Dune este una dintre cărțile mele favorite of all times. Am citit seria pentru prima oară în liceu. Am citit prequelul cândva prin facultate. Și, după ce am văzut că va apărea filmul, am decis să le reiau. Bineînțeles că m-am lungit o grămadă cu cititul, iar în prezent sunt abia la a 3-a carte din seria originală, dar clar voi termina demersul la un moment dat… maxim până în 2023 :)))). De ce am ales să recitesc seria originală am povestit în detaliu pe youtube:
Deci nu voi intra în detalii cu privire la acest aspect și voi trece la subiectul principal al acestui articol: Dune filmul. Pe care, evident, l-am văzut într-un final și care, vă spun de acum, a fost GENIAL! Asta în caz că nu aveți chef să citiți tot ce am de zis despre el :))). Pentru că am foarte multe :D.
Povestea
Pentru neinițiați, Dune este povestea planetei Dune sau Arrakis, pe măsură ce aceasta se împletește cu ce a tânărului Paul Atreides. Fiu al ducelui Leto Atreides, Paul ajunge pe planeta deșertică în momentul în care tatăl său devine guvernator al acesteia. Însă Dune nu este o planetă oarecare, ci singura din univers pe care se găsește mirodenia, un super drog ce, odată cu dependența, prelungește considerabil și viața consumatorului. Venirea casei Atreides pe Dune este întâmpinată cu entuziasm, dar și cu reticență, însă timpul lor de acomodare este scurt deoarece Harkonenii, foștii guvernatori ai planetei și cei mai mari dușmani ai casei Atreides, nu plănuiesc să renunțe ușor la cea mai valoroasă dintre posesiunile lor.
Dune comments by Andra
Știu că probabil vă așteptați să zic doar lucruri de bine pentru că am spus deja că filmul este genial, dar stați fără frică, am și observații ceva mai acide. Totuși, înainte de oricare dintre ele trebuie să știți că am mers la acest film hotărâtă să nu îl compar deloc cu cartea. Ca să mă pot bucura din plin de el, eram pregătită mental să primesc povestea indiferent cum avea să fie modificată pentru a da bine pe marele ecran. Fiind complet îndrăgostită de trailer, am zis că nu mă interesează deloc dacă acțiunea diferă de cea din carte.
Bineînțeles că nu mi-a ieșit 100%. Bineînțeles că am sesizat fiecare detaliu schimbat, indiferent cât de mic sau de mare era. Cu toate acestea, pentru că am plecat setată să mă bucur de film, schimbările nu m-au deranjat. Au fost doar trecute în catastif, unele cu mari semne de exclamare lângă ele și atât. Good for me, nu?
Ce mi-a plăcut?
În primul rând imaginea. De la viermii de nisip, la întreaga lume de pe Dune, de la cadrele atât de fain filmate încât la un moment dat chiar am amețit, la atenția la detalii absolut uimitoare, mi-a plăcut tot. Filmul Dune este exact atât de spectaculos cum te-ai aștepta să fie. Este pur și simplu monumental. Niciodată nu am crezut că voi avea parte de această experiență la cinema, iar acum că am avut-o îmi vine să mai merg o dată :)))). Nici nu vreau să îmi închipui câți bani au intrat în producție și câte ore de CGI au fost necesare pentru a aduce la viață această lume.
Timothée Chalamet este un Paul Atreides absolut perfect. Cred că nici dacă îl proiectau după descrierea lui Frank Herbert din carte nu ieșea așa. Flavius zicea că vorbește ca un Nicolas Cage în tinerețe, dar asta nu m-a deranjat deloc :))). Este pur și simplu actorul perfect pentru rol.
