Probabil știți deja că sunt mare fan ciocolată. De aici oamenii înțeleg că mănânc multă. Ceea ce este adevărat… uneori. Dar nu tot timpul. Ciocolata, pentru mine, este… certitudinea că voi fi fericită instant :))). Cam ca și Coca Cola. Doar că fericirea instant presupune o anumită calitate. Adică nu mănânc chiar orice fel de ciocolată. Și da, de aici puteți înțelege că prefer ciocolata mai scumpă. Ceea ce este perfect adevărat pentru că nu vei găsi niciodată calitate la un preț de nimic. Astfel, astăzi #lovebrands series continuă cu regele ciocolatei: Leonidas.
O poveste de iubire
Pentru mine, Leonidas ține de sentiment. Sentiment + calitate = lovebrand. De ce ține Leonidas de sentiment? Pentru că prima oară când am primit una dintre frumoasele lor cutii eram destul de tânără. Se întâmpla prin 2003, când tata a fost plecat pentru câteva luni în Belgia la ceva curs. Aveam 16 ani pe atunci și deja eram o mică snoabă. Mă învățase cam prost pentru că, ori de câte ori pleca undeva, îmi aducea cadouri dintre cele mai extravagante. Cel puțin așa le vedeam eu atunci și probabil așa și erau. Până la urmă, în anii 2000 încă nu erau atât de multe persoane care să fi plecat în Europa, cu atât mai puțin în Belgia. Cel puțin nu în grupul meu de prieteni.
Revenind la subiect totuși, în momentul în care a revenit în România a adus cu el, parcă o văd și acum, o pungă albastru închis, branduită cu logo-ul Leonidas. Habar nu aveam ce este cu ea, dar mă pregătise cumva, ținându-mi un discurs despre ciocolata belgiană. În pungă, protejată de hârtie la fel de branduită, stătea cuminte cea mai frumoasă cutie de praline pe care o primisem până în acel moment. Era paralelipipedică, aurie și legată cu o fundă roșie. Părea o bijuterie și parcă nu îmi vinea să o deschid. Cred că a fost unul dintre cele mai luxoase (!!! cam cât de dubios sună asta???) cadouri pe care le primisem până în acel moment. Țin minte că am deschis-o doar la ziua mea și am savurat, efectiv, fiecare bomboană din ea. Nu doar eu, evident, ci toată familia, pentru că nu era doar cadoul meu.
Leonidas se savurează
După acel prim contact, m-am îndrăgostit iremediabil de Leonidas. Ador să primesc cutiile lor. Ador să le deschid. Ador să savurez pralinele. Pentru că nu mănânci Leonidas. Acesta este unul dintre motivele pentru care mi se pare inutil să le faci cadou copiilor. Pralinele Leonidas se savurează. Ele se mușcă, pentru a da o șansă structurii cruncy să se dezvăluie. Apoi se lasă să se topească pe limbă. E o întreagă poveste de iubire acolo. Nu te pui niciodată la cutie și mănânci toate pralinele de nervi. E sacrilegiu!
Bineînțeles că toată lumea știe acum că ador Leonidas. Este principalul motiv pentru care pot să număr pe degete momentele în care mi-am cumpărat singură ciocolată de la ei :))). Și este motivul pentru care, în momentul în care s-a deschis Leonidas în Timișoara, am sărit în sus de bucurie. Da, Flavius este un client destul de fidel. Am avut și norocul de a colabora cu ei pentru prima ediție November Notes in Social Media. Și, cu propria noastră reprezentanță, evident că mă pot bucura și de produsele conexe.
Peste iarnă, ciocolata lor caldă mi-a ținut de cald de nenumărate ori. Este absolut divină, foarte fină la gust, făcută complet din ciocolată, nu cacao sau mai știu eu ce pudră. Cât despre vară, ador gelato de la Leonidas.
The perfect gelato
Am început să ne bucurăm de gelato Leonidas acum vreo 2 ani. Eu și Flavius avem gusturi destul de diferite, iar până anul trecut erau doar vreo 5 arome, ceea ce nu ne ajuta prea mult, dar ne bucuram de gustul desăvârșit de fiecare dată. Din fericire, anul acesta Roxana a făcut curs de gelatier și a învățat de la un italian destul de cute, if I may say so my married self :))), cum să creeze cele mai faine arome de gelato.
De ce nu spun înghețată? Ei bine, să vă explic: după cum ne-a explicat gelatierul Jacopo Chelli, pentru italieni înghețata este cea care se vinde la supermarket deoarece aceasta are foarte mult aer în compoziție. Habar nu am cum se poate așa ceva, dar acesta este motivul pentru care italienii nu o suportă :)))). Pentru ei, gelato este artă. Este un desert ce trebuie savurat. Este un desert ce poate fi consumat vara și iarna. Practic, în sufletul meu sunt și eu italiancă :))).
Pe 19 iunie cei de la Leonidas au deschis sezonul de gelato. Am avut ocazia să testez arome noi, dar și să văd cum se face gelato. Evident că acest lucru m-a făcut să îi iubesc mai mult. Știți ce gust are gelato proaspăt ieșită din aparat? Ei bine, voi încerca să vă lămuresc: dacă vorbim despre un fel de serbet de fructe, acesta are o textură atât de proaspătă încât simți esența fructului. În cazul meu, am simțit toată aroma căpșunilor. A fost o senzație raw, pe care nu o voi uita niciodată. Apoi a venit momentul să gustăm gelato de fistic.
Eu ador fisticul și gelato de fistic, dar vă jur că în viața mea nu am mâncat un gelato cu gustul pe care l-a avut cea de la Leonidas ieri. Puteam să simt cum a fost prăjit fisticul în absolut fiecare înghițitură. A fost o senzație de care nu am mai avut parte niciodată și pe care probabil nu o voi mai avea vreodată. De ce? Păi pentru că înghețata, ca și vinul, are nevoie de timp să se așeze. Aroma are nevoie de timp pentru a se dezvălui. Până la urmă, ingredientele trec printr-un procedeu chimic destul de complex ce necesită răbdare.
Să fie Leonidas!
Cam asta ar fi despre Leonidas. Dacă ați încercat cel puțin unul dintre produsele lor, știți clar de ce este unul dintre brandurile mele favorite. Dacă încă nu ați testat nimic de la ei, OMG!!!! cum ați trăit așa până acum? Fugiți și luați o pralină măcar sau o cupă de gelato. Și dacă nu vreți să verificați pe banii voștri, urmăriți Leonidas Timișoara pe Facebook pentru că au tot felul de degustări ce sigur vă vor face cu ochiul :D.