Retezatul meu: escapadă pe Râul Mare

Retezat

Dacă ai mai citit și alte articole pe aici pe blog știi deja că sunt mega fan al munților Retezat. Mi-am petrecut aici vacanță după vacanță în copilărie și adolescență. Vizitez zona cam o dată pe lună. Îmi place să văd munții de departe, dar și să simt că îmi explodează plămânii în timp ce urc pe ei. După mine, Retezatul este cel mai frumos munte care există, ajutat fiind de faptul că aici este o rezervație a biosferei foarte întinsă. Da, zona probabil ar arăta foarte diferit dacă nu ar fi protejată prin lege.

Partea faină la munții Retezat este că ai mai mult de o metodă să te bucuri de ei. În jurul întregului grup muntos sunt construite așezări peste așezări, iar în timp oamenii au încercat să îl cucerească pe diverse căi de acces. Una dintre acestea este cea care urmează cursul de apă pe care cineva extrem de inspirat l-a numit Râul Mare. Habar nu am nici în ziua de azi de unde îi vine numele, însă acest râu, care nu este chiar atât de mare, izvorăște de sus din munte, dintr-un ditamai lacul de acumulare ce se numește Barajul Gura Apei.

Cum necum, Râul Mare are o vale destul de generoasă, unde oameni cu inițiativă (din zonă și nu numai) au construit o grămadă de cabane și căbănuțe, în funcție de buget.

Ultima duminică din concediu

Retezatul este una dintre destinațiile noastre favorite, iar pe Râul Mare am fost de o grămadă de ori. Am fost la plimbare și la grătar. Am fost în zile cu soare și în zile ploioase pentru că zona este extrem de frumoasă și de accesibilă. Adică există o șosea asfaltată, cu 2 benzi (stricată doar pe alocuri), ce urcă de la șoseaua principală Oțelu Roșu – Hațeg până sus în Retezat, la Barajul Gura Apei. Pe marginea acesteia sunt cabanele mai sus numite, dar și o grămadă de locuri perfecte pentru camping.

În ultima duminică din concediu, însă, am fost invitați la o zi de naștere. Ni s-a promis grătar și ceaun, dar nu în zona sălbatică de pe marginea drumului, ci într-un cadru mult mai organizat, adică în curtea din spate, dacă pot spune așa, a Pensiunii Retezat.

Cum arată această curte din spate? Doar vreo câțiva zeci de metri pătrați de zonă verde, un foișor, băncuțe și un mal al râului fain amenajat, cu două poduri care îți permit să te plimbi de pe o parte pe cealaltă. Practic locul este instagram heaven, doar că nu ai internet.

Șoc și groază?

Deloc. Nici măcar pentru un dependent de social media așa ca mine.

Viața fără semnal

Adevărul este că în momentul în care ajungi în zona Retezat ai prea puțin semnal, iar acest lucru este valabil oriunde ai merge. Mai mult, există câteva sate chiar la poalele muntelui unde semnalul este aproape inexistent, iar oamenii chiar pot să trăiască așa. Îți vine să crezi? :)))

Ei bine, viața fără semnal nu este atât de rea. Atunci când nu ai semnal la telefon (deci nici social media) alte chestii devin interesante. Începi să te uiți în jur și îți faci curaj să explorezi. Traversezi poduri naturale formate de trunchiuri de copac căzute peste un pârâu sau pe o stâncă mai înaltă doar pentru că poți. Faci poze dubioșele cu prietenii și ei te cred când le spui că e cea mai faină idee ever :))). Și da, poate mai tragi trânta ocazională, dar atâta timp cât poți să te ridici și să mergi mai departe totul e bine și frumos.

În plus, crede-mă pe cuvânt când îți spun că atunci când vrei să împărtășești cu întârziere amintirile strânse în zona fără semnal oamenii sunt extrem de receptivi. Nici nu ar avea cum să fie altfel pentru că imaginile din Retezat arată exact ceea ce iubim la țara noastră. Vezi ape învolburate, păduri verzi care par să îți șoptească, piscuri înalte ce par de necucerit. Retezatul este genul de loc în care mergi să te regăsești și o cam faci pentru că nu prea ai de ales.

Ne ai pe noi, suntem prietenii tăi!

Ca să putem continua, dați play acestei melodii:

Indiferent că suferi sau nu din dragoste, sigur ai și tu genul acesta de prieteni. Cam așa m-am simțit eu în acea duminică împreună cu Alina și Flaviu (și Flavius al meu, evident). Ca și când toate nebuniile ar fi posibile. Am râs în hohote. Și mi-am amintit cât e de frumos să ai alături prieteni care adoră să facă o nebunie la fel de mult ca tine. Chiar dacă nu ne vedem TOATĂ ZIUA și nu stăm non stop bot în bot. Prieteniile nu sunt despre asta. Sunt despre momentele memorabile împreună. La fel ca și Retezatul :D.

Și uite așa, o simplă duminică fără semnal îți poate aminti cum să te bucuri mai mult de viață.

Tu când te-ai bucurat ultima dată de o zi fără semnal?

Untold 2018

P.S. Dacă vrei să vezi cât e de fain în Retezat, aruncă o privire peste travel vlogul de la Camping Valea Iarului și pe cel din ianuarie, când am urcat până la lacul Pietrele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.