Timișoara culturală

Timișoara culturală

Mi-a luat destul de mult să mă apuc de scris articolul acesta și încerc să îmi dau seama de ce. Poate pentru că am de gând să îngrămădesc 2 expoziții foarte faine într-un singur articol. Nu am ce face pentru că Timișoara culturală este surprinzătoare, iar noi, bloggerii timișoreni, trebuie să ne adaptăm la mersul lucrurilor.

Înainte să încep să vorbesc despre oricare dintre cele 2 expediții este foarte important să menționez că nici una dintre ele nu mai este deschisă pentru că pandemie. Eu le-am vizitat la vremea lor și am postat despre ele pe profilul meu de Instagram, @bloguluandra, deci dacă aveți Insta și nu mă urmăreați până acum, e momentul să o faceți. Acolo sunt cel mai activă, până la urmă :P.

Acum să ne întoarcem la Timișoara culturală și la expozițiile pe care le-am văzut în frumosul octombrie al lui 2020.

Emmerging Artistist Awards 2020

Prima expoziție despre care vreau să vă vorbesc se concentrează cumva pe cei ce vor strălucii în viitor pe scena culturală timișoreană, absolvenții Facultății de Arte și Design din cadrul UVT. Astfel, Mirela Mădlina Cerbu, Ștefan Curelici, Sânziana Gheorghe, Vlad Jelmărean, Silvi Preda, Alexandra Daniela Satmari și Decebal Gabriel Țăroi au fost aleși pentru a-și expune viziunea asupra societății actuale.

timișoara culturală

Între pop art și experiment, între pictura în ulei și gravură, între tehnologiev și sculptură, cei 7 artiști au reușit să picteze un tablou social care nu are cum să nu te pună pe gânduri. Temele alese au variat de la cele mai actuale, cum ar fi pandemia sau Timișoara de azi, la cele mai abstracte. Și cu toate că am admirat fiecare lucrare în parte, trebuie să recunosc faptul că am avut preferatele mele.

Cel mai mult mi-au plăcut lucrările lui Silviu Preda. Acestea nu aveau cum să nu mă atragă datorită culorilor ce aminteau de pop-art și a subiectului atât de actual: pandemia. Într-o manieră extrem de fun și de conceptuală, cu o înclinație clară spre fashion, dar altfel decât te-ai aștepta, Silviu Preda reușește să expună foarte clar realitățile acestei perioade. Lucrările sale vorbesc despre izolare, însă o fac cu atât de mult haz încât mi-ar fi mai mare dragul să am un astfel de tablou pe perete în living.

Foarte mult mi-au plăcut și picturile în ulei ale lui Ștefan Curelici. Cred că la acestea cel mai mult m-a atras invidia pentru că sunt genul de artă pe care aș vrea și eu să îl pot face. Bineînțeles că ar fi nevoie de foarte mult exercițiu și de multă muncă, iar eu sunt o leneșă, dar hai să nu abordăm subiectul aici. Eu sunt doar un observator, când vine vorba de Timișoara culturală. Sau poate ar trebui să ridic bloggingul la rang de artă și m-aș putea încadra în mișcare? Rămâne de văzut presupun :))).

Revenind la foarte talentatul Ștefan Curelici, el a pus pe pânză peisajul urban și a făcut-o cu mare stil. Pictura mea preferată a fost cea reprezentând Business Center din 700. Era gigantică și lucrată cu o atenție incredibilă la detalii (la fel ca toate piesele sale). Și da, aș vrea și așa ceva acasă :))). Nu știu cum s-ar împăca picturile în ulei cu lucrările mult mai digitale ale lui Silviu Preda, însă știu sigur că m-aș descurca eu să le potrivesc :)))

A treia lucrare de pe lista favoritelor mele îi aparține Sânzianei Gheorghe și se numește ”Călătorul”, dar eu am numit-o ”Gura lumii”. E o instalație de 9 figuri umane, dispuse în cerc, ce te duc cu gândul la 2 lucruri:

  1. presiunea socială la care suntem supuși zilnic (de unde ”Gura lumii”)
  2. dementorii lui Harry Potter

Sincer, nu e genul de operă de artă care să mă entuziasmeze în mod normal, dar de data aceasta… a fost ceva acolo, pur și simplu. Mi-a plăcut foarte tare, încă de la bun început. Dar nu la modul, vai ce frumoasă e. Mi-a atins o coardă a sufletului. Poate și pentru că simt presiunea asta socială zilnic și sunt genul de om care se lasă afectată de ea. Sau poate pentru că ador seria Harry Potter. Răspunsul corect poate fi oricare dintre cele de mai sus.

Și celelalte lucrări au fost interesante, însă acestea mi-au plăcut cel mai mult. Și dacă nu vreau să mă lungesc prea tare, e momentul să trecem la următoarea filă din Timișoara culturală.