Nu e momentul să mă plâng de celelalte personaje, însă trebuie să laud răufăcătorii. Bautista este cea mai bună întruchipare a lui Rabban ”Bestia” Harkonnen. Este mare, evil și super scary. Totuși, cea mai mare curiozitate a mea era cum vor reuși să îl transpună în film pe baronul Harkonnen. Acest personaj este unul aparte în carte datorită dimensiunilor sale și a modului în care se deplasează. Mai mult, este un personaj emblematic ce îți rămâne în minte mult după ce toate celelalte personaje s-au estompat. Din fericire, Stellan Skarsgård reușește să redea la fix atitudinea baronului și să îți inducă același dispreț ca și personajul din carte pe care îl interpretează, iar tehnica și machiajul fac restul când vine vorba de înfățișarea acestuia.
Nu în ultimul rând, mi-a plăcut faptul că nu au grăbit acțiunea. Deși filmul are o durată destul de mare (2 ore și 35 de minute!!!), nu au încercat să înghesuie aici tot ceea ce se petrece în primul volum din Dune. Da, clar pentru producători motivele din spatele acestei decizii au fost financiare. De ce să faci bani cu un film când poți face mai mulți cu 2… 3… poate chiar 4, 5, 6 :D? Zic și eu.
Comentarii acide
Nu e vorba că vreau neapărat să bag de vină, dar trebuie să subliniez și câteva aspecte care nu au fost tocmai pe placul meu. Voi începe cu cel mai dureros: barba lui Jason Momoa. După cum poate știți (dacă ați citit oricare dintre aceste recenzii) eu am o foarte mare slăbiciune pentru Jason Momoa. Doar că am o slăbiciune pentru wild Jason Momoa, topless, cu pletele în vânt și barbă deasă. Din păcate, în Dune apare un Jason Momoa ce se vrea tinerel, dar, de fapt, pare doar chubby. Și nu mi se pare corect deloc. Oricum ca și vârstă el nu corespundea cu Duncan Idaho din cărți. Dacă tot l-au ales pe Jason Momoa pentru acest rol, trebuia să îl lase să fie el. Adică să aibă barbă. Măcar atât.
Un alt aspect pe care nu l-am apreciat în mod special a fost faptul că, deși filmul este destul de lung și acțiunea destul de complexă, construcția personajelor mi s-a părut puțin cam săracă. Practic, toate relațiile dintre personaje, chimia subtilă a casei Atreides, legăturile ce îi unesc, tot ceea ce face casa Atreides măreață (în carte) nu este redat deloc pe marile ecrane. Nu se înțelege mai deloc de ce Atreizii și Harkonenni sunt dușmani de moarte. Nu se înțelege care este motivația împăratului în toată povestea. Nu se înțelege de ce ducele era atât de iubit, iar Harkonenni atât de urâți. Cât despre celelalte facțiuni din imperiu, sunt menționate vag, dacă ajung să fie menționate. Practic, personajele au fost sacrificate în detrimentul imaginilor spectaculoase.
În rest, nu cred că are rost să mai spun că, în carte, Liet Kynes era, de fapt, bărbat. Că ochii albaștrii din film, ce semnalează dependența de mirodenie, sunt doar creapy. Că Zendaya apare în prea multe filme populare și deja nu mă mai convinge (aici s-ar putea să fiu subiectivă :)))). Că doamna Jessica din carte nu ar fi fost niciodată o nevolnică plângăcioasă așa cum e în unele scene din film.
Trecând peste aceste mici neajunsuri care nu știrbesc în nici un fel filmul, din umilul meu punct de vedere…
… nota mea pentru Dune este, clar, 10.
Ador filmul și abia aștept să crească Ava suficient de mare cât să ne putem uita la el împreună. Între timp, ne vom bucura de cărți :D.
Voi ați văzut deja Dune?
P.S. Dacă sunteți curioși de cărți vă îndrum spre canalul meu de youtube Cărțile lu Andra:
- aici povestesc despre Legendele Dunei,
- aici despre Casa Atreides, prima carte din prequelul Dunei,
- aici despre Casa Harkonnen, a doua carte din prequelul Dunei
- aici despre Casa Corrino, ultima carte din prequel, dar și despre Dune și Mântuitorul Dunei, primele două cărți din seria originală a lui Frank Herbert.
