Cum a fost nașterea la Regina Maria Premiere

nașterea la regina maria premiere

Chiar dacă au trecut mai bine de 3 luni de la eveniment, încă îmi amintesc perfect nașterea Avei și nu cred că o voi uita vreodată. Drept urmare, rolul acestui articol nu este de a păstra amintirea vie, ci de a vă ajuta cu o părere sinceră despre ceea ce înseamnă nașterea la Regina Maria Premiere în Timișoara. Sunt sigură că, la fel ca mine, multe viitoare mame se întreabă unde ar fi mai bine să își nască bebelușul pentru că ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri încă de la început. Însă, având în vedere costurile, la fel de multe dintre aceste viitoare mame nu sunt convinse ca merită să plătească o sumă considerabilă pentru un serviciu de care pot avea parte gratuit în spitalele de stat. Spun toate acestea pentru că aceleași dubii le-am avut și eu, iar decizia nu a fost una pe care am luat-o cu ușurință. Dar hai să începem cu începutul:

Cum am luat decizia?

Principalul motiv pentru care am decis ca nașterea Avei să aibă loc la Regina Maria Premiere a fost faptul că doctorul care a monitorizat sarcina, Bogdan Cioată, asistă nașterile exclusiv în cadrul acestui spital. Aș minți să vă spun ca doctorul Cioată era ginecologul meu de ani și ani de zile și nu voiam să nasc decât asistată de el. De fapt, a fost o pură întâmplare faptul că, la doar 5 săptămâni de sarcină, am ajuns pe masa lui de consultații in cabinetul de la Natur Natal. Bine, puțin mai mult decât o întâmplare deoarece tatăl lui l-a operat pe tata de inima cu ceva ani in urma. Dar aceasta e altă poveste.

Ideea este că am ajuns la doctorul Cioată încă de la început și mi-a plăcut maxim de el. E un om foarte calm, vesel, hippie în cel mai bun sens, prea puțin orientat spre a băga gravida în sperieți. Pe tot parcursul sarcinii s-a comportat absolut impecabil, nu m-a chemat la controale decât atunci când a fost cu adevărat nevoie. Mi-a răspuns la toate întrebările și la toate nelămuririle. Mi-a dat sfaturi extrem de bune ori de câte ori am avut nevoie. Și a contribuit semnificativ la starea mea de zen pe tot parcursul sarcinii pentru că nu mi-a umplut capul cu o listă interminabilă de restricții. Deci faptul că el lucrează exclusiv cu Regina Maria Premiere a cântărit foarte mult atunci când am luat decizia de a naște aici.

La fel de mult a cântărit și siguranța mea și a Avei (baby Boom pe atunci). Cu toate nebuniile care se întâmplă in ziua de azi, toata familia noastră și-a dorit să avem parte de cele mai bune condiții, iar în Timișoara nu există condiții mai bune pentru naștere decât la Regina Maria Premiere. Spun asta fără nici o îndoială, în urma discuțiilor pe care le-am avut cu femei ce au născut în maternitățile de stat din oraș, dar și cu persoane care lucrează în cadrul acestor instituții.

Nu în ultimul rând, a trebuit să luăm în considerare partea financiară pentru că nașterea la Regina Maria Premiere nu este deloc ieftină. Adică banii pe care i-am plătit pentru acest demers puteau fi cu ușurință folosiți pentru o excursie în Maldive, o mașină mică la mâna a doua (dacă nu ești foarte pretențios), renovarea unei camere întregi… înțelegeți unde bat, nu? Din fericire, la noi a fost un efort cumulat al întregii familii și astfel am reușit să includem nașterea la Regina Maria Premiere în buget.

Cum a fost nașterea propriu-zisă?

