Jurnal de Caraibe (5): O zi pe mare

Caraibe

Undeva în Caraibe, pe mare. Ora locală – 18:51

Zilele sunt totalmente alandala pentru mine. Nici acum nu știu ce zi este, deci habar nu am în ce zi a fost prima noastră zi pe mare. Cert este că a fost ziua în care am aflat cât de puternic este soarele în Caraibe. Am zis că e frumos și că ne putem petrece ziua la piscină. Nici un moment nu m-am așteptat să termin ziua ca un pui la rotisor, bronzată pe burtă în forma Europei. Oribil! Când am realizat mi-au venit în minte toate momentele în care mami ne punea să plecăm de pe plajă la ora 11 și mi-am blestemat necugetarea tinerească :))).

Adevărul este că e foarte ușor să uiți de tine pe barcă. Ai mâncare și băutură la discreție. Piscina și jacuzzi-urile te invită să te răcorești. Muzica se aude non stop. Ba mai vine și echipa de animație să te distreze. Practic, nu știi ce oră e. Nu știi ce se întâmplă cu lumea. Nu îți pasă de NIMIC. Până nu mi-am dat seama că sunt carbonizată, mi se părea că viața nu poate fi mai frumoasă.

Caraibe

Și dacă tot vorbim despre navă, hai să fac o mică recapitulare a facilităților, pe care am început-o pe Monarch, dar nu am terminat-o niciodată :)))

Micul dejun și prânzul le mâncăm pe puntea 11. Priveliște + bufet suedez = a very nice day.

Mâncarea este cu nemiluita, ca la orice bufet suedez, dar dacă ar fi să menționez o mâncare pe care am consumat-o în exces, nu pot spune decât ANANAS. Suntem la el acasă, până la urmă și este absolut delicios. Îl mâncăm dimineața, la prânz și între mese :))). Flavius este absolut fascinat. Uneori mi-e puțin groază să nu i se facă rău de la el :)))).

Caraibe

Seara mâncăm la restaurantul Mediterraneo, unde avem cea mai tare chelneriță. Chatty este minusculă, filipineză și extrem de vorbăreață. Știe inclusiv cuvinte în limba română și nu știu dacă se străduiește sau nu, dar pare unul dintre cei mai prietenoși oameni din lume. Partea faină la restaurant, în afară de Chatty, este că toată mâncarea e foarte fancy și foarte sofisticată. Uneori mi-e greu să aleg pentru că nu știu sigur dacă îmi va plăcea sau nu ceea ce comand :))). Alteori mi-e greu să aleg pentru că aș încerca 2-3 feluri de mâncare :))). În plus, am început să înțeleg de ce femeile de pe aici au fundul mai mare :))). Fiecare CINĂ are antreu, fel principal și desert. Dacă aș petrece mai mult timp pe vapor, m-aș întoarce în România ca o bilă :D.

În materie de baruri, Monarch stă foarte bine. Pe lângă cele două baruri de la piscină și barurile de la etajul 11, mai există vreo 2 pe puntea 7 și o locație absolut spectaculoasă pe puntea 14, un bar cu priveliște 360 de grade asupra mării. Nu aș putea spune care dintre ele este preferatul meu deoarece am stat la fel de puțin în toate :))). 

Caraibe

Ce am făcut cel mai mult pe vapor atunci? Sincer, am dormit. Am mai spus lucrul acesta și nu mi-e rușine să recunosc. Am dormit în concediul acesta ca niciodată altcândva :))). A fost absolut minunat. Aveam un televizor în cameră (oare am mai spus asta? :)))) unde unul dintre canale arăta traseul navei. Noi îi ziceam navigație și acest canal avea tot timpul muzică, dar o muzică ce pe mine mă adormea instant :))). Când îi ziceam lui Flavius că nu vreau să dorm, că mai bine să facem ceva, iar el avea alte idei (adică să doarmă, evident), zicea Bine, hai să stăm numai puțin liniștiți și după mergem… și îmi punea navigația vieții :))). Nu rezistam 5 minute și mă gândesc serios să caut un canal din ăsta și pe TV sau undeva, pentru nopțile de insomnie :))).

Caraibe

Între timp, în România…

Să nu credeți că am deviat degeaba de la inițialul jurnal de Caraibe. Următoarea filă este foarte lungă și trebuie dedicată complet primei insule tropicale pe care am pus piciorul. Dar până ajunge la ea, vreau să vă povestesc puțin despre mami.

În timp ce noi ne bucuram de relaxare, mami își vedea de viața ei în România. După cum știți, la noi nu s-a prea tăiat cordonul ombilical, iar aceste 7 zile petrecute pe mare au reprezentat cea mai lungă perioadă în care noi două nu am vorbit DELOC. Vă dați seama? Deloc! Nici un mesaj amărât, nici un like pe Facebook, nimic. Și mami este un om panicard, trăsătură pe care mi-a transmis-o și mie. S-a ținut ea tare cât s-a ținut, dar la un moment dat a cedat.

Mi-a povestit Daria că a mers la ei la oră și iată ce s-a întâmplat (conform Dariei și repovestit de mine): A intrat doamna Melentina în clasă, s-a pus la catedră și doar stătea acolo, se uita în gol. Trebuia să ne dea lucrare, dar nu făcea nimic. Noi am crezut că a pățit ceva. Oricum eram deja îngrijorată pentru că nu ai mai dat nici un semn. Și am întrebat-o ce a pățit. Pentru că doamna Melentina tot timpul era cu zâmbetul pe buze, chiar și atunci când nu erau cuminți copiii. Și a zis că nimic… doar că nu a mai vorbit cu tine de o săptămână. 

Ciudat, nu? Cum cea mai relaxantă perioadă a mea a fost cea mai stresantă perioadă a ei. Nu e deloc simplu să fii mamă…

Caraibe

Acestea fiind spuse, dacă nu ați citit încă celelalte file de jurnal de Caraibe, le găsiți aici. Iar dacă nu v-ați abonat încă de blog, do it! Așa primiți fresh off the print fiecare articol nou :D.

Mai am doar trei poze pentru voi și am terminat pentru seara asta:

Summer body 😀
Let there be cake!
Sunset love!

Untold 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.