Nu sunt genul care să meargă cu cortul. Îmi place confortul. Îmi place să fiu răsfățată. Da, îmi place natura, dar nu chiar tot ceea ce vine cu ea. Adică prefer să evit insectele, mai ales atunci când dorm. Din toate aceste motive, până acum am mers cu cortul de… 3??? ori în viața mea… maxim. Și tot din aceste motive (plus sugestia lui Flavius :D) îmi doream foarte mult să încerc experiența de glamping la Camping Valea Iarului, după cum spuneam și aici.
Drept urmare, pentru că ne așteptau 2 săptămâni de concediu la Hațeg, am zis că 2-3 zile de glamping ar fi just what the doctor ordered. Așa că am decis să îi contactez pe cei de la Camping Valea Iarului și să îi întreb dacă nu vor să ne găzduiască. Oricum voiam să scriu despre ei, deci de ce să nu îmbinăm utilul cu plăcutul?
Zis și făcut! Am intrat în legătură via Facebook (vei fi fascinat de pagina lor), iar doamna Simona și domnul Adi mi-au răspuns prompt și cu amabilitate. Aveau toate weekendurile ocupate, dar locuri disponibile în timpul săptămânii. Și uite așa, într-o frumoasă zi de marți, fancy nevoie mare, că doar mergeam să facem glamping ;), am pornit spre Valea Iarului.
Sosirea la destinație
Drumul până la camping Valea Iarului este bun și foarte frumos, iar Waze-ul te aduce aici fără problemă. Tot ce ai de făcut este să urmezi Jiul de Vest, de la Petroșani spre Uricani și mai sus, după Câmpu lu Neag. Practic, mergi pe celebrul drum al lui Băsescu (poate ai auzit de el) ce trebuia să lege Valea Jiului de Băile Herculane. Acest lucru încă nu s-a întâmplat, însă există șanse ca proiectul să fie dus la bun sfârșit cu succes… în următorii 20 de ani :)))).
În timp ce păstrezi cursul sinuos al râului și te bucuri de stâncile Retezatului Mic, nici nu îți dai seama când ai urcat și ai ajuns la Camping Valea Iarului.
Stai liniștit, campingul nu este chiar la șosea. Pentru a te bucura de liniște totală și de o experiență de glamping cu adevărat, trebuie să te abați vreo 300 m pe un drum de pământ. Noi, într-o primă fază, am pornit în recunoaștere pe jos, curioși unde este campingul. Nu ne-am așteptat în nici un moment ca în fața ochilor să ni se deschidă o poiană superbă, unde pe platforme se aflau corturile de la Valea Iarului, fiecare părând o mică insulă.
Cazare de lux în mijlocul naturii
Evident că primul lucru pe care l-am făcut la sosire a fost să ne salutăm gazdele. Am povestit puțin cu doamna Simona și am stabilit să stăm oficial de vorbă a doua zi. Apoi ne-am luat cortul în primire și ne-am minunat de toate facilitățile de care dispuneam.
Corturile de la Valea Iarului sunt dotate cu paturi, lenjerie super curată, calorifere, becuri, măsuță, chiar și covor. Practic, sunt mai mult decât corturi. Sunt adevărate camere de hotel, cu tot cu balcon :))), adică exact ceea ce aștepți atunci când spui glamping.
În afară de corturi, Campingul Valea Iarului mai are și două băi funcționale extrem de curate. Nu mi-a venit să cred că cineva poate păstra așa o curățenie în vârful muntelui. În plus, într-un container erau organizate dușuri pentru bărbați și pentru femei, unde aveai apă caldă și încălzire datorită caloriferului din interior. Deci nu a trebuit să ne spălăm la râu, cu apă congelată, cum făceam când urcam la Pietrele.
În camping mai există ți o bucătărie funcțională, zonă de grătar, un bar bine echipat, zonă de joacă pentru copii, hamace peste tot, zone de servit masa, o alee cu căpșuni și un ciubăr (gen) cu frăguțe :))). Ce ar mai putea cere un turist?
Cum să te bucuri de liniște și pace
După turul de onoare, am zis să ne relaxăm puțin. Aici nu ai semnal de nici o culoare, deci a trebuit să găsim alte metode de a petrece timpul. Și ce poate fi mai fain într-un cadru de vis decât să faci poze :))))? Așa că ne-am amuzat într-o primă fază cu baloanele de săpun. Apoi, pe seară, după un grătar pe cinste, am experimentat cu lumina și expunerea prelungită a telefonului. A fost prea tare!
