De vorbă cu Oana Vedinaș despre pasiunea pentru fotografie

Am tot stat să mă gândesc când am întâlnit-o pentru prima oară pe Oana Vedinaș, dar nu mi-am amintit. Ce am foarte clar în minte este un eveniment de la Artisans d’Amour unde am fost amândouă invitate și am început să povestim despre fotografiile ei. În acel moment o urmăream deja de ceva timp și tare mi-ar fi plăcut să ajung în fața obiectivului ei. Apoi Oana mi-a propus o ședință tip boudoir and the rest is, as they say, history. Oana mi-a făcut unele dintre cele mai faine poze ever, iar despre experiență am scris totul aici.

Apoi, când am decis să mă concentrez pe poveștile oamenilor pe care îi admir, am știut că vreau să îi iau interviu Oanei. Aș fi vrut să fie video, dar ne adaptăm la perioada în care trăim, până la urmă. So here goes!

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru fotografie?

Absolut întâmplător :). Am descoperit-o cu prima cameră digitală pe care mi-au cumpărat-o părinții. Avem în jur de 14 ani și aveam grijă să fotografiez tot ce îmi venea la îndemână. Mă focusam la început pe elemente naturale, abia 2-3 ani mai târziu au început să mă fascineze oamenii. Când am început cursurile Facultății de Arte și Design, secția Fotografie, mi-am dat seama că simțeam regulile de fotografie fără să le fi studiat vreodată. Asta m-a facut să înțeleg că fotografia mi-a fost menită de mult timp ca meserie. Era doar o chestiune de timp să o descopăr.

De ce ai decis să nu urmezi drumul tradițional al fotografilor din România, adica wedding photography?

Trebuie să recunosc că am încercat de toate. Eram în anul 2 de facultate, aveam 3 ani de fotografie de portret în spate din urma cărora câștigasem bani frumoși, când am decis să încerc o vară întreagă să fotografiez evenimente. Doar să văd dacă îmi place. Concluzia după cele 3 luni a fost că nu vreau să mă mai ating de fotografia de eveniment. Pentru mine implică prea multă agitație, prea multă oboseală, prea multe ore, prea multe fotografii.

Îmi place să stabilesc o conexiune aparte cu oamenii pe care îi fotografiez. Chiar dacă de cele mai multe ori adoptam rolul observatorului la evenimente, am simțit că nu mi se potrivește. Pentru mine, oportunitatea de a stabili o relație de încredere totală cu clientul meu prin fotografia 1 la 1 și faptul că am ocazia să pătrund în sufletul omului și să il pun cu adevărat în evidență, e neprețuită. Această relație intimă nu se poate crea în alt timp de fotografie. Tocmai atunci când omul din fața obiectivului tău coboară toate barierele, toate zidurile și te lasă să îi fotografiezi ființa dezgolită de tot ce e artificial, atunci fotografia e cu adevărat autentică și abia atunci e fotografiată esența sa.

Ca și fotograf, există 3 domenii care îți definesc munca: portret, boudoir și maternity. Care este favoritul tău?

Grea intrebare. Totul e ciclic am observat. 2-3 luni sunt pasionată mai mult de portret, apoi schimb cu boudoir, apoi maternitate. Îmi rezerv mereu timp să pregătesc pentru fiecare categorie proiecte aparte.

Pilonul principal al celor 3 categorii e FEMEIA. Atâta timp cât munca mea se învârte în jurul feminitătii, nu e ceva ce să îmi placă mai puțin.

Oana Vedinaș

Dintre toate ședințele tale foto de până acum, care a fost favorita ta? Dar cea cu rezultatele cele mai neașteptate?

Exista 2 tipuri de preferințe aici.

1. În ceea ce priveste vibe-ul sesiunii foto.

2. În ceea ce priveste tehnicile foto aplicate și rezultatul final.

Ca vibe, nu pot să aleg una preferata pentru că fac tot posibilul să ofer aceeasi energie mereu și asta determină și în rândul clientei o energie echivalentă cu a mea. Astfel amândouă ajungem să ne simțit bine, să glumim și să ne distrăm.