Ei bine, apa mi s-a rupt undeva la 6:30 dimineața într-o zi de vineri. Însă nu a fost ca în filme, o mare de apă care să îmi indice clar “Andra, naști!”. A fost mai degrabă un… “fucsia, ai făcut pișu pe tine. Super!” Deci am trecut peste moment și m-am culcat la loc. La ora 9 pijamaua mea era iarăși udă și am zis că ceva clar nu e în regula, deci l-am sunat pe domnul doctor. El era la spital și m-a chemat să mă verifice, convins fiind că doar mi s-au fisurat membranele și nu e nimic grav. Doar că în momentul în care m-a pus pe masa de consultații, apa a început să curgă mai mult și a constat că, într-adevăr, nasc. Superb. Nu eram spălată pe cap, nu eram epilată, nu nimic. Aveam fix 37 de săptămâni de sarcină și nu eram deloc pregătită să nasc. Puii mei, eram programată pentru controlul de 40 de săptămâni. Aveam articole de scris și poze de făcut. În fine. În urma unei cereri foarte directe (“Trebuie să merg acasă să mă spăl pe cap! Pot???”) și pentru că nașterea nu era iminentă, m-au lăsat să merg acasă să fac duș și să mă pregătesc.

Bineînțeles, în tot acest timp nu am avut contracții deloc. Am condus mașina înapoi acasă fără nici o problemă. Mi-am făcut baie. M-am străduit să mă epilez cât de cât. M-am uitat cu Flavius la Poliția muzicii și, cu toate emoțiile din lume, la ora 14 (aproximativ) am revenit în spital, convinsă că până seara voi naște.

La sosire am fost preluată de asistente și dusă într-o sală de travaliu. Am primit haine pentru spital și papuci. Am fost pusă la monitor (și eu și Ava) și mi-a fost pusă branula. Dar contracțiile tot nu s-au declanșat. Am citit. M-am uitat la televizor. M-am plimbat. Am băut apă. Am primit și mâncare la un moment dat. Am fost consultată de o grămadă de ori de moașa de serviciu, apoi preluată de o altă moașă de serviciu. A venit seara, după cum îmi arăta ceasul pentru că zona de nașteri de la Regina Maria Premiere e undeva la subsol, nu are geamuri, deci toată treaba e super atemporală, ca la păcănele. A venit domnul doctor care mi-a dat același sfat pe care l-am mai auzit de nu știu câte ori: ”Încearcă să dormi…”

Cert este că a trecut cu chiu cu vai toată noaptea, timp în care moașa a venit de o grămadă de ori să mă verifice și am început să am contracții destul de dureroase, dar suportabile, însă eu nu m-am dilatat mai mult de 3 cm. Dimineața, la 8, când a revenit domnul doctor, eram obosită, frustrată, ușor nervoasă și mai mult decât dornică să scot baby Boomul pe care, după o noapte de nesomn, hotărâsem să o numesc Ava Maria.

Dimineața am fost preluată de o altă moașă, pe numele său Daniela și mi-au fost stimulate contracțiile cu ajutorul medicamentelor. Drept urmare, ele s-au declanșat și eu am fost convinsă că așa se moare de durere. Nu știu dacă sunt un om rezistent sau sensibil la durere. Eu înclin pentru prima variantă, dar e foarte subiectivă treaba. Cert este că dureri ca și cele provocate de contracțiile alea nu am mai avut în viața mea și, sincer, sper nici să nu mai am. Când spun că am crezut că o să mor nu exagerez deloc pentru că exact asta simțeam. Și, culmea, nu mă durea burta, cum mă așteptam, ci mă durea înfiorător de tare spatele.

Cred că a fost undeva pe la 12 când nu am mai rezistat și am cerut epidurala, deși îmi era groaznic de frică de ea. Am semnat toate documentele necesare. Habar nu am nici acum de unde am scos stăpânirea de sine de care am avut nevoie pentru a sta nemișcată, pe contracții, pentru a mi se pune branula în coloană. Oricum în momentul respectiv tot ce îmi doream era să scap de durere.

Doctorii care mi-au făcut anestezia au fost absolut minunați. Nu am simțit nimic în momentul în care mi-au pus branula și, în afară de efectele secundare de moment ale anesteziei (adică mi-am pierdut temporar controlul asupra piciorului drept :)))) despre care fusesem avertizată, nu am rămas cu nici un fel de sechelă.

Partea bună post epidurală a fost că nu am mai simțit durerile. Partea proastă a fost că nu am mai avut nici contracții atât de puternice. Din fericire, cu chiu cu vai am reușit să mă dilat suficient de mult cât să mă ducă, într-un final apoteotic, în sala de nașteri. Culmea, ajunsă aici am început să am dureri atât de mari încât efectiv le simțeam prin anestezie… și era anestezie care picura în continuu din perfuzie direct la mine în venă. Să ne înțelegem.

