A Facebook Lovestory (9): Primul weekend la noi acasă

Ei bine, s-a întâmplat. După muuuult timp și multă bătaie de cap. După organizări și muuuulte cumpărături, ne-am mutat. Aș spune oficial, dar nu vreau să sune dubios și nici nu e chiar așa oficial :)))). Ideea este că am dormit pentru prima oară la noi acasă, în propriul nostru pat. Paradoxal, acest lucru s-a întâmplat fix în weekendul în care relația noastră împlinea 5 ani, fără să fim planificat toată treaba într-un fel sau altul. Dar, evident, eu am luat-o ca pe un semn super bun și am dormit mai liniștită.

Cum e casa noastră?

Cred că liniște este cuvântul care definește cel mai bine casa noastră. Maison AF este foarte liniștită. Cum nu avem televizor și am fost doar noi doi, a fost extrem de liniște. Dar într-un sens foarte bun. Adică e genul de liniște de care aveam nevoie fără să știu. Pentru că la bloc deja se aglomerase treaba și era foarte greu să mai avem parte de intimitate 100%. Iar asta era valabil pentru toată lumea, nu doar pentru mine și pentru Flavius.

Casa noastră este și foarte goală momentan, ceea ce pentru mine este ciudat. Trăiesc într-o familie de hoarderi (îmi pare rău mami) care are extrem de multe lucruri, peste tot! Ei bine, acasă la noi este semi pustiu momentan pentru că mobilatul nu este ieftin deloc. Culmea e că îmi place, dar nu la nebunie. Adică sper să am inspirația necesară pentru a crea echilibrul perfect între a avea prea multe lucruri și a nu avea suficiente. Momentan, treaba merge bine. Tot ce am cumpărat a fost atent gândit pentru a corespunde cu ceea ce ne doream de la fiecare cameră. Iar după ce am și dormit aici și am avut timp să asimilăm spațiul, mi-am dat seama de anumite aspecte pe care mi le doresc. Cum ar fi o plantă gigantă în dormitor. Dacă aveți ala ceva de donat, să îmi dați de veste pentru că prețurile lor mi se par astronomice :))).

Cum am ales ce am cumpărat până acum?

Ei bine, contrar așteptărilor mele, nu am cumpărat chestii aiurea. Adică ne-am orientat foarte mult spre principii precum necesitate și sustenabilitate. Am încercat, pe cât posibil, să evităm lucrurile din plastic. Am încercat să alegem lucruri de calitate, din materiale nature friendly, cum ar fi lemnul, sticla, piatra sau fibra de bambus. Momentan, eu zic că ne-a ieșit bine. Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe parcurs.

Tot din dorința de sustenabilitate și de a avea lucruri cât mai deosebite, am ales să reciclăm mult. De exemplu, patul l-am făcut din paleți și am făcut un raid în multele noastre boxe unde am găsit o sumedenie de piese pe care le putem reutiliza. Avem o grămadă de idei, dar cu ele voi reveni după ce se transformă în realitate.

Eu nu sunt ceva guru al decorațiunilor, însă ceea ce am descoperit că este important în această perioadă este să nu tai toate legăturile cu trecutul. Mamă, cât de dramatic am zis-o :)))). Adică e logic să vrei să iei lucruri din vechea ta casă în noua ta casă. E și mai logic să folosești lucruri care stăteau inutilizate. Eu îi zic zestrea, tu îi poți spune cum vrei. Este vorba despre chestii gen oale, servicii de masă, seturi de pahare, seturi de tacâmuri, chestii pe care și le fac oamenii cadou unii altora și dup-aia le lasă să adune praf pe un dulap :))).

Lucrurile astea se pot dovedi foarte utile atunci când ai un buget limitat și multe nevoi. De exemplu, un set de tacâmuri de Doamne ajută, în Momax, costă peste 150 de lei. La mama Șerica stătea pe un dulap un set de tacâmuri pe care nu l-a folosit niciodată. Ei bine, noi l-am folosit deja acasă :))).

Bineînțeles, faptul că ai nevoie de ajutor nu înseamnă că nu ar trebui să accepți doar acele lucruri care au strict legătură cu viziunea ta. Mama Șerica a vrut să îmi dea și un set de farfurii urâââââte cu spume, dar nu le-am acceptat, pur și simplu. Sau oala pentru sarmale… ce să fac EU cu oala pentru sarmale?

Am bocit?

Vreme de aproape 33 de ani am trăit în aceeași casă… adică apartament de bloc. Aproape 33 de ani am trăit cu aceeași oameni, mami și Andrei. Să mă mut acum doar cu Flavius nu avea cum să nu mă facă să plâng. Adică… schimbarea era necesară și este mai mult decât binevenită, dar asta nu înseamnă că emoțiile nu sunt acolo. Mai ales că eu sunt o mămoasă. Mai ales că o mai las și pe Minnie la ei.

Primul nostru weekend la noi acasă a fost frumos, dar nostalgic, cel puțin pentru mine. Și evident că mi-au dat puțin lacrimile. Dar Flavius m-a înțeles pentru că mă iubește. În plus, știe că sunt o plângăcioasă fără pereche :))).

Cam asta ar fi de spus. Până ajungi tu să citești aceste rânduri, deja a trecut mai mult de un weekend de dormit acasă. Sigur ai văzut pe Insta (dacă nu, ar fi cazul să începi să mă urmărești :D) că am tuns și gazonul și toate cele, însă voiam neapărat să împărtășesc cu voi experiența inițială, păstrată aici la cald.

Pentru voi cum a fost prima experiență atunci când v-ați mutat din casa părintească (:))) ce dubios sună întrebarea asta în condițiile în care eu am aproape 33 de ani :))))?

P.S. Toată povestea noastră de dragoste o găsești aici.