Andra by Oana Vedinaș

Prima oară când Oana Vedinaș mi-a propus să particip la o ședință foto tip boudoir am crezut că glumește. Da, eu sunt o fire dezinvoltă. Da, am început să fiu destul de curajoasă când vine vorba despre ținutele mele. Da, în cea mai mare parte a timpului mă accept și mă iubesc așa cum sunt. Dar niciodată, niciodată, nu aș fi crezut că cineva mă va considera drept model potrivit pentru o ședință foto tip boudoir. Așa că prima oară când Oana mi-a propus am fost exact ca și pinguinii din Madagascar: just smile and wave, boys. smile and wave! fiind sigură că glumește.

Până la urmă, s-a dovedit că am subestimat-o pe Oana Vedinaș pentru că ea chiar dorea să mă fotografieze. De ce? Tocmai pentru că nu sunt genul model. Tocmai pentru că sunt dezinvoltă. Tocmai pentru că, de cele mai multe ori, pot să râd fără probleme de mine. Așa că, am vorbit, am stabilit, am restabilit și, până la urmă, într-o zi extrem de caldă de iulie, am ajuns la ea în studio, pregătită pentru o experiență cum nu mai avusesem vreodată.

Pregătirile

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la această ședință, pentru care am avut emoții groaznice, a fost că eu nu a trebuit să fac prea multe. Principalul era să apar. Oana s-a ocupat de părul meu. Nico s-a ocupat de machiaj. Nici de ținute nu aș fi avut nevoie dacă nu mă încăpățânam eu să port hainele mele pentru că Oana are o colecție întreagă de desuuri disponibile astfel încât femeile ce îi calcă pragul să aibă de unde alege ceva pe gustul lor.

Eu, după cum vă spuneam, am venit pregătită. Aș fi putut sta o zi întreagă în studio și tot mi-ar fi rămas haine :)). Am avut de la cele mai cuminți ținute la cele mai provocatoare. Mi-a fost foarte, foarte greu să decid ce anume vreau să port, dar am știut că Oana mă va ajuta datorită experienței și a faptului că părea să mă cunoască atât de bine.

Oana Vedinaș în acțiune

După ce am fost machiată de abia m-am mai recunoscut eu pe mine. După o mare de emoții și de deliberări, am început să facem pozele. Am crezut că voi fi stresată și incapabilă să stau omenește în vreo poză, dar nu a fost deloc așa. Cu fiecare cadru, cu fiecare idee nouă, cu fiecare sfat, Oana mă ajuta să fiu din ce în ce mai relaxată și mai naturală. Bine, prin naturală să înțelegeți destul de teatrală, dar într-o manieră autentică. M-am simțit extrem de seducătoare. M-am simțit feminină beyond words. M-am simțit ca o divă. Cred că aceasta este cea mai bună metodă de a descrie prima mea ținută. M-am simțit ca o divă a Hollywoodului anilor ’50. Cu fiecare cadru, deveneam mai mult Marilyn Monroe. A fost o senzație pe care nu am mai trăit-o până acum, dar care mi-a plăcut foarte mult și pe care, sincer, mi-ar plăcea să o repet.

A doua ținută a fost tot din domeniul teatral și dramatic și a ajutat la trecerea spre renunțarea la haine. Am purtat halatul meu de la Artisans d’Amour cu un joben și, din nou, eram acolo. Ușor pin-up, provocatoare, ca și când Oana ar fi privit în sufletul meu și ar fi văzut acea latură super naughty pe care nu o prea arăt oamenilor.

Ultima ținută a strigat Andra din toate încheieturile. Am purtat un tricou super cute de la H&M din colecția lor Pride pe care scrie, în culorile curcubeului, Everybody is free to love. Aveam părul tot numai bucle, râdeam și îmi plăcea la nebunie ceea ce purtam. Cred că aceasta a fost ținuta mea favorită pentru că mă reprezintă atât de bine. Jucăușă, funny, colorată, care îți aduce zâmbetul pe buze. Nu am prea spus asta oamenilor pentru că sunt o modestă de felul meu :))), dar există o expresie în spaniolă care mi se pare că mă caracterizează foarte bine: la alegria de la fiesta. Așa mi se pare că sunt eu… când am chef și sunt în toane bune… sufletul petrecerii. Și Oana a reușit să surprindă acest lucru.

Și tu meriți o ședință foto tip boudoir

Da, vorbesc cu tine, cititoare fidelă sau femeie ce abia ai aterizat pe blog. Și tu meriți o astfel de ședință. Meriți să te simți extraordinar de frumoasă. Meriți să fii răsfățată. Meriți să te vezi prin ochii unei persoane ce poate scoate în evidență cele mai frumoase și mai ascunse trăsături ale tale. Poate ți se pare că vai, nu ai putea niciodată să te dezvălui în fața camerei așa, dar vreau să îți mărturisesc ceva. La final Oana m-a întrebat dacă nu vreau să fac și o poză mai provocatoare pentru sufletul meu și pentru Flavius.

Am stat puțin pe gânduri. Trebuia să port doar o pereche cute de boxeri și colierul Swarovski pe care îl primisem cadou de la Flavius de ziua mea, cu vreo 2 săptămâni înainte. Am avut ceva emoții, dar Oana m-a asigurat că acele poze sunt doar pentru mine. Și am zis da.

A fost un moment extrem de vulnerabil. Eu nu sunt o pudică, nici nimic de genul, dar m-am simțit foarte expusă. Și apoi am renunțat la teamă. Am renunțat să mă ascund. Și am lăsat-o pe Oana Vedinaș să mă surprindă exact așa cum sunt. Rezultatul mi-a plăcut la nebunie. Sunt o expresie a fertilității. Așa îmi închipui că voi arăta când voi fi mamă. Lăsând modestia de-o parte, mi-a amintit de tablourile lui Rubens. Și da, toate muzele lui Rubens sunt rotunde, dar nu știu cum să vă explic altfel sentimentul.

După ce am văzut poza, chiar nu am înțeles de ce mi-a fost atât de frică de acel moment. Oana Vedinaș este un profesionist desăvârșit și face minuni cu camera. Aș vrea chiar să pun poza aia să o vadă lumea întreagă, însă știu că mami nu ar fi tocmai confortabilă cu ideea. Așa că poate după ce mă mut la casa mea și are timp să îi treacă supărarea după ce o vede :)). Războiul rece nu este ceva ce aș putea tolera în momentul de față.

Mai vreau

Da, experiența a fost atât de frumoasă încât mai vreau. Dacă ar putea să mă fotografieze Oana în fiecare an până la 100, nu m-ar deranja :))). Aș fi cea mai fericită. Și gravidă. Și cu copiii. Poate chiar și cu Flavius. Cred că ar fi o experiență interesantă, deși nush cât de entuziasmat ar fi el :))). Am prea multe filme în cap. Dar ce să fac dacă mi-a plăcut atât de mult să fiu fotografiată de Oana Vedinaș? Sfatul meu este să încercați și voi această experiență. Să vă lăsați fotografiați de un fotograf atât de talentat este un cadou pe care vi-l faceți. Și este interesant să îți descoperi anumite limite în acest mod. #justsayin

Sunt curioasă dacă voi ați avut parte de o astfel de ședință foto. Dacă da, cum vi s-a părut? Ce vi-a plăcut și ce nu? Dacă nu, ce vă reține? Nu credeți că a venit momentul să vă înfruntați temerile? Gândiți-vă doar la asta.

P.S. Puteți descoperi mai multe imagini realizate de Oana aici.