Casa de Papel

Ok, am văzut și noi primele două sezoane dintr-un dintre cele mai apreciate și promovate seriale ever: Casa de Papel. Nu pot spune că m-a prins din start, așa cum s-a întâmplat cu Stranger Things, dar a reușit să îmi stârnească interesul. Și în ciuda tuturor lălăielilor telenovelistice, specifice spaniolilor până la urmă, plănuim să vedem și sezoanele 3 și 4. Nu se știe încă în ce moment, dar e în plan. Momentan am mult de lucru :))).

Povestea

Casa de Papel spune povestea unui jaf absolut genial care are un substrat mult mai profund decât banii. Profesorul adună un grup de 8 necunoscuți și împreună cu ei pune stăpânire peste Trezoreria Națională? De fapt nu e trezorerie, este locul unde se imprimă banii. Imprimeria Națională? Înțelegi ideea. Iar scopul este de a pleca de acolo cu o căruță de bani. Aproape un biliard de euro, dacă țin bine minte. Doar că socoteala de acasă nu se împacă întotdeauna cu cea din târg, iar un plan perfect se poate duce de râpă în doi timpi și trei mișcări din cauza problemelor amoroase.

Casa de Papel comments by Andra

Acum, să ne concentrăm pe ce contează. Adică pe impresiile mele, evident. Că nu ai intrat aici ca să citești descriere. O găseai pe imdb mult mai repede.

Pentru mine, Casa de Papel are ceva din telenovelele ce rulau pe fundal atunci când îmi făceam temele pentru școală. Adică este în limba spaniolă (evident!). Lumea face sex pe unde apucă. Femeile sunt puțin nebune (#sorrynotsorry). Bărbații sunt cam tăntălăi și tot timpul cad în plasă. Cineva moare. Iar unii se îndrăgostesc într-o zi cât alții în 10 ani de relație.

Acestea fiind spuse, să nu crezi că nu mi-a plăcut filmul deloc. Chiar din contră. La un moment dat eram mai ceva ca mama Șerica în timp ce se uită la Lecții de viață. Pur și simplu comentam tot ce se întâmpla pe ecran. Iar expresii ca și ”Uită-te la cretina asta!” sau ”De ce puii mei s-a dus acolo?” erau la ordinea zilei. Iar când un film crează asemenea reacții, cred că pot spune că a fost cel puțin interesant. Doar că m-a scos din sărite la un moment dat pentru că totul era muuuult prea dramatic. Ca să nu mai spun că le-a luat 2 sezoane doar jaful propriu-zis. Cine știe cu ce mai vin în continuare.

În ceea ce privește personajele, nu pot spune că am avut unul absolut preferat. Mi-a plăcut de profesor până nu mi-a mai plăcut. Mi-a plăcut mult de Berlin, chiar dacă era nebun, dar nu mi-a plăcut că s-a cuplat cu Ariadna a vieții. Fata aia avea o privire de broască, ai de capul meu. Nu mi-a plăcut deloc de Tokyo. Femeia e pur și simplu nevrotică. Habar nu am de ce a adus-o profesorul în jaf pentru că nu a făcut absolut nimic util.

Stop! Mi-a plăcut de Nairobi. De ea chiar mi-a plăcut. Nu aș putea spune de ce, dar din tot jaful lor mi s-a părut cea mai profi. Bine, mi-a plăcut și de Denver, de Moscova și de Helsinki. Deci nu sunt doar hater.

În schimb, pot spune că l-am detestat pe Arturo. Habar nu am de ce a scăpat omul ăla cu viață. Mi s-a părut cea mai abjectă ființă de pe Terra. O grămadă de lucruri nașpa s-au întâmplat exclusiv din vina lui. Eu l-aș fi împușcat, sinceră să fiu.

Nici de inspectoarea Murillo nu pot spune că mi-a plăcut în mod special. De fapt, nu mi-a prea plăcut deloc. Cu pierce-ul ei în nas și atitudinea aia bossy. Plus că tot zicea că vai, fata ei, fata ei, dar nu era NICIODATĂ ACASĂ. Și nici nu voi menționa finalul sezonului 2 când… unde era fata ei?

La capitolul logică, au existat, evident, scăpări, dar în ce film nu se întâmplă acest lucru? Și până la urmă, Casa de Papel e un film de acțiune, exact ca Men in Black International sau Glass, doar că în spaniolă. Chiar mai bun, dacă este să ne luăm după scorul fiecăruia dintre aceste filme de pe imdb :D.

Nota mea pentru Casa de Papel este un 8 cu indulgență (foarte mare).

Sper că nu o să iau prea mult hate pentru această părere, după cum îmi sublinia Flavius atunci când am început să bălăcăresc filmul pe Instagram :)))). Mai bine hai să povestim în comentarii despre acest serial. Sunt curioasă dacă l-ai văzut și dacă ți-a plăcut.

Vrei mai multe recenzii de filme? Le găsești aici, frumos ordonate și aranjate.

P.S. Cover photo credits.

P.P.S. După ce mă uit la making off și înțeleg care e ideea din spatele filmului (Mishuella spune că este o idee) s-ar putea să revin cu o completare la articol sau cu un nou articol :D.

P.P.P.S. Da, melodia e genială!

Update: Între timp am văzut și sezoanele 3 și 4 din Casa de Papel… în doar 2 zile :D. Sezonul 3 a fost, în mod clar, favoritul meu. A avut dramă, dar nu de genul cretinoid. A avut un fel de happy ending. A fost ce trebuie. Sezonul 4, în schimb, m-a scos din sărite și sincer vă spun că la un anumit moment am și plâns. Nairobi chiar merita mai mult. Cât despre partea cu scosul din sărite… era imposibil să stea lucrurile altfel pentru că sezonul 4 NU A AVUT NICI O LOGICĂ. Adică ei chiar nu au învățat nimic din jaful trecut? Gardienii trebuiau scoși afară cu forța dacă era nevoie. Gardienii trebuiau să fie primii care pleacă sau, în cel mai rău caz, legați fedeleș și băgați într-un dulap. Cu atât mai mult cu cât Profesorul știa că Gandia al vieții era o specie de asasin supra pregătit. Come on! De ce l-ai lăsat cu restul oamenilor?

Tot sezonul 4 conține cea mai proastă scenă cu împușcături din istoria cinematografiei. Și, ca să fie tortul complet cu cireașă și tot ce trebuie, Arturo revine și devine violator. Cum să revină Arturo? În ce lume, chiar dacă a intrat, păstrezi un om atât de prost, la un loc cu ceilalți ostatici? Cât despre poliție, sunt beyond varză!

Încă nu am văzut documentarul spre care mă trimite toată lumea, dar după ce îl văd sigur mai bag un update, deci stay tunned :D.