Brunch la Roca Brună

roca brună

Când a zis să mergem la brunch la Roca Brună, Flavius a avut cea mai bună idee ever. În ciuda avertizărilor meteo nefavorabile, am avut parte de o vreme superbă, de mâncare delicioasă și de un cadru superb. Iar asta e doar pe scurt. Povestea completă vine chiar acum. Fă-te comod și ia-ți ceva de ronțăit pentru că s-ar putea să te apuce foamea :D.

Plecare

Am pornit spre Roca Brună duminică pe la 11. Așa am aproximat că vom ajunge în timp util pentru brunchul ce începea la ora 13. Am pus la socoteală drumul, dar și posibilele opriri. Adică știam din start că va trebui să băgăm benzină din Timișoara pentru că în Arad este mai scumpă. Da, da, ai citit bine. Deci când pleci din TM asigură-te că ai carburant suficient pentru că în celelalte județe există șansa să dai peste prețuri mai mari.

Ei bine, dacă oprirea pentru alimentare am anticipat-o, faptul că vom da peste o casă de poveste în Arad unde a trebuit să mă opresc să fac poze nu a intrat deloc în calcule. Dar de-asta pleacă omul mai repede (și oricum eram treji de la 8 :)))). Așa că am oprit frumos. Flavius mi-a făcut niște poze absolut superbe, pe care le ador. Mami ne-a făcut niște poze behind the scene care m-au făcut să râd cu gura până la urechi. All in all, a fost foarte tare, dar aceste aspecte ne-au întârziat puțin și, fiind primul brunch organizat la care am participat, nu știam la ce să ne așteptăm.

Roca Brună

Despre gazda noastră, Roca Brună, pot spune că am auzit doar lucruri foarte bune. Estela a fost prima care a lăudat locul pentru că a fost aici de nenumărate ori. În plus, în decembrie am fost la cina anuală Artisans la Marin & Friends în Arad unde aveau ceva eveniment la care era invitat și Raul Vidican, chef rezident la Roca Brună. Mâncarea a fost absolut genială și atunci, deci am știut că mergem la sigur când am decis să ne deplasăm pentru brunchul de la conac.

Pentru că ultimii 400 m până la Roca Brună sunt pe un drum de țară, iar mașina noastră este destul de joasă, am zis să mergem pe jos. Vremea era foarte bună, drumul străjuit de o pădure, deci o plimbare nu avea cum să ne strice, mai ales că toți suntem din ce în ce mai rotunzi :))). Pe lângă noi treceau mașini într-o veselie, cu numere de Arad, dar și Bihor sau Timiș. Acest aspect m-a impresionat și m-a bucurat. Atunci când la evenimentele tale participă oameni care vin destul de departe, este clar că faci ceva foarte bine.

După nu mai mult de 10 minute, în fața noastră s-a ivit conacul Roca Brună. Ridicat sus pe stânca a cărui nume îl poartă, părea o fortăreață ce așteaptă să fie cucerită. Părea rupt complet de lume, senzație accentuată de faptul că semnalul de la telefon era destul de slab. În plus, conacul avea un aer interbelic pe care l-am adorat instant, deci am stiut clar că voi face multe poze.

La masă

Spațiul este foarte generos la Roca Brună, deci oamenii au reușit să se organizeze astfel încât să primească un număr mare de persoane în deplină siguranță. Noi am stat într-unul dintre cerdacurile conacului, practic, dar nu am fi vrut sub nici o formă să stăm în altă parte. Am avut o priveliște divină, umbră atunci când a apărut soarele și eram foarte aproape de zona de servire fără să fie nevoie să urcăm și să coborâm zeci de scări.

Organizarea a fost perfectă. În momentul în care am ajuns o domnișoară ce se ocupa de invitați ne-a dus la masa noastră, iar chelnerița ne-a adus meniurile de băuturi. Am fost serviți destul de prompt cu băutură, iar după vreo 20 de minute de la sosire a fost pregătită și zona de servire.

În momentul în care am mers să văd ce urmează să mâncăm, m-am simțit ca într-un rai culinar foarte fancy. Erau atât de multe tipuri de mâncare acolo încât cel mai greu mi-a fost să decid în ce ordine să le încerc. Așa că am mers pe principiu puțin din toate, începând cu aperitivele :)))).

Mâncarea a fost pur și simplu GENIALĂ. Preferatul meu, cred că o spun pentru a șaptea oară, a fost un risotto cu parmezan și gălbiori. În viața mea nu am mâncat orez mai bun. A fost singurul fel din care am mâncat și supliment :))). Apoi mi-au mai plăcut, în ordine absolut aleatorie, pieptul de rață, pizza, clar!!!, carnea de vită la grătar medium rare… mezelurile și brânzeturile toate, sucul de trandafiri și practic tot :))). Singurele care nu au fost neapărat pe placul meu dintre toate chestiile pe care le-am mâncat au fost niște mini tarte. În rest…

Bine, au existat și ciorbă (pe care mami și Flavius au apreciat-o în mod special), alte specii de prăjituri și pește. Despre ele trebuie să vă spun că ei nu s-au plâns, dar că eu nu am mai putut să le mănânc pentru că eram prea plină. Deci a trecut foarte  Nu a trecut așa mult timp de când am mâncat ultima oară de stăteam să pocnesc, doar vreo 3 săptămâni de la sesiunea de vișli :))), dar înțelegeți ideea.

roca brună
Acesta nu este un anunț că o să avem un bebe, ci un anunț că am mâncat prea mult pentru că mâncarea de la Roca Brună este PREA BUNĂ!

Mai vrem la Roca Brună

Evident că mai vrem. Locul este genial! Am povestit puțin și cu chef Vidican și m-a asigurat că mâncarea a la carte îmi va plăcea și mai mult. Deci sigur mai vrem la Roca Brună. Da, nu e cel mai apropiat loc, însă pentru o escapadă faină de weekend, este locul perfect. Liniște și pace, mâncare delicioasă, persoanele dragi alături, ce ai putea cere mai mult?

A, da, dovada video :)). O am și pe asta în cel mai nou vlog de travel de pe youtube:

Untold 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.