Se pare că fac ce fac și nu ajung nici cum să vizitez orașul Amsterdam pe îndelete, așa cum mi-ar plăcea. Prima oară când am ajuns aici a fost doar pentru o seară, împreună cu unchiul meu, care avea afaceri în zonă și am văzut doar foarte puțin din zona centrală, aproape de hotelul unde eram cazați. Mi-a plăcut orașul și am zis că vreau să revin. Doar că revenitul nu a fost în condiții optime pentru mine, dar eram cu Flavius, așa că am profitat cât am putut de situație :D.
De ce o croazieră pe canalele orașului?
Care este cea mai simplă metodă de a vedea cât mai mult dintr-un oraș necunoscut? Autobuzele panoramice sau, dacă există posibilitatea, bărcuțele ce fac trasee turistice. Eu am încercat ambele variante și, dacă ai doar câteva ore de petrecut într-un oraș, sunt absolut ideale deoarece îți permit să te bucuri de frumusețile ce te înconjoară fără să îți bați capul că ești în întârziere, fără dureri de picioare și fără să trebuiască să te organizezi tu. Bineînțeles că această metodă are limitările ei deoarece cu vaporașul cel puțin nu poți alege tu ce vezi. Te poți bucura doar de obiectivele de pe traseu. Dar chiar și așa merită să dai banii pentru această experiență deoarece, în general, ai ce să vezi.
Acum vom face o mică plimbare down memory lane pentru a vă convinge: prima oară am făcut un astfel de tur în Strasbourg. Era acum 10 ani… eram în ultimul an de facultate și eram în excursie cu colegii. Aveam doar câteva ore în Strasbourg și nu mai știu cum am decis să facem un tur panoramic cu vaporașul, dar a meritat din plin. Am adoptat această metodă și în Copenhaga, unde Linda a insistat să vedem orașul și din vaporaș, deși acolo am avut oricum mai mult timp la dispoziție.
În aceste condiții, având în vedere că urma să stăm doar 6 ore în Amsterdam, evident că am decis că este cea mai bună soluție pentru a descoperi capitala Olandei.
Lovers Cruise
Partea faină la Amsterdam este că are un tren care circulă din aeroport direct în gara centrală din oraș. Cam cum ar trebui să fie și la noi, dar nu se întâmplă nicăieri. Acest tren circulă extrem de des, iar biletele sunt destul de ieftine, deci nu riști să rămâi stranded în Amsterdam în timp ce avionul tău face cale întoarcere spre România.
Am luat trenul, am ajuns în oraș și la câțiva metri de gara centrală am și găsit stațiile vaporașelor. Ne-am luat bilete pentru Lovers Cruise (părea predestinat, ce pot spune? :))) și am așteptat cuminți să apară vaporașul nostru. După ce am urcat în vaporaș și ne-am făcut comozi era să sărim în sus de fericire când am văzut că ghidul nostru era un moșulică super cute, pus pe glume. Fusese destul de urâcioasă ghida noastră din Caraibe cât să începem să apreciem oamenii faini atunci când îi vedem :))).
Vreme de o oră vaporașul ne-a purtat lin pe canalele orașului. Am văzut casa Annei Frank, pe care mi-ar plăcea să o vizitez și în interior la un moment dat, Westerkerk sau West Church, parcuri, case plutitoare, oameni care își beau liniștiți cafeaua pe terasele caselor lor plutitoare, toate casele ce au făcut Amsterdamul faimos datorită arhitecturii sale, o mulțime de poduri, ceva construcție super futuristă care nu mai știu ce muzeu era :))) și multă verdeață.
Da, Amsterdam este exact atât de frumos pe cât vi-l închipuiți și pe cât mi-l aminteam și clar vreau să venim să stăm aici mai mult deoarece mai sunt extrem de multe de văzut. Sper să se aprobe asta în bugetul de călătorii la un moment dat :))).
Zombie style pe străduțele din Amsterdam
Vă povesteam în ultimul articol de călătorie despre Panama că atunci când am ajuns în Amsterdam eram ușor zombie deoarece nu dormisem prea mult pe avion. Evident că această stare s-a accentuat în timpul în care am stat în Amsterdam. După plimbarea cu vaporașul ni s-a făcut foame și am ajuns la un local unde am mâncat burgeri. Eram așa obosită încât am avut impresia că voi pica direct cu capul în farfurie. Din fericire, nu a fost cazul.
Am mâncat și, cu ultimele puteri, am mai colindat străduțele pietonale din zonă în căutarea unui tricou și a altor suveniruri. Flavius își dorea neapărat un tricou, iar eu voiam să mai adaug o căsuță la colecția mea de magneți de frigider. Apoi, deși am mai fi avut timp, ne-am îndreptat spre gară, unde am cumpărat ceva ronțănele olandeze și am luat trenul spre aeroport. Chiar dacă timpul ne-ar fi permis să mai facem ceva, energia noastră era spre 0.
Cel mai fain aeroport ever
Oficial, Schiphol este cel mai fain aeroport în care am pus vreodată piciorul. Da, chiar mai fain decât Charles de Gaulle. Este enorm. Are o viață a lui. Și știu că pare ciudat că mă minunez atât de aeroporturile în care ajung, dar cum aș putea să nu fac acest lucru când știu ce fel de aeroporturi avem în România? Păi aeroportul din Timișoara nu este nici măcar cât un terminal al lui Schiphol. Aeroportul din București poate este cât zona de sosire pentru zboruri internaționale. Poate.
Schipol pare mai degrabă un cartier de lux al unui oraș super bogat. Toate brandurile de lux au magazine aici. Absolut TOATE! Dar acest aspect nu este cel mai impresionat. Cel mai tare mi s-a părut faptul că existe zone în care poți efectiv să dormi. Sunt un fel de paturi individuale pe care te pui și aia e. O oră, două, cât ai timp sau escală, îți dai refresh. Ceea ce am făcut și noi, evident. Nici nu știți cât de bine poate să prindă jumătate de oră la orizontală după atâtea ore de zbor transatlantic urmate de o plimbare prin Amsterdam. Au fost mană cerească.
Bineînțeles că mai există și alte zone de chill. Amenajate cu scaune faine și băncuțe, nu eternele scaune de aeroport în care nu ai nici o șansă să te odihnești sau să te relaxezi. Și, pentru că este aeroportul perfect, are o bibliotecă. Vă vine să credeți? O bibliotecă într-un aeroport. That is just MIND BLOWING. Eram prea varză ca să citesc, dar principiul mi s-a părut absolut fantastic.
Back to reality
Pe drumul de întoarcere KLM-ul ne-a mai hrănit o tură pentru că sunt niște simpatici. Apoi… am ajuns în București. Am luat autobuzul până în Piața Unirii, după care am mers pe jos până la gară. Drumul nu a fost lung, doar creapy pentru că era 1 noaptea :))), dar nimic nu este mai creapy decât să petreci câteva ore în gara de nord din București, which we did and survived to tell the story :))).
Întoarcerea la realitate nu mi-o mai amintesc foarte bine… adică drumul cu trenul. Să ajungem în Timișoara a durat o mică eternitate, mai mult decât să venim din Panama în România, cu tot cu escala în Amsterdam. Și asta cred că spune multe despre țara noastră. Dar nu vreau să termin într-o notă negativă așa că mai bine vă las cu un îndemn: călătoriți mult. Trăim o perioadă în care este extrem de ușor să călătorești. Lumea este o carte deschisă ce așteaptă să fie explorată.
GO
DO
THAT
!
P.S. Mai am câteva poze pentru voi :D. Mai puteți?
