De unde să încep? Vara aceasta a fost pur și simplu un vis. A fost mai mult decât mă așteptam. A venit cu provocările ei, evident, dar a fost și extrem de frumoasă. Și am trăit genul de viață pe care, la modul ideal, mi-l doresc pentru noi. Pentru că, printr-un concurs fericit de împrejurări, vara aceasta am petrecut-o toți 4.
Cum s-a putut așa ceva?
Ei bine, în caz că nu sunteți la curent cu treburile (pentru că nu mă urmăriți pe insta @bloguluandra), pe 20 iunie s-a născut fetița noastră, Kira. A venit pe lume puțin mai repede decât ne așteptam noi (vlogul ce include nașterea ei și primele zile cu ea acasă este deja pe youtube) și ne-a umplut de fericire.
Cât timp eu am fost la spital, Ava a stat acasă cu Flavius. Cum a fost despărțirea prefer să nu discutăm acum pentru că mă apucă plânsul doar gândindu-mă. A fost prima oară când a rămas atât de mult timp fără mine (am stat în spital 4 zile) și, sincer, cred că efectiv m-am disociat puțin pentru că refuzam și să mă gândesc la ea ca să nu mă apuce depresia. Deci a fost greu. Frumos pentru că începeam să îmi cunosc mezina, însă extrem de greu prin prisma dorului pe care îl simțeam.
Revenind însă la povestea noastră, după cele 4 zile lucrurile au intrat pe un făgaș extrem de fain în care eram toți împreună acasă. Practic Flavius a beneficiat atât de zilele lui de concediu plătite, cât și de zilele libere oferite acum pentru toți copiii dacă faci cursul de puericultură (pe care vă recomand să îl faceți pentru că este extrem de util), dar și de câteva zile în care fabrica a fost închisă complet. Toate acestea s-au tradus în aproximativ 2 luni de libertate care au trecut ca vântul și ca gândul.
Totuși, ce am făcut în tot acest timp?
Vara la Sălaș
În primul rând, am stat mult la Sălaș. Cred că nu am mai petrecut atât de mult timp acolo de când eram la facultate și aveam vacanță. În total, cred că am stat în jur de 3 săptămâni. Ne-am bucurat de răcoare. Ne-am plâns de frig. Am petrecut timp cu mama Șerica. Am fost în parc. Am fost la zmeură la Marta. Am văzut berze și vaci și tractoare și rațe.
Ava a făcut baie în râu, fapt ce încă mi se pare ireal pentru că asta făceam și noi când eram mici. Pentru că, de când sunt mare, nu aș mai fi intrat în râu nici bătută și nici nu credeam că mai intră cineva. Pentru că nu a mai fost o dornă (adică un fel de baraj de mici dimensiuni :D) pe râu de ani de zile și nici nu credeam că va mai face cineva. Pentru că apa era rece bocnă și din 1000 de alte motive mi se pare ireal, dar s-a întâmplat. Ava chiar a făcut baie în râu și nu doar o dată ci de vreo 3 ori.
Practic fiind spus, în aceste săptămâni petrecute la Sălaș am văzut cum mi s-a îndeplinit un vis. Atunci când eram mică îmi imaginam cum va fi să fiu mare și să vin la Sălaș cu soțul meu și copiii mei. Cum vom sta cu mama Șerica și ne vom juca în curte. Cum se vor plimba copiii pe drum. Nu îndrăzneam să sper că vor avea parte de prea multe animale, dar uite că Ava a avut. Deci da, am trăit momente de neuitat și cercul, cumva, este complet acum.
Abonament la Dinoworld Transylvania
Bine, nu avem, dar ar trebui să ne dea cineva pentru că vara aceasta am fost de 3 ori la parcul dinozaurilor din comuna Sînpetru și Ava a fost fascinată de fiecare dată. Dacă nu știți exact despre ce vorbesc, aici găsiți un articol detaliat despre Dinoworld Transylvania. Nu l-am mai completat și cu vizitele de peste vară pentru că nu am mai avut timp, însă, pe scurt, vă pot spune că ne-am dat cu trenulețul, am mâncat înghețată bună, Ava a călărit și s-a aruncat de pe cal :)))) (direct în brațele mătușii mele, nu vă faceți idei greșite), am admirat și hrănit animalele, Ava a făcut baie și în râul de aici. Adică ne-am super distrat, ce mai. Și dacă nu ați fost încă aici vă recomand din suflet să mergeți. Locația e superbă, ai o grămadă de activități de făcut, iar dacă nu vrei să faci nimic, poți să stai să te relaxezi la umbra copacilor și cu sunetul râului pe fundal. Slow living de cea mai bună calitate.
Și pentru că uneori imaginile sunt mai bune decât cuvintele, vă las aici un clip scurt pe care l-am făcut cu ocazia uneia dintre vizitele din vară:
Untold? Yes, please!
Evident că nu puteam să ratăm nici ediția de Untold de anul acesta. Am mers pentru o singură seară și dacă anul trecut mergeam cu Ava, de data aceasta am luat-o pe Kira cu noi. De ce nu pe amândouă? Pentru că Ava este într-o etapă a vieții ei incompatibilă cu Untold. Nu îi plac în mod special mulțimile. Nu stă locului 3 secunde. Nu are răbdare. Și cu cât încerci să o împingi mai mult de la spate să facă ceva ce nu vrea, cu atât mai mult opune rezistență.