Evident că mi-am mai și verificat telefonul aiurea, la fiecare câteva ore, ca orice dependent de Instagram care se respectă. Dar în rest, chiar am avut parte de hohote de râs, de povești și de ciocolată caldă :D.
Stâna Scorota
Datorită amplasării sale în Retezat, campingul Valea Iarului este un bun punct de pornire pentru numeroase trasee montane. De aici poți vizita atât munții din jur, inclusiv vârful Oslea, cât și peșterile din zonă.
Unul dintre cele mai accesibile trasee, pe care l-am urmat și noi, este cel ce duce la Stâna Scorota. Traseul pornește la 3 kilometri mai jos de camping. Poți ajunge acolo cu mașina sau, ca noi, pe jos. Este unul dintre puținele locuri în care există un indicator care să îți spună că ai ceva de văzut acolo, iar lumea pare să îl frecventeze destul de des. În ziua în care noi am urcat mai erau 5 mașini parcate la intrarea pe traseu.
Din momentul în care am ajuns pe potecă, nu am putut să nu remarcăm diferențele dintre Retezatul Mic și zona noastră de Retezat. Această parte a muntelui este mult mai calcaroasă, deci peisajul este foarte, foarte diferit de ceea ce eram noi obișnuiți atunci când vine vorba despre Retezat. Apa și-a cam făcut de cap, creând văi adânci mărginite de stânci abrupte. Zona ar putea fi un adevărat rai pentru pasionații de cățărări, dacă aceștia ar și cunoaște-o.
În rest, această parte a muntelui este la fel de mincinoasă ca și fratele său mai mare. Începe cu o potecă lină, unde nici nu ți se pare că urci și se termină cu o coastă pieptișă pe care simți că îți explodează plămânii. Totul culminând cu momentul în care ajungi în vârf sau, în cazul nostru, la destinație, unde întreg peisajul ți se deschide și îți taie respirația. Dar într-o manieră pozitivă de data aceasta. E ceva absolut extraordinar și mi-a plăcut la nebunie acolo în vârf. Ba chiar am reușit și performanța de a face mai puțin pe traseu decât cele 2 ore preconizate de cei ce au instalat indicatorul inițial.
După o sesiune foto, filmat pentru vlog, plus sandwich, am coborât și am pornit spre casă. Drumul în jos a fost mult mai simplu, dar problema mea continua să fie faptul că atunci când vom ajunge la șosea va trebui să străbatem cei 3 kilometri pe jos. Din fericire, aveam și măști la noi, pentru că hei, în ziua de azi cine nu are și, ca un noroc chior, chiar când am ieșit noi la șosea o mașină urca. I-am făcut cu mâna (da, sunt obișnuită cu autostopul din tinerețile mele sălășene :D), a oprit și ne-a dus până la destinație în 5 minute. Cele mai lungi 5 minute din viața mea având în vedere că mașine era cu volanul pe dreapta și tipul se credea în Anglia, dar important este că am ajuns teferi.
Povești cu doamna Simona
Doamna Simona era deja în camping atunci când ne-am întors noi de pe traseu și m-am pus la povești cu ea pentru un scurt interviu. Am întrebat-o despre glamping, despre turism în pandemie și despre Retezat. De fapt, mai bine nu îți mai dau spoilere și te las să vezi ce a avut de spus:
Glamping life for me
Cam asta ar fi povestea zilelor petrecute la Camping Valea Iarului. Glampingul clar este pentru mine și sper să revin în curând aici. Este o experiență minunată, perfectă pentru perioada nebună pe care o trăim. Poate mă și vindem de dependența de instagram în felul acesta :))).
Bineînțeles că dacă tot am fost aici, am filmat și pentru un travel vlog pe care îl găsești aici.
P.S. La întoarcere am oprit absolut random să facem câteva poze și am dat peste o cascadă foarte faină, nameless, unde am făcut poze și o semi baie :))). Asta doar așa, ca să mă ajute să realizez cât de bogată este zona, dar și cât de puțin promovată.
P.P.S. Acest articol a fost scris în parteneriat cu Campingul Valea Iarului. Trebuie să le mulțumesc, în încheiere, doamnei Simona și domnului Adi pentru găzduire și pentru experiența aceasta minunată. Mi-ar face o foarte mare plăcere să ne revedem.