Europa Wonderland

Dacă Emmerging Artist Awards 2020 a fost o expoziție mai locală (cumva), Europa Wonderland a mers all in și a abordat problema Europei unite (și nu chiar), a granițelor, a identității cetățenilor și aspecte ce țin de realitatea politică a zilelor noastre. Expoziția a fost organizată de cei de la Asociația Contrasens (despre care am mai vorbit pe blog) și a aduna în clădirea vechii Garnizoane Timișoara 20 de artiști naționali și internaționali.

Lucrările au fost multe și diverse, dar fiecare impactantă în felul său, iar tonul expoziției îl primeai încă de la intrare unde pe pereți negrii stătea scris mare și citeț ”We’re all mad here” din Alice in Wonderlandul lui Lewis Carol. În momentul în care am văzut această replică am știut că îmi va plăcea această expoziție pentru că este una dintre replicile mele favorite ale tuturor timpurilor.

Dintre lucrări, mi-a plăcut mult și m-a întristat tare instalația realizată de Ardan Ozmenoglu. Aceasta a realizat cu ajutorul post iturilor, portretele a 26 de femei ucise în Turcia de membri de sex masculin ai propriei lor familii. Scopul a fost de a atrage atenția asupra unei realități care nu se întâmplă de granițele înflorite și deschise ale propriei noastre realități. Văzând această lucrare nu am putut să nu mă gândesc la faptul că tot ceea ce nouă ni se pare normal și luăm de bun este extraordinar în atât de multe alte locuri ale planetei chiar în 2020. Iar noi, de multe ori, nici măcar nu apreciem toată libertatea de care ne bucurăm și toate oportunitățile care ni se oferă, ci preferăm să ne petrecem timpul bălăcărind oamenii pe Instagram.

Respiră, Andra…

O altă lucrare ce m-a impresionat a cea semnată de Valeriu Șchiau, intitulată Ziua Zero. Lucrarea reprezenta o serie de 67 de fotografii de tip polaroid realizate în perioada de izolare. Fiecare era realizată din exact același unghi și dorea să surprindă ideea că timpul s-a oprit în loc în 2020, ceea ce este perfect adevărat.

Mi-a plăcut la nebunie cum arătau polaroidele acolo și încă mă gânesc cum să îl conving pe Flavius să ne facem și noi așa un perete acasă :D. Dar din călătorii, nu din izolare.

În rest, mi-a plăcut cum a pus Andreea Cioară problema consumerismului și a fast fashion prin intermediul lucrării  Ăsta sau acesta? Aia sau aceea? Da sau nu?. Practic artista a realizat un fel de perdea din ceea ce cred că erau sute, dacă nu chiar mii, de etichete textile de la haine. Mi s-a părut o idee extrem de cool și de inedită, un mod cu totul nou de a vorbi despre tendința generalizată de a cumpăra prea mult.

timișoara culturală

Și evident că m-a fascinat absolut peretele roșu pe care scria cu litere de-o șchioapă MADE IN CHINA. Practic aceste 3 cuvinte înglobează realitatea zilelor noastre. Pe care o detestăm. Pe care o hulim (mai folosește cineva cuvântul acesta?). Dar care este prezentă în mai toate aspectele vieții noastre. De la gadgeturile pe care le folosim, la hainele pe care le purtăm, la aceesoriile cu care ne împodobim, gențile care ne duc grijile și resursele… chiar și mașinile pe care le conducem… uneori. Și cu cât fugim mai mult de această realitate, cu atât ne ciocnim mai des de ea.

Știți că se zice că nu poți ascunde soarele cu degetul? Nici China nu o poți ascunde :))).

Despre nostalgia ce m-a apucat atunci când am vizitat garnizoana nu are rost să vorbesc acum pentru că nu ține de Timișoara culturală. Ține de copilăria mea și de zile în care totul părea mult mai simplu. Dar dacă vă interesează subiectul, dați un semn și fac un fel de story time separat :P.

Concluzii

Chiar dacă 2021 s-a transformat în 2023, Timișoara începe să se pregătească bine de tot pentru a fi Capitală Culturală Europeană și îmi place. Aștept cu nerăbdare să treacă pandemia sau să se schimbe iarăși regulile și să văd ce ne mai pregătesc asociațiile culturale și artistice din oraș. Sunt sigură că vor face o treabă excepțională, ca de fiecare dată.

Bineînțeles, dacă sunteți curioși la ce evenimente am mai participat, am o întreagă secțiune AICI. Iar dacă aveți nevoie de inspirație de plecat în weekend, aruncați o privire peste cea mai nouă subcategorie de pe blog, dedicată exclusiv locurilor faine din România pe care le-am văzut. 

Untold 2018

P.S. AICI mai găsiți articole foarte faine despre Europa Wonderland.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.