Lecții de mamă: ce am învățat în primul an de viață al Avei

lecții de mamă

Dacă sarcina a fost destul de ușoară, iar nașterea a compensat cu desăvârșire fiind una dintre cele mai grele experiențe din viața mea, primul an din viața Avei a fost cel mai lung și cel mai scurt de până acum. A venit cu o mulțime de momente extrem de fericite, cu premiere peste premiere și cu provocări peste care mă bucur să spun că am trecut cu brio. Și, cum era de așteptat, a venit cu lecțiile sale pe care aș vrea să le sintetizez aici, atât cât se poate.

Evident că lista aceasta nu este una completă și nici nu este universal valabilă. Maternitatea este o treabă extrem de personală. Mai personal de atât nu există. Pentru că fiecare om este unic și reacționează în felul său. Totuși, cred că există și similarități când vine vorba de maternitate. Poate ceva din ce am experimentat eu, experimentezi și tu chiar acum sau vei experimenta în viitor. Poate ceva din poveștile mele îți va oferi o nouă perspective asupra unei situații prin care treci. Așa că iată ce am învăța eu din primul an de viață al Avei.

lecții de mamă

Lecția 1: Adio autonomie

Cred că aspectul peste care mi-a fost cel mai greu să trec, de când sunt mamă, a fost pierderea autonomiei. Venitul și plecatul de acasă, când și cum am eu chef, sunt un vis îndepărtat. Venitul și plecatul în cinci minute se întâmplă doar atunci când plecăm fără Ava. Cu ea, orice plecare durează cel puțin 30 de minute. Orice întoarcere acasă cel puțin 20 de minute suplimentar. Pentru că atunci când plecăm cu Ava nu plecăm doar cu Ava. La plecare trebuie schimbată, încălțată și, dacă e frig, îmbrăcată suplimentar cu o jachetă sau o vestă. Apoi, trebuie să luăm cu noi căruciorul, absolut obligatoriu și ghiozdanul ei cu:

  • haine de schimb,
  • scutece,
  • șervețele umede,
  • spray-uri de protecție și habar nu am ce mai e în el, sigur vreo 5 jucării de care nu mai știe nimeni nimic, pentru că nu le folosim niciodată.

Revenind însă la problema autonomiei, programul meu este strâns legat de programul ei ceea ce înseamnă că dimineața la 11 jumate trebuie să fiu neapărat acasă pentru că nu doarme decât cu mine. Înainte trebuia să fiu și după-masa, dar între timp a renunțat la somnul numărul 2 pentru că era supraestimat, presupun. Bine pe de-o parte, rău pe cealaltă pentru că nu mai rezistă mai târziu de ora 8. Deci dacă nu cumva am ceva foarte important de făcut, ora 8 nu mă prinde în afara casei pentru că adoarme și cu Flavius sau cu mami, dar preferă cu mine.

Plecatul fără ea este absolut exclus pentru că încă o alăptez și nu dă semne că ar vrea să renunțe la acest obicei prea curând. Cât despre plecatul cu ea, s-a dovedit dificil pe distanțe lungi pentru că se plictisește foarte repede. Mai mult, nu tolerează decât drumurile foarte bune (a se citi autostrada :))). Așa că ne este de-a dreptul groază să pornim cu ea la drum și cred că se înțelege de ce am călătorit atât de puțin în ultimul timp.

lecții de mamă

Lecția 2: Există o luptă constantă între nevoile mele și nevoile ei

Da, știu, sună ciudat. În mod normal nevoile copilului sunt pe primul loc. Toată lumea predică chestia asta. Și au dreptate, nu mă înțelegeți greșit. Problema este că dacă te pierzi în nevoile copilului și nu mai faci nimic pentru tine, riști să o iei razna. Lucru pe care l-am experimentat în prima lună când am fost atât de pierdută în spațiu încât nu făceam nimic pentru mine și am avut câteva mici căderi nervoase. Noroc cu Flavius care mă trimitea în fiecare dimineață și seară să mă dau cu cremele mele. 5 minute de îngrijire pot face minuni, din punctul meu de vedere.

Apoi, pe măsură ce Ava a crescut și a devenit din ce în ce mai solicitantă (nici nu știam când ea dormea cea mai mare parte a zilei cât de mult se vor schimba lucrurile), a devenit tot mai greu să mențin echilibrul între nevoile mele și nevoile ei. Norocul meu a venit tot din exterior și am putut ”să mai fur”, din când în când, câteva momente pentru mine. Momente în care am făcut o baie relaxantă. Momente în care am ascultat muzica pe care îmi doream eu să o ascult. Momente în care am scris pe blog și am editat clipurile noastre de weekly vlog. Ba am reușit, culmea, să mai filmez și câte un clip pentru youtube-ul de cărți. Atât de performantă am fost :))))).