Ca rezultate tehnice, răspunsul e clar. Favorita mea e mereu ultima realizată. Sunt foarte critică în ceea ce privește munca mea și mereu îmi analizez fotografiile, evoluția. Întreabă-mă imediat după sesiunea foto dacă sunt mulțumită de rezultat și îți voi răspunde cu un mare DA. Dă-mi 2-3 saptamani și îți voi spune că nu. Sigur voi găsi lucruri pe care le puteam face altfel sau pe care le voi imbunătății la următoarea sesiune foto.

Sesiunea foto cu cele mai neașteptate rezultate, a fost o sesiune de maternitate. Primul lucru pe care îl fac atunci când îmi întâlnesc față în față clienta e să încep, în mintea mea, să vizualizez fel de fel de poziții care ar avantaja-o. Analizând-o mai în detaliu în ceea ce privește energia ei, felul ei de a fi, îmi ajustez pozițiile alegând fie unele mai conservatoare, fie mai îndrăznețe. Pentru sesiunea foto la care fac referire, până clienta s-a relaxat la coafură și machiaj îmi făcusem un plan pentru poziții conservatoare. Plan care a fost rescris total pentru că ea s-a simțit atât de bine în pielea ei, atât de liberă încât nu prea a fost nevoie să o ghidez. Simțeam ca putem sta împreună încă 2 ore și sigur toate fotografiile vor fi originale.

Ce contează cel mai mult pentru ca o poză să iasă bine?

Sentimentele, mesajul care e transmis. Mulți ar spune că să urmezi regulile de compoziție, însă regulile sunt acolo să fie încălcate.

Oana Vedinaș

Ce anume te inspiră atunci când fotografiezi o persoană?

Cel mai mult mă inspiră povestea persoanei respective. Îmi aloc mereu timp să discut cu clientele mele. Vreau să știu cum se simt, cum au ajuns la decizia de a se lăsa fotografiate și ce așteptări au. Doar așa pot să le ofer o experiență total personalizată și doar așa pot fi sigură că vor fi mulțumite de rezultatul final.

Am avut onoarea să fotografiez femei care au trecut prin lucruri teribile și asta m-a determinat să le fotografiez cu o atitudine de femeie puternică, frumoasă, astfel încât atunci când se vor uita la fotografii să spună: chiar dacă viața m-a încercat cu lucruri grele, asta nu m-a dărâmat, ci dimpotrivă, m-a întărit și uită-te la mine, încă sunt frumoasă! Am cliente care sunt romantice incurabile, astfel că toate pozițiile abordate, ținutele, machiajul, totul merge pe stilul romantic.

Asta e frumusețea fotografiei, toate suntem diferite, de ce am avea fotografii la fel?!

Cât de des fotografiezi peisaje?

Mereu, cu telefonul pe care îl am la îndemână. Peisajele sunt acea categorie din vasta gamă de tipuri de fotografie, care sunt imposibil de realizat pentru mine. Ce văd cu ochiul liber nu e niciodată ceea ce văd în cameră. Prefer să las profesioniștii și pasionații să ne încânte cu fotografii superbe. Eu rămân la cele cateva amintiri realizate cu camera telefonului.

Cum depășești momentele de blocaj creator?

Caut inspirația acolo unde nu m-am gândit să mă uit până atunci. Inspirație pot găsi în culorile unui tablou, în umbrele lăsate pe pavaj de un copac, în textura unui material. În filme, în videoclipuri, pe Pinterest și tot ce înseamnă internet. Peste tot în jurul nostru e inspirație.

Ce e diferit acum față de acum câțiva ani, e că nu mai încerc să copiez. Am simțit nevoia să mă opresc să fac asta și să încep să creez ceva cu totul al meu.

De exemplu, recent am descoperit un fotograf din sudul Franței. Fotografiază natură moartă, dar o face într-un fel aparte. Mi-am petrecut jumătate de zi scrolând prin feedul ei cand am descoperit-o. Din fotografiile ei mă inspir în privința schemelor de culori pe care le pot folosi. La fel pot vedea cum cade lumina pe textura diferitelor materiale pe care le folosește astfel încat să imi dau seama dacă o rochie din pânză e ceea ce îmi doresc pentru o viitoare sesiunea foto sau mai bine aleg una din catifea.

