A trecut ceva timp de la ultima recenzie de film, dar Enola Holmes mi-a plăcut atât de mult încât recenzia pe blog era inevitabilă. Și chiar dacă la mine a durat ceva timp până să văd filmul (apărut încă de la finalul lui septembrie), sper că la voi treaba a stat altfel. Dacă nu l-ați văzut, în schimb, sunt sigură că până la finalul acestui articol veți decide să îi acordați o șansă.
Acum, să trecem la treabă!
Povestea
Dacă toată lumea îl cunoaște pe Sherlock Holme, Enola este un personaj complet necunoscut până acum. Sora mai mică, dar extrem de talentată a lui Sherlock pornește în aventura vieții ei, căutându-și mama. În ciuda planului bine pus la punct, Enola este nevoită să se adapteze la o lume pe care nu o cunoaște, să-și facă noi prieteni și să înfrunte dușmani care nu s-ar da înapoi de la nimic pentru a-și atinge scopurile.
Cea mai seacă descriere EVER! Mai bine vă las cu trailerul pentru că este mult mai grăitor decât aș putea să fiu eu vreodată.
Enola Holmes comments by Andra
Principalul motiv pentru care am vrut să văd Enola Holmes este Millie Bobbie Brown. De la Stranger Things încoace am început să o ador pe Millie Bobbie Brown. E mega cute. Joacă super bine. Și are așa un aer fain și de bad ass pe care îl găsești destul de greu la actrițele tinere de la Hollywood. Partea faină, însă, este că deși Enola Holmes se bazează pe aceleași trăsături de caracter pe care le-am remarcat și apreciat la Eleven, nu am trăit cu impresia că văd același personaj pus în alt context. Lucru care cam tinde să se întâmple atunci când un actor ajunge să joace pentru mai mult timp același rol (vezi Johnny Depp și al său Jack Sparrow).
Cu accentul ei british și cu fața atât de nevinovată, Millie Bobbie Brown este alegerea perfectă pentru Enola Holmes și, sincer, sper să o revăd în acest rol pe viitor. Mi-a plăcut tot: de la modul în care vorbea, la cât era de cute în rochii. De la atitudinea băiețoasă, la modul în care s-a maturizat sub ochii mei în doar 2 ore. Mă simt ca o mamă foarte mândră :)))).
Pentru a-i ține companie lui Millie Bobbie Brown Netflix a găsit actori care mi-e mi-au plăcut întotdeauna. Henry Cavill, Supermanul meu favorit, îl joacă pe Sherlock. Sam Claflin, pe care dacă nu îl știți din Hunger Games sigur îl știți din Me before you (despre film nu am scris, dar despre carte găsiți păreri AICI), îl joacă pe Mycroft Holmes, fratele lui Sherlock. Iar Helena Bonham Carter, care pentru mine va fi forever Beletrix Lestrange, este mama celor 3.
Toți trei joacă super fain. Henry Cavill este un Sherlock mult mai puțin rupt de realitate decât strămoșii lui :)))). Pe Mycroft nu mi-l amintesc deloc din alte filme cu Sherlock. Totuși, Sam Claflin reușește să pună în scenă un Mycroft extrem de enervant pe care sigur mi-l voi aminti în continuare.
Acum, să trecem la modul în care este scris filmul. Enola Holmes nu este, în mod clar, un film tipic. În primul rând pentru că Millie Bobbie Brown vorbește foarte frecvent cu spectatorul direct. Așa începe filmul. Așa se întâmplă de mai multe ori pe parcursul acțiunii. Și este foarte, foarte tare. Adică mie mi-a plăcut mult de tot și m-am simțit mult mai implicată în ceea ce se întâmpla. Dacă aș fi văzut filmul într-un cinema, în Imax, probabil mi-ar fi venit să intru prin ecran și să fug cu Enola prin Anglia rurală și nu numai :))).
Peisajele au fost extrem de faine, iar acest aspect, acum mai mult ca niciodată, mi se pare magic. Dacă tot nu plecăm nicăieri, măcar să îmi consolez retina prin intermediul filmelor :P.
A fost și un aspect care nu mi-a plăcut neapărat, iar acesta a fost finalul. Există posibilitatea ca eu să fiu mai grea de cap, însă nu l-am înțeles. Situația a rămas puțin în coadă de pește, cel puțin după mine și nu am apreciat acest lucru.
Există posibilitatea să vi se pară că filmul este pentru copii. Nu vă lăsați păcăliți de fața inocentă a Enolei Holmes. Filmul nu este în nici un caz doar pentru copii. Ba mie chiar mi se pare destul de violent pentru a fi vizionat de un copil. Ca să nu mai zicem că nici un copil nu va înțelege contextul istoric al filmului. Nici nu se va enerva la fel ca mine pentru felul în care erau tratate femeile. Și dacă mai văd într-un singur film că menirea noastră în viață, ca și femei, este să ne căsătorim, s-ar putea să vomit.
Bun!
Acum că am găsit cea mai bună metodă de a-mi exprima această nemulțumiră, să trecem la notare!
Enola Holmes merită un -10 cinstit (minusul vine de la final) și recomandarea să îl vedeți!
Acestea fiind spuse, sunt curioasă dacă ați văzut filmul. Hai să povestim despre el în comentarii. Iar dacă aveți chef să vedeți alte filme faine, am ceva recenzii pe blog (AICI). Sunt puțintele pentru că am scris în ultimul timp doar despre filmele care mi-au plăcut foarte foarte mult. Și pe același criteriu am și un highlight special pe instagram (AICI).