A Facebook lovestory (7): Căutarea casei perfecte

Nu îmi vine să cred că, în sfârșit, pot scrie acest articol. Unul dintre lucrurile la care am visat încă din momentul în care Flavius s-a mutat la Timișoara va deveni, în curând, realitate. Cu multă bucurie trebuie să vă anunț că ne-am găsit casă :D.

Știu, știu. Poate nu vă doare capul de această problemă. Până la urmă unde locuiesc vă afectează puțin spre deloc. Deci de ce ați citi acest articol? Ei bine răspunsul este foarte simplu. Căutarea unei case nu este un lucru ușor în ziua de azi. Iar căutarea casei noastre a durat ceva luni bune și a implicat unele peripeții. Așa că așezați-vă comod pentru că am muuuuulte de povestit. Și dacă vă apucă râsul, puteți râde cu toată inima. Acum și mie mi se pare funny prin ce am trecut :))).

Poveștile nu mai sunt chiar cronologice pentru că ar fi trebuit să le scriu atunci. Acum se bazează doar pe firul logic al amintirilor mele.

Hai să începem!

Moșia

Prima casă pe care am văzut-o era în Chevereș. Casa era foarte mare, o adevărată moșie. Când am intrat în curte, mă vedeam deja Mare Doamnă de Chevereș. Cu servitori în jur, clar, pentru că nu aveam cum să întrețin atâta casă de una singură. Nici nu mi-a mai păsat că era la Chevereș, adică departe de Timișoara. Nici nu mi-a păsat că mie nici nu îmi place, în general, Chevereșul. Scuze dacă locuiți aici.

Practic nu îmi păsa de nimic. Eu eram La Donna și Flavius era moșier și deja purtam fuste ca în telenovele și călăream de zor.

Din păcate (sau din fericire :)))) Flavius nu s-a văzut pe nici un cal și nici moșier. El a văzut acoperișul care trebuia recondiționat. A văzut camerele ce trebuiau renovate în totalitate. Și a văzut toaaaaate cheltuieli pe care ditamai casa le presupune. Plus cei peste 20 de kilometri ce despart Chevereșul de Timișoara.

După o minimă smiorcăială din partea mea. Și puțină tăcere grăitoare (dacă nu știți ce e aia îl pot filma cândva pe Flavius când face asta :))), am renunțat la visul meu telenovelistico spaniol și am continuat căutările.

Falia Șagului

Da, nu mai este calea Șagului, este falia Șagului. De unde știu eu că Șagul este zonă tectonică? Păi am descoperit în timp ce căutam casă, evident.

Să vă povestesc.

Flavius a găsit o casă ce părea promițătoare pe internet. Trebuie să luați în considerare că Flavius a fost cel care a depus cel mai mare efort în toată căutarea noastră. Eu eram cu datul din gură și băgatul de vină, de cele mai multe ori :D.

Deci a găsit casa asta în Șag, iar Șagul era o opțiune viabilă pentru noi. Bun. Am mers la locația cu pricina. De afară totul părea super frumos. Casa era chiar roz. Acoperișul era nou (da, deja învățaserăm ceva). Știam că are destul de mult teren, ceea ce era, din nou, destul de important. Eu eram, again, super entuziasmată. Asta până a deschis nenea poarta.

Faptul că am fost întâmpinați de străbunicul lui Moș Crăciun nu m-a îngrijorat neapărat. Până la urmă și oamenii bătrâni se mai mută și mai vând. Problema a fost haosul verde și total ce se prefigura în spatele lui.

Sincer vă spun că primul meu impuls a fost să mă întorc și să plec. Nu voiam să pun piciorul în curtea aia. Chiar am făcut un pas ușor în spate, însă Flavius era acolo și mă îndemna să intru :))). Buuuun.

Am zis că hai că se mai poate aranja curtea. Să intrăm!

Ușa era urâtă rău, dar nu prevestea deloc ce aveam să găsim înăuntru. Pentru că atunci când s-a deschis ușa, un ditamai șanțul, exact ca după cutremur, trona în mijlocul holului. Când am văzut-o… deja în capul meu era filmul ăla, Dezastrul din San Andreas :)). Vă dați seama? Cam unde funcționează capul meu?