Mi-am creat o lista unde îmi trec fiecare idee, indiferent cât de mică e, astfel că în ultimii ani, atunci când nu am inspirație, imi verfic lista :).

Care este partea ta favorită în meseria de fotograf?

Momentul când ii arăt clientei fotografiile brute direct din cameră.

99% dintre femeile care pășesc în fața camerei mele, deși aș putea spune liniștită că 99% dintre toate femeile, au complexe în ceea ce privește corpul lor. Asta, cumulat cu faptul că fotografiile ce le-au fost făcute până acum le-au determinat să creadă că nu sunt fotogenice, le scad foarte mult așteptările referitoare la fotografiile finale. Aud des „măcar una să îmi placă și sunt mulțumită”, fapt ce îmi distruge sufletul de fiecare dată. Aici se vede diferența între un fotograf amator și unul dedicat fotografiei de portret a femeilor. Eu îmi iau timp să le înțeleg. Le ascult atunci când îmi spun că și-ar dori să apară mai slabe sau că cel mai mult le plac ochii lor. Iar apoi, folosindu-mî de lumina și pozițiile adecvate fiecărui tip de corp, le ofer ceea ce își doresc.

Expresia de pe chipul lor, atunci când văd fotografiile brute realizate cu câteva secunde înainte, e neprețuită. Atunci înteleg că mi-am făcut treaba bine, că i-am arătat unei femei cât e de frumoasă și am ajutat-o să își recapete încrederea în ea. Sunt atât de fericită că după atât de mulți ani de muncă, fotografiile arată bine direct din cameră. De cele mai multe ori aduc modificări doar texturii pieli, intensific culorile și îmblânzesc umbrele sau le colorez puțin. Asta e stilul meu. 

Cum este să fii subiectul propriilor poze?

Pentru mine e o provocare :)).

Atunci când sunt fotografiată de prieteni la diverse ocazii, nu am nici o pretenție. Fiind o obsedată de control, știu sigur că nu îmi va plăcea nici o fotografie astfel că în 99% din cazuri nu mă uit la fotografie și îi las pe prietenii mei să posteze ce își doresc.

Cand vine vorba de a-mi realiza un portret profesionist, o fac singură. Montez camera pe un trepied, activez funcția de timer și petrec cât timp e nevoie fotografiiand, verificând ce am tras, ajustând ce nu îmi place și fotografiind din nou. Asta până obțin un rezultat care să mă mulțumească.

Încă nu m-am aflat în fața camerei unui alt fotograf de portret, deși îmi doresc. Însa am descoperit că atunci când îl rugam pe soțul meu (fotograf și el), să îmi realizez un portret, mă enervam mereu căci știam că acel unghi din care mă fotografia nu avantajează nici o femeie. Ajungeam mereu să ne certăm. Nu spun că e greșit ce făcea el, căci el mă fotografia folosind propriul lui stil și propria viziune, însă așteptările mele erau greșite. Mă așteptam ca ceea ce fotografia el să arate ca și cum aș fi fotografiat eu. Și toți știm că niciodată 2 oameni nu sunt la fel și astfel rezultatul nu va fi la fel. Astfel că autoportretul e felul în care realizez portrete cu mine care să îmi placă.

Oana Vedinaș

Aș putea să spun că aceasta este Oana Vedinaș, însă Oana este mult mai mult. Ca să o cunoaști cu adevărat trebuie să stai în fața obiectivului ei. Atunci, Oana Vedinaș ți se dezvăluie exact așa cum e: caldă, hotărâtă, atât de creativă. Eu am avut acest noroc și sper să îl ai și tu. Însă, până în acel moment, vreau să îți mulțumesc pentru că ai citit acest interviu și să te rog să îmi spui în comentarii când ai pozat ultima oară pentru un fotograf profesionist.

Mulțumesc, Oana, pentru timpul și răbdarea ta. Ești minunată!

Untold 2018

P.S. Pe Oana Vedinaș o găsiți foarte activă în online:

P.P.S. Mai multe interviuri cu alți oameni care mă inspiră găsiți aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.