A Facebook lovestory (10): Viața cu pisici

pisici

Îmi doresc de foarte mult timp să scriu acest articol, dar, cumva, nu m-am mobilizat niciodată. De mici nu am fost nici cat people, nici dog people. Nouă pur și simplu ne plăceau toate animalele. Cum mergeam în fiecare vacanță la mama Șerica, iar ea avea foarte multe animale, nici nu ar fi putut să stea lucrurile altfel. Poate de aceea la noi la bloc au trăit multe animăluțe: pești, canari, hamsteri, porcușori de Guineea, broaște țestoase, dar nici o pisică până la Minnie. Pentru că mami era total anti pisici în casă, fiind învățată să le vadă perindându-se prin curte pe la Sălaș.

Minnie a venit din tufe și a schimbat totul. Deși planul inițial era să o ducem la mama Șerica, pur și simplu ne-am îndrăgostit toți de ea. Era un mic ghem drăguț care făcea pișu în patul lui Andrei și ne trezea noaptea, dar nu ne păsa. Mai mult, să o îngrijim s-a dovedit a fi mai simplu decât ne așteptam, după ce a crescut puțin mai mare și a putut să urce în litieră. Tot ce aveam de făcut era să îi punem mâncare și să îi facem curățenie. În rest, era super autonomă. Dormea când voia. Venea la noi când avea chef să fie alintată. Ba ne mai și reamintea că nu mai are mâncare fără nici un fel de jenă, la orice oră din zi și din noapte. Iar, cireașa de pe tort, ori de câte ori veneam acasă ne aștepta la ușă… mai degrabă ca un câine decât ca o pisică, dar ce știu eu.

Apoi ne-am mutat!

Ce s-a întâmplat cu Minnie? Ei bine, Minnie a rămas la bloc pentru că Andrei nu a vrut sub nici o formă să o lase să plece cu noi. Într-un fel, am înțeles. Pe cine a făcut pișu când era cât palma are întâietate în a-i decide soarta. Evident că și eu și Flavius am fost destul de triști. După 4 ani de conviețuire, nu am fi avut cum să nu fim. Însă toată experiența ne-a învățat câteva lucruri și am știu amândoi că vrem pisicii noștri.

pisici

Introducing Cuba & Mojito

Culmea, pisicii noștri nu s-au lăsat prea mult așteptați. Pur întâmplător, pisica instalatorului ce trebuia să lucreze ceva la casă tocmai făcuse pui. Când i-am văzut mici și zombie am zis asta e, careva dintre ei trebuie să fie pisicii noștri. Bineînțeles că a trebuit să așteptăm o perioadă, până am putut să îi luăm acasă pentru că hei, mai aveau nevoie de atenție din partea mamei lor. Dar, într-o zi frumoasă de mai, s-a întâmplat și evenimentul.

Îmi amintesc și acum cum am mers să îi alegem. Pe Cuba am vrut-o din start, pe Mojito nu am prea avut de ales. Era atât de mic și cu capul atât de mare și miorlăia în continuu, ceea ce face și acum. I-am pus într-o cutie și își tot scoteau capurile uriașe în încercarea de a vedea ce se întâmplă. În plus, se uitau la Flavius cu niște ochi mari, mari, parcă întrebându-l unde îi duce și ce o să le facă.

Evident că le-a plăcut la nebunie la noi acasă. Spațiu berechet, mâncare la discreție (ceea ce știu că nu e tocmai bine), așternut curățat zilnic, plus eu care îi moțăiam în continuu. Ce ar fi putut să ceară mai mult oare? Practic nimic! Și așa au devenit parte din familie.

pisici

Tot ce am învățat de când avem pisici

Așa cum am spus în cazul lui Minnie, și Cuba și Mojito s-au dovedit a fi două pisici super autonome. În plus, faptul că erau doi i-a făcut mult mai puțin dependenți de mine și de Flavius. Dacă Minnie venea des la noi din dorința de a avea un partener de joacă, pentru Cuba și Mojito lucrurile au stat foarte diferit. Ei se joacă împreună fără nici o problemă. Uneori sunt chiar distrugători în joaca lor, dar nu vom discuta despre asta azi.