În aceste condiții, am lăsat-o acasă cu mami și cu Dana, iar noi am plecat vineri după-masa la Cluj împreună cu Kira. Bebe s-a comportat remarcabil de bine tot drumul. Chiar și la festival a fost ok o bună parte din timp. Apoi am început să înțelegem de ce ar fi fost optim să o lăsăm și pe ea acasă. La doar o lună jumate era pur și simplu prea mică pentru nebunia de la Untold.
Deci, dacă luați în considerare să mergeți cu copiii la festival, se poate, dar trebuie să vă modificați așteptările și programul după ei. Asta dacă vreți să vă distrați. Pentru că wild party cu copii nu există.
La drum, voinicii mei!
Și dacă tot am stat atât de mult împreună vara aceasta, am zis să fim curajoși până la capăt și să mergem la mare. A fost o decizie colosală și până nu m-am văzut efectiv la mare nu credeam că vom reuși. Am ales litoralul românesc pentru că ni s-a părut cel mai comod. Plecând de la Hațeg distanța nu era chiar așa mare. Kira oricum nu avea pașaport. Și eram totuși în România. Dacă ceva mergea prost avea cine să vin repede să ne salveze.
Drumul l-am făcut pe bucăți. După cum am spus, am plecat de la Hațeg și ne-am oprit întâi lângă Sibiu, la Orășelul calendarului. A fost cute. Ne-a plăcut tuturor. Ne-am dat cu trenul și cu bărcuțele. Ava s-a jucat peste tot pe unde s-a putut. Am obiecțiile mele cu privire la orășel, dar per total a fost o oprire faină și cred că vom reveni.
Prima noapte am dormit-o la Sinaia. Am nimerit o cazare foarte faină, un apartament extrem de spațios cu o vedere superbă. A fost prima oară când am stat efectiv în Sinaia și mi-a plăcut tare mult. Aș vrea să elaborez acest subiect într-un articol viitor, dar până atunci vreau doar să vă spun că Sinaia nu pare să fie în România.
Pentru perioada petrecută la mare am ales Mangalia. Poate pare ciudat, dar este locul pe care l-am frecventat cel mai des și voiam neapărat să mergem undeva cât de cât cunoscut și unde apa să fie destul de micuță la mal astfel încât Ava să poată intra fără probleme. Despre cazarea de aici nu are rost să vorbim. Nu a fost urât de tot, dar puteam alege mai bine. Despre oraș ca și stațiune turistică iarăși nu prea are rost să vorbim. Nu mă înțelegeți greșit, nu a fost horror. Pentru primul an la mare cu fetele a fost ok. Ne-a ajutat să ne dăm seama de o grămadă de chestii. Cum ar fi faptul că de acum încolo vom merge în străinătate la all inclusive :)))).
La întoarcere am dormit în Pitești. Am prins o ofertă faină pe booking la Hotel Victoria. Am avut un apartament gigantic, fix în centrul orașului. Avea un parc aproape și am mâncat la un restaurant foarte fain tot din apropiere care, evident, acum nu mai știu cum se numește :))). A fost un final de călătorie foarte mișto. Și da, acum știm parcurile din Sinaia, Mangalia și Pitești. Chiar vi le recomandăm :))).
Înapoi la realitate
După ce am revenit din road trip a trebuit să ne grăbim și să ne întoarcem la Timișoara pentru CODRU Festival și ora lui Robert. La CODRU am mers 2 zile, în prima doar împreună cu Ava, iar în a doua în formulă completă de 4. CODRU este un festival foarte family friendly și Ava s-a distrat maxim. Nici Kira nu s-a plâns, deci a fost bine. Evident că nu am stat în nici una dintre zile mai mult de ora 9 și căldura nu a ajutat deloc, dar a fost fain și mai vrem. Abia aștept ediția viitoare.
Cât despre Ora lui Robert ”Back to school”, a fost o ediție tare faină. Copiii s-au simțit foarte bine. Eu am apucat să socializez prea puțin pentru că au fost și fetele cu noi. Avei i-a plăcut mult de tot și ceva îmi spune că la următoarea ediție va participa activ la partea sportivă. Ea ar fi vrut și acum însă nu are încă suficientă coordonare pentru așa ceva.
Ah, da, în cazul în care habar nu aveți despre ce vorbesc atunci când spun ”Ora lui Robert”, aici găsiți un interviu cu inițiatorul proiectului, Robert Năstasie. Și aici aveți povești de la ediția cu numărul 3.
Apoi Flavius a reînceput munca. Eu am reînceput să îmi rod unghiile, acasă cu copiii și cu tata, în cea mai mare parte a timpului. Viața a revenit la normal și am rămas cu nostalgia. Pentru că a fost o vară tare faină. Pentru că am trăit viața pe care, de fapt, mi-o doresc.
Înainte să o dau în dramatisme o să închei povestea cu întrebarea: voi ce ați făcut astă vară?