Vă voi scuti de detaliile neplăcute care implică fluidele corporale și nașterea. Cert este că am revenit la situația în care credeam că o să mor de durere și asigurările domnului doctor că am bazin bun și voi naște ușor nu m-au încălzit cu absolut nimic. Dacă aia a însemnat ușor, nu vreau să îmi închipui ce înseamnă să naști greu.

la 17:15 a venit și marea ușurare, adică Ava a decis să iasă pentru numele lui Dumnezeu în lume și să dea piept, urlând, cu viața. S-a născut cu mâna la față ca o mică divă, dar nu a provocat daune deloc la ieșire, deși eu am avut senzația că m-a tăiat Excalibur direct în jumătate. A fost curățată rapid, pusă la mine pe piept pentru prea puțin bonding, din punctul meu de vedere, apoi luată și dusă în secția de neo natologie în timp ce eu am mers înapoi în salonul de travaliu ca să îmi revin puțin, apoi în salonul meu permanent.

Prima hrănire

După naștere am primit rapid mâncare pentru că eram lihnită de foame. Deja aveam multe ore de la ultima masă și glucoza poate să te ajute doar până la un anumit punct. În plus, am fost trecută și pe antibiotice, deci era absolut obligatoriu să mănânc.

Ajunsă în salonul meu permanent am așteptat cuminte să mi-o aducă cineva pe Ava și să mă învețe cum să o alăptez. Aveam ceva emoții cu acest aspect, dar eram sigură că voi primi indicații deoarece fusesem asigurată de acest lucru în momentul în care am semnat contractul. Sincer, nu mai țin minte exact cât a durat până mi-au adus-o pe Ava, proaspăt spălată și adormită, mai mică decât credeam că e posibil să fie un bebe al meu (avea 51 cm și 3330 la naștere). Nu cred că a durat foarte mult, dar sigur trecuse mai mult de o oră de la naștere.

Din păcate, asistenta care a venit cu ea nu a fost cea mai eficientă în a-mi arăta cum să o alăptez. Indicațiile ei s-au dovedit inutile și, da, ne-am descurcat cumva, dar greuț, ceea ce mi-a provocat o oarecare frustrare. Oricum, la ora aia eram amețită încă de la anestezie și cam varză, deci nu am putut pune cine știe ce întrebări suplimentare.

Totuși, în ciuda oboselii am stat cu Ava până pe la 11 când am sunat să întreb ce să fac cu ea, de parcă era o păpușică :)))) =)))). Mi-au spus că o pot lăsa la mine peste noapte sau poate sta la secția de neo natologie. Am ales varianta aceasta pentru că eram pur și simplu epuizată și nu aveam încredere că aș putea să am grijă de ea.

La spital ca la hotel

În ceea ce privește ”cazarea”, pot spune doar că a fost de nota 10. Salonul arăta impecabil, era super curat, cu duș propriu și acces la o terasă gigantică pe care nu am ieșit decât în a 3-a zi de spitalizare. Aveam duș propriu și toate cele necesare pentru toaletă, inclusiv haine de spital ce îmi erau schimbate în fiecare zi, la fel ca și prosoapele din baie.

Mâncarea a fost mai bună decât mâncarea de la unele restaurante la care am fost eu. Mi-a strivit toate convingerile privind mâncărurile de spital. Bine, oricum eu eram lihnită tot timpul, dar tot aș fi remarcat dacă era mâncare rea. Chiar m-aș fi putut obișnui să fiu tratată așa în fiecare zi.

Puțin despre serviciile medicale

Unul dintre motivele pentru care am ales să nasc la Regina Maria Premiere a fost faptul că mi se asigura asistență pentru a învăța cum trebuie să am grijă de Ava după ce se naște. Într-adevăr, duminică a venit la mine una dintre asistente și mi-a dat o grămadă de sfaturi pentru băiță, mi-a vorbit despre produsele recomandate, pe care le foloseau și ei la spital și mi-a oferit un fel de ghid pentru îngrijirea bebelușului. Apoi a venit o doamnă psiholog care mi-a pus tot felul de întrebări și cu care am discutat despre starea mea generală. Practic ea voia să vadă dacă sufăr sau nu de depresie post partum. Din fericire, nu a fost cazul. Bineînțeles, zilnic a venit medicul de gardă să mă vadă și neonatologul pentru a-mi vorbi despre starea Avei, plus asistentele care veneau să mă verifice periodic și să îmi administreze medicamentele.