Bineînțeles, nu toată lumea poate și vrea să aibă grijă de doi pisici. Dacă preferi o singură pisică, este în perfectă regulă, dar înainte să o adopți sau să o cumperi (deși îți recomand din suflet adopția), iată câteva lucruri pe care ar trebui să le știi. Nu sunt sfaturi profesionale pentru că nu sunt veterinar, sunt constatări din experiența proprie și sfaturi pe care și noi le-am primit de la veterinar:

  1. Pisicile au nevoie de un spațiu bine definit unde să mănânce și să își facă nevoile. Nu le muta litiera dintr-o cameră în alta. Nu le oferi opțiuni pentru că îți vor ocupa toată casa.
  2. Nu obișnui pisicile doar cu hrană umedă. Pisicile adoră hrana umedă, cum ar putea să nu o facă, doar că în momentul în care le dai, de la bun început, hrană umedă, vor refuza să mai mănânce hrană uscată. Și poate îți spui acum ”Asta e, le cumpăr doar hrană umedă…”. Da, ai această opțiune, însă având în vedere cât este de scumpă hrana umedă comparativ cu hrana uscată s-ar putea ca această variantă să nu fie sustenabilă pe termen lung.
  3. Sterilizarea este cea mai bună opțiune pentru pisicile care locuiesc în casă. Procedura este destul de simplă și recuperarea rapidă. Pe Minnie am sterilizat-o și nu și-a schimbat deloc comportamentul după procedură. Într-adevăr, la început era mai letargică și dormea mai mult, dar cine nu ar fi la fel după o operație? Cuba și Mojito încă sunt micuți, dar când se vor apropia de 1 an îi vom steriliza sigur.
  4. După sterilizare pisicile au nevoie de mâncare specială altfel se îngrașă groaznic. Și asta nu o spun din povești, o spun din ceea ce a pățit Minnie. Noi am crezut că e ok să îi dăm același tip de mâncare în aceeași cantitate, însă efectele nu au fost tocmai plăcute. Totuși, după ce i-am schimbat dieta și-a revenit destul de repede.
  5. Pisicile nu ar trebui să mănânce mâncare de oameni. Spun nu ar trebui pentru că, recunosc, și ale noastre mai scapă. Minnie cel puțin primea de foarte multe ori ceea ce mâncam noi și s-a obișnuit așa, însă aceasta este o greșeală. Mai mult, veterinarul nostru ne-a recomandat nici măcar carne crudă să nu le dăm. Ceea ce am și făcut, chiar dacă nu am mai auzit acest sfat până la el.
  6. Cum le obișnuiești, așa le ai. Pisicile sunt exact ca și copiii. Dacă le lași să ți se urce în cap, vor face asta din ce în ce mai mult. În schimb, dacă le impui limite, vor ști să le respecte. Dacă Minnie a fost lăsată de mică să se plimbe peste tot prin casă ca o regină, degeaba am încercat noi să o dezvățăm când a crescut. În schimb, Cuba și Mojito cunosc anumite limite, mai ales în ceea ce privește spațiul de dormit și le respectă… cât de cât :))).
  7. Faptul că nu trebuie să speli pisicile este un mit. Noi le facem baie frecvent lui Cuba și lui Mojito, iar faptul că am început această procedură de mici i-a făcut chiar să simtă o oarecare atracție pentru apă. Singura restricție este capul. Ai grijă să nu le intre apă în urechi pentru că nu te vor ierta niciodată.

În rest, pisicile sunt niște ființe absolut geniale de care nu are cum să nu îți placă. Sunt super deștepte. Te joacă de multe ori pe degete. Și, cel puțin din punctul meu de vedere, sunt mult mai puțin needy decât un câine. Bineînțeles, la fel ca orice animal, odată ajunse în casa ta vin la pachet cu o serie de responsabilități pe care trebuie să le iei foarte în serios. E exact ca și când ai avea copii, cu avantajul că dacă te enervează și îi scoți afară nu ți-e inima chiar cât un purice până se întorc :))).

Tu ce fel de animale de companie ai?

Untold 2018

P.S. Pe Minnie o vedeți la mine pe stories ori de câte ori se poate și are o întreagă secțiune dedicată în Highlights (@bloguluandra). Pe Cuba și pe Mojito îi GĂSEȘTI pe propriul lor cont de instagram unde postez destul de des pentru că sunt PREA CUTE! Dă-le un follow @cubaandmojitocats.

P.P.S. Găsești toate capitolele de Facebook lovestory aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.