Cascada Bigăr sau toamnă în Munții Aninei

drumul și un instantaneu din pădure, deasupra de cascada bigăr

Ultima excursie a anului a fost la Cascada Bigăr. Flavius nu a fost aici niciodată. Noi nu am mai fost din 2013 (când scriam despre cascada Bigăr și excursia noastră aici). Deci am zis că e momentul să facem o plimbare. Mai ales că nu aveam alte planuri pentru weekendul respectiv. Așa că duminica, în ciuda trezitului destul de târziu, am plecat spre una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din România.

Timișoara – Bigăr via Oravița

Am decis să mergem pe drumul Timișoara – Oravița spre Bigăr pentru că ni se părea mai scurt și mai accesibil. Mai scurt a fost. Frumos a fost. Doar că a fost îngrozitor de rău. Anumite porțiuni au fost atât de horror încât a trebuit să mergem cu viteza a II-a. VITEZA A II-A. E inuman ca în secolul XXI să trebuiască să mergi pe un drum național cu viteza a II-a. Dar vorbim de România. Țara în care azi s-au dat în folosință 6 kilometri de autostradă în județul Brașov și acest lucru a fost anunțat cu surle și trâmbițe. Nu s-au prezentat autorități pentru că na… e pandemie… dar ar fi făcut-o și pe asta, sunt sigură.

instantanee de pe drum și din pădure

Revenind la subiect.

Drumul până la Moravița e foarte bun pentru că este drumul ce leagă Timișoara de Serbia. Drumul de la Moravița la Oravița este acceptabilish… cu ceva gropi și niște porțiuni mai aiurea… dar practicabil. În schimb, de la Oravița spre Anina am mers pe un drumeag (nu îl pot numi drum, îmi pare rău), care părea făcut pe vremea comunismului, cu o singură bandă, format din plăci de beton mai mult decât din ciment. Nu chiar până la Anina. Am ieșit la un moment dat undeva înainte de Anina, la un drum bun și a fost ok. Singura consolare la micul drumeag a fost că era foarte frumos. Pădurea, culorile, toamna, alea, alea… toate au meritat din plin. A fost superb. Mai ales că era soare și totul se vedea atât de frumos. Și da, creierul meu deja a uitat drumul rău și ar mai duce biata mașină pe acolo într-o altă zi de toamnă :)))))).

Partea și mai faină a fost că după ce am ieșit de pe drumeag la drumul principal și am început să urcăm spre Bigăr am nimerit într-o zonă foarte faină unde toamna se întâlnea cu iarna. Ce vreau să spun cu asta? Ei bine, copacii erau plini de frunze colorate, dar și de zăpadă. Albul se împletea cu toate culorile toamnei și era ABSOLUT DIVIN. Nu cred că am mai ajuns niciodată într-o zonă în care toamna să se întâlnească așa cu iarna. Ba am avut și prima bătaie cu bulgări a acestei ierni. A fost GENIAL. Mi-a plăcut la nebunie și dacă doar atât am fi văzut în toată călătoria, ar fi meritat din plin.

unde toamna se întâlnește cu iarna, în drum spre cascada Bigăr

Cascada Bigăr

Într-un final apoteotic, am ajuns și la Bigăr. Am lăsat mașina într-o parcare amenajată care nu era acolo cu 7 ani în urmă. După care am mers pe jos vreo… 5 minute? Ceva de genul acesta. După care ajungi la cascada propriu-zisă.

Cascada Bigăr este absolut superbă. Nu mă mir și nu m-am mirat nici prima oară că a ajuns pe lista celor mai frumoase cascade din lume. Partea bună, 7 ani mai târziu, este că întreaga zonă este mult mai bine amenajată. De data aceasta am reușit să văd cascada foarte bine fără să îmi mai risc viața. Nu a mai fost la fel de palpitant :))), dar a fost frumos.

Andra și cascada Bigăr

Bineînțeles că și de data aceasta am avut aceeași senzație ca și data trecută: că ar fi genial să stau sub cascada Bigăr, într-o zi fierbinte de vară. Să las apa să se scurgă de pe stâncă pe mine. Să mă bucur de răcoarea ei și, evident, să îmi facă Flavius poze :))).

Ne-am plimbat pe stânci. Am admirat cascada Bigăr de la punctul de observație. Am urcat spre izbucul Bigărului, adică locul de unde râul pare să izvorască de sub piatră, lucru pe care nu l-am făcut cu 7 ani în urmă. A fost nevoie de 5 minute de urcuș pe o cărare de munte pentru a ajunge aici. Apoi am urcat niște scări și ne-am cocoțat pe o stâncă pentru a ne uita într-un hău din stâncă :)))). A fost magic. Mi-a plăcut la nebunie. Deși hăul acela numit peșteră ar trebui să fie mai bine asigurat pentru că e destul de periculos. Dar nu are rost să vă mai povestesc despre asta. Ideea e că trebuie să aveți MARE GRIJĂ dacă decideți să urcați la peșteră.

Epic fail în materie de poze cu frunze în cadrul feeric de la cascada Bigăr :))))

Bigăr-Timișoara via Reșița

Planul la plecarea de acasă a fost foarte diferit de modul în care s-a desfășurat ziua. În primul rând, voiam să mergem cu mocănița la Anina, cum am făcut în primăvara lui 2019. Nu s-a întâmplat pentru că nu am plecat suficient de devreme :))). În al doilea rând, am zis că dacă tot nu ajungem la mocăniță, măcar putem să mergem la morile de apă de la Rudăria. Un alt loc în care am fost în 2013 și de unde mi-a rămas doar acest articol. Nici asta nu s-a mai întâmplat pentru că ne-am lungit mult prea mult cu pozele la Bigăr.

Și dacă tot nu am făcut mai nimic din ceea ce ne-am propus, am zis că ar fi cazul să mergem și pe alt drum înapoi spre casă. Deci au ținut drumul spre Reșița, unde ne-am oprit la Muzeul Locomotivelor. Sunt ferm convinsă că Reșița este un oraș care are multe de oferit. Dar, sincer vă spun, în afară de Muzeul Locomotivelor, nu știu absolut nici un alt obiectiv turistic din acest municipiu de județ. Dacă știți voi, lăsați-mi un commentariu.

În rest, drumul de la Reșița la Timișoara a fost de 100 de ori mai bun decât cel prin Oravița. Drept urmare, la următoarea escapadă în zonă sigur vom urma acest traseu și vi-l recomand și vouă. Drumul te poartă sinuos peste munți, pe platouri întinse, apoi coboară în curbe destul de strânse spre zona de câmpie. Este o adevărată plăcere să conduci pe aici și să te bucuri de frumusețile naturii. Măcar atât, dacă tot faci o mică eternitate dintr-o zonă a țării în cealaltă :D.

Muzeul Locomotivelor din Reșița

Dacă sunteți în căutare de mai multă inspirație pentru călătoriile din 2021, aruncați o privire peste secțiunea special dedicată călătoriilor de pe blog. România, Europa, The World, am acolo de toate pentru toți, inclusiv articole utile de tips & tricks. Lectura perfectă pentru vacanța de iarnă, dacă e să mă laud puțin 😛

Acum vă las pentru că mai am ceva treabă și oricum m-am lungit.

Untold 2018

P.S. Am și un clip fain de la Bigăr pe care vă invit să îl vizionați:

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.