoape, you name it.

Cât despre mâncare… noi am decis să luăm prânzul la o terasă aflată fix vis-a-vis de ștrandul din Geoagiu Băi. Nu părea ea cine știe ce, dar meniul dădea impresia de diversitate. Din păcate, prețurile erau comparabile cu cele din Timișoara, însă cantitățile de fine dining. Și uite așa am ajuns să dau 27 de lei pe un castronel de macaroane la cuptor. Au fost bune, nu neg, însă după doar 2 ore deja îmi era foame :))).

Și acum că te-am oripilat complet, hai să trecem la partea bună.

Băile romane

Chiar dacă stațiunea are aceste neajunsuri, este un loc ce merită vizitat. Dacă decizi să îi acorzi o șansă și vrei să stai aici mai mult ar trebui să începi prin a căuta o cazare de Doamne ajută. Hotel Germisara, din câte am înțeles de la Cornel Crișan, este foarte fain, renovat, are pisicină interioară și toate facilitățile. Dacă preferi o pensiune, am văzut o grămadă care arătau super drăguț și sigur găsești ceva potrivit pentru nevoile tale pe booking.

Dacă vrei să faci doar o excursie de o zi și să mergi mai departe poți face acest lucru fără nici o problemă. În Geoagiu Băi există doar 3 obiective turistice importante, semnalizate la tot pasul. Primul pe care noi am decis să îl vedem este situl Băilor romane.

Acest sit arheologic este situat foarte aproape de centrul stațiunii. Mergi maxim 2 minute pe jos de la ștrandul din Geoagiu Băi și ai ajuns. La început vezi doar un fel de formațiune stâncoasă înconjurată de un gard. Intrarea este gratuită. Nu ai panouri informative sau nimic de genul. Trebuie pur și simplu să explorezi.

Urcând în vârful formațiunii dai peste o ditamai gaura în pământ, formată probabil prin prăbușirea tavanului unei peșteri (aici îmi dau cu părerea, nu sunt geolog). În mijlocul acesteia este un ochi de apă ce îți atrage imediat privirea.

Poți sta și admira peisajul sau te poți apropia. Este destul de ușor să găsești culoarul de intrare spre băile romane pentru că este singurul existent. Cobori pe stâncă, te bucuri că există scări improvizate, ai grijă la cap și ai intrat.
În momentul în care am ajuns aici am înțeles de ce îi fascina pe romani locul. Apa caldă, zona ascunsă, părea perfect pentru a te relaxa și a pune la cale noi cuceriri :P. Bine, plecând de la premiza că în vremea lor apa era ceva mai curată și zona ceva mai amenajată. Dar chiar și așa, tot mi-a plăcut și tot am făcut o mulțime de poze :D.

În caz că te întrebi dacă e ok să vii aici cu pantofi așa înalți, cum am făcut eu, răspunsul este nu. Recomandabili sunt pantofii sport, dar eu asta aveam la mine și cu asta am defilat. Bine că l-am avut pe Flavius pentru susținere, altfel mi-ar fi fost imposibil să mă deplasez.

Cascada Clocota

Al doilea obiectiv turistic important din Geoagiu Băi este cascada Clocota. Pentru a ajunge aici există 2 drumuri, unul din centrul stațiunii, unul chiar de la intrarea în stațiune. Pentru că era în drumul nostru de plecare, am zis să îl alegem pe cel de la intrare. Ceea ce nu știam și nu scrie nicăieri este că fiecare drum îți oferă o altă perspectivă.

Practic, dacă am fi mers pe drumul din oraș am fi ajuns într-un punct de belvedere de unde puteam admira fără probleme brațul drept al cascadei. Ne-am fi îmbulzit cu restul lumii și am fi încercat să facem poze.

Pentru că am ales să mergem pe drumul de la intrare am ajuns să coborâm un rând de scări (da, eu încă eram încălțată) ce dădeau fix în pârâul ce curge datorită brațului stâng al cascadei. A fost o surpriză totală pentru noi și nu înțelegeam ce se întâmplă. Partea bună, însă, a fost că pârâul era super cald. Deci m-am descălțat și am început să defilez prin albia lui fără nici un fel de problemă.

E greu să îmi găsesc cuvintele pentru a descrie această plimbare. Apa caldă trecând peste picioarele mele nu tocmai odihnite a fost ca un tratament revigorant. Piatra albă pe care o simțeam atât de fină, dar atât de solidă sub tălpi părea ireală. Micile cascade făcute de pârâu în drumul său vijelios la vale mă fascinau pur și simplu. Dacă nu ar fi fost o mulțime de oameni în zona de belvedere pe bune că m-aș fi dezbrăcat și aș fi făcut baie :)))). Poate data viitoare voi avea costum de baie la mine și voi putea să mă manifest în voie :D.

Revenim la Geoagiu Băi?

Evident! Pentru că nu te poți bucura de cascada Clocota în întregime decât dacă urmezi ambele drumuri. Pentru că încă nu am văzut Grota haiducilor. Pentru că aerul pe care îl respiri aici este extrem de curat și am nevoie de asta. Pentru că e aproape și de ce nu?

Dacă ar fi după mine, chiar aș merge să stau un weekend aici. Am niște idei de poze de stă mâța în coadă, însă e nevoie de timp și de vreme bună ca să le pot pune în practică. Până atunci, însă, mă bucur de cadrele minunate suprinse de Flavius.

Tu pe unde ai călătorit în ultima vreme?

Untold 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.