Bun… am zis că e ok. Că asta este cea mai rea parte. Dar nu a fost așa. Camerele erau absolut dezastruoase. Nu îmi amintesc baia… dar cred că nu exista :))). Sincer vă spun. Sau era așa… horror.

Totuși, punctul culminat a venit atunci când străbunica lui Moș Crăciun a zis Stați, mai avem o cameră! și eu eram… Nu, nu, stați liniștită… iar ea era… Nu, nu… e ok (dar fără ok, evident)… hai să vă arăt… și ne-a dus într-o cameră a cărei ușă era legată cu o sârmă. O sârmă!!!! OMG… Nu mi-a venit să cred…

După cum sigur ați realizat deja, nu a fost aceasta casa visurilor noastre :D.

Labirintul din Utvin

Una dintre cele mai freaky case pe care le-am văzut a fost cea de la Utvin. M-am simțit aici ca într-un labirint. Și dacă nenea ăla s-ar fi hotărât to go all Freddie Krugger on our asses (îmi scuzați exprimarea), acolo rămâneam și nu mai știa nimeni nimic despre noi.

Ideea este în felul următor. Casa, practic, era un fel de puzzle. Adică nenea era foarte întreprinzător și pe măsură ce timpul, banii și nevoia au apărut în viața lui, a mai construit câte ceva. Mai precis, a mai adăugat câte o cameră. A mai adăugat o terasă. A acoperit terasa. A făcut un garaj. Și aveam un coteț pentru găini și unul pentru porci, pe care ni le-a arătat cu maxim de entuziasm și mândrie. Moment în care eu eram… WTF???? Nu îmi cumpăr casă în Timișoara sau na… la Utvin… ca să cresc porci. Ce naiba?

Cert este că după scurta călătorie în timp (pentru că unele camere erau moderne, altele ca pe vremea lui Ceașcă) am continuat căutările :D.

Leopardul

Aceasta este ultima casă despre care vă voi povesti pentru că deja m-am super lungit :)))). Casa era în… Urseni oare? sau poate la Șag? Cred că în Urseni, da. Pentru că ne-a dus acolo un nene de la ceva agenție imobiliară din Moșnița.

Casa părea ideală. Era destul de mare și avea teren. Prețul părea ok. Iar utilitățile păreau la locul lor. Buuun. Nenea ne-a trombonit super mult până să ajungem la fața locului și părea să ne pregătească și pentru părțile ce trebuiau ”îmbunătățite”. Toate bune și frumoase, doar că, din ceea ce am învățat deja, clar atunci când oamenii vorbesc mult despre un subiect, realitatea te va dezamăgi. Marketingul ăsta…

Am ajuns frumos la fața locului. Din afară se vedea că mai trebuie investit în casă, dar nu era nimic chiar atât de grav. Când am intrat însă… lucrurile s-au schimbat considerabil.

Voi trece peste igrasie. Voi trece peste faptul că o singură cameră era renovată. Și voi merge direct la baie. OMG. Unde trebuia să fie baia și toată lumea zicea că este baia era, de fapt, o încăpere mai mare ce fusese despărțită printr-un perete, acum semi distrus. Iar în acest spațiu, aproape gol, se găsea o mașină de spălat that was not bleading love, just dirty water :))) (mami, aceasta este o referință la o melodie mai veche :D) direct într-o gaură de scurgere aflată în mijlocul încăperii.

Oribil!

Nu cred că mai este nevoie să vă spun că nici aceasta nu a fost casa visurilor noastre.

The HOUSE

Acum, aș putea să vă spun câte ceva despre viitoarea noastră casă, dar mai las puțin suspansul să se adune pentru că după ce ne mutăm avem un plan special :D. Totuși, dacă sunteți curioși ce am învățat în timp ce ne căutam casă, lăsați-mi un comentariu și povestim. Aș putea chiar să elaborez subiectul într-un articol mai lung.

Dacă aceasta este prima interacțiune cu seria A Facebook lovestory, găsiți capitolele anterioare aici.

Untold 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.