Că nevoile mele nu sunt chiar top nu e o surpriză. Totuși, sunt conștientă de ele și încerc, în fiecare zi, să fac una-alta pentru mine (aici este lista completă cu ceea ce m-a ajutat să nu o iau razna :))).

lecții de mamă

Lecția 3: Atunci când crezi că nu mai poți, tot mai poți puțin

O, da! Chiar puțin mai mult. Au fost atât de multe momente în care efectiv credeam că o să cedez, dar tot nu am făcut-o încât am pierdut socoteala. Nu știu alte mame, dar eu, cu Ava, am avut toată răbdarea pe care nu am avut-o în toată viața mea (și nici nu o am). De parcă undeva, în mine, ar exista un rezervor de răbdare pe care îl folosesc doar pentru ea. Nu știu cum a apărut. Nu știu cum îl cultiv, dar el există.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu plutesc pe lângă ea precum călugării care au atins iluminarea. Și da, mai am momente în care îmi vine să mă urc pe pereți. Dar, de fiecare dată când se întâmplă chestia asta, reușesc să mă calmez pentru că Ava e un copil. Ava nu are cortexul prefrontal dezvoltat, eu îl am. Ava e instinct în stare pură. Eu sunt persoana rațională, deci eu trebuie să mă recalibrez. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că vreau ca ea să aibă parte de un exemplu pozitiv, iar o mamă isterică nu e niciodată un exemplu pozitiv.

lecții de mamă

Lecția 4: Copiii sunt mai puternici decât crezi

Dacă de o treabă m-am lămurit fără urmă de dubiu în ultimul an este că Ava e mult mai puternică decât credeam eu. Da, la început a fost micuță și fragilă, dar nu a fost nici un moment din sticlă și nici nu am tratat-o așa. Știu că există persoane care efectiv se tem să țină în brațe copii mici sau au reacții exagerate atunci când bebelușii încep să aibă mici accidente prin casă. Din fericire, nu a fost cazul nostru.

Da, încercăm pe cât posibil să o protejăm. Atunci când a fost bebe i-am cumpărat protector pentru pătuț. Când a crescut am cumpărat dopuri pentru prize. În faza în care efectiv părea că nu simte durerea aveam grijă să nu intre, în entuziasmul ei, cu capul în tot ce îi stă în față. Flavius a fost de-a dreptul Superman la Oradea când Ava s-a năpustit, kamikaze, cu rotobilul de pe trotuar pe zona cu pietricele și plante. Iar acum, dacă se întâmplă să cadă (lucru perfect normal pentru o ființă care învață să meargă), încercăm să nu avem reacții exagerate care să o sperie mai mult decât căzătura propriu-zisă. O abordare foarte eficientă având în vedere că, de cele mai multe ori, se ridică pur și simplu și merge mai departe.

lecții de mamă

Lecția 5: Fii zen!

Ultima lecție pe ziua de azi pentru că deja m-am lungit. Sună cam ambiguu ”Fii zen!”, dar vine și explicația. Ideea este să nu îți faci filme aiurea. Adică eu, de felul meu, sunt un om destul de stresat, dar cu Ava am învățat să iau lucrurile așa cum vin și să nu mă agit când nu e cazul. Că mai gustă pământul de la flori și pietrele de pe drum… aia e. Că mai bagă în gură câte o dubioșenie de nu știu cum i-a venit ideea… aia e. Că apucă bietele pisici de parcă ar fi jucării de pluș după care rămâne cu un smoc de păr în mână… aia e. Că la o masă nu vrea să mănânce NIMIC, iar la alta vrea să guste TOT, aia e.

Cu cât eu sunt mai calmă și ea e mai calmă. Pentru că în zilele în care eu sunt agitată, ea e horror. De fapt, în general în momentul în care simte oamenii că se ambalează în jurul ei trece pe modul mașină de curse și nu te mai poți înțelege cu ea. Așa că am adoptat politica de observare și intervenție doar atunci când e nevoie, ceea ce funcționează perfect pentru noi.

Da, știu, ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri și să îi protejăm cât mai mult posibil. Din păcate, așa ceva nu e fezabil pe termen lung. Mai devreme sau mai târziu tot scapă de sub zona de protecție parentală și atunci trebuie să se descurce. Eu cred că e de preferat să îi ajutăm să se descurce singuri și să le dezvoltăm abilitățile astea. Cocoloșirea este supraestimată.

lecții de mamă

În concluzie

Evident că aceste lecții sunt doar vârful icebergului. Practic ce mi-am amintit eu în două zile în care am avut timp să scriu. Maternitatea, din umilul meu punct de vedere, e un proces continuu de adaptare și învățare și fiecare o face în felul său. Poate peste un an voi avea idei cu totul diferite. Poate la următorul bebe (da, ni-l dorim) va trebui să fac lucrurile cu totul altfel. Ideea este că acest prim an cu Ava mi-a oferit perspective cu totul noi și, pot spune, m-a transformat într-o versiune ceva mai bună a mea (cel puțin așa îmi place să cred :D).

Deci, dragă mamă sau viitoare mamă, tată sau viitor tată (se aplică și la tine) care citești aceste rânduri, fii blând cu tine. Dă-ți timp și bucură-te de fiecare moment. Stai pe telefon când ai nevoie de o pauză (sau citește o carte sau orice te relaxează), fă lucuri pe care le iubești și fii prezent atunci când ești cu copilul tău. Este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru omul care, în viitor, va fi oglinda ta.

Untold 2018

P.S. Minunatele imagini din acest articol au fost realizate de talentata @lumy.chetulyan.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.