Totuși, principalul meu interes rămânea alăptarea, iar pentru această problemă nu a venit nimeni să îmi spună nimic. Norocul meu a fost că luni, când trebuia să fiu externată, dar nu am mai fost pentru că Ava trebuia să mai rămână o zi sub tratament și nu am vrut să plec acasă fără ea, în salonul meu a venit o altă mămică. Când fetița ei a fost adusă pentru prima alăptare practic, a venit o doamnă ce părea să știe mai bine și a început să îi explice care sunt cele mai bune tehnici de alăptare, iar eu am ciulit urechile. Femeia era destul de dură, nu tocmai genul meu de profesor, însă am reușit să aflu destul de multe de la ea și a răspuns tuturor întrebărilor mele.

nașterea la regina maria premiere

Ce mi-ar fi plăcut să fie diferit

Bineînțeles că există și câteva aspecte pe care consider că cei de la Regina Maria Premiere le pot îmbunătăți mai ales luând în considerare cât de mult costă serviciile pe care le oferă. În primul rând, faptul că nu am avut parte de foarte mult skin on skin cu Ava imediat după naștere nu mi s-a părut chiar ok. Eram singură în toată secția. Nu e ca și cum așteptau încă 5 femei să nască și țineam ocupat salonul.

În al doilea rând, faptul că a trebuit să plătesc o zi suplimentară de spitalizare mi s-a părut exagerat având în vedere costurile inițiale ale nașterii. Nu e ca și cum am vrut să stau acolo ca la spa, dar nici nu mi se părea normal să plec fără copilul meu.

În al treilea rând, cred că trebuie să mai lucreze la partea de instruire a mămicilor, mai ales pe partea de alăptare. Este un serviciu standard, stipulat în contract, deci ar trebui onorat cum se cuvine.

Nu în ultimul rând, cred că ar trebui să revizuiască modul în care transmit ”raportul” medical final. Eu nu am ținut minte mai nimic din ceea ce mi-a spus nici unul dintre doctorii cu care m-am văzut înainte de externare. Noroc cu scrisorile medicale pe care mi le-a citit Flavius. Deci plec de la premiza că ar fi fost mult mai util să i se ofere lui informațiile de la bun început.

Deci, merită?

Per total, consider că nașterea la Regina Maria Premiere este o investiție pentru binele mamei și al bebelușului, deci da, din punctul meu de vedere merită. Sunt atât de convinsă de acest fapt încât, dacă totul merge bine și vom mai avea copii, aș prefera să nasc tot la acest spital și tot cu doctorul Bogdan Cioată. Nu sunt sigură că mai vreau să nasc natural, dar cine știe, poate chiar voi uita cu trecerea timpului cât de horror au fost durerile la nașterea Avei.

Ok, acum că oficial am terminat cel mai lung articol de pe blog vreau să vă spun că orice întrebări mai aveți le putem discuta în comentarii. Vă mulțumesc pentru că ați ajuns până aici și sper că ați găsit acest articol util.

Untold 2018

P.S. La plecare cei de la Regina Maria Premiere ne-au oferit o cutie cadou pentru Ava. E ceva standard, ce este oferit tuturor mămicilor. Dacă sunteți curioși despre ce e vorba, aruncați o privire aici:

2 thoughts on “Cum a fost nașterea la Regina Maria Premiere

  1. Ligia says:

    “pentru prea puțin bonding, din punctul meu de vedere” – imi spui te rog cine nu a permis un timp mai lung de skin cu skin, neonato? Cam cat au lasat-o, mai stii? Cordonul l-au taiat cand nu a mai pulsat? Mersi

    • Andra Costa says:

      Din păcate nu mai știu foarte multe detalii pentru că a trecut ceva timp de atunci și eu oricum eram varză după mai bine de 24 de ore de așteptat. Ceea ce pot să îți spun este că a fost tăiat repede cordonul pentru că am recoltat celule stem din el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.