Autor: Amor Towles
Editura: Penguin Random House LLC
Mi-a luat o mică eternitate să citesc A gentleman in Moscow. Începutul este atâââât de plictisitor. Descrierile lungi mi-au tăiat cu totul cheful. Și dacă în alte condiții în puținul meu timp liber aș fi citit, acum aveam un reader’s block complet și nici nu îmi venea să o ating. Cred că de-asta și arată în halul în care arată acum. Am fost extrem de rea cu ea. (Linda, îmi pare rău.) Dar în cadrul potrivit și după ce am înțeles că priveam greșit situația, parcă s-a îmbunătățit considerabil și în nici 5 zile am reușit să citesc mai bine de 300 de pagini, terminând cartea. Ba mi-a mai și plăcut, pe de-asupra :))).
Acum hai să vă explic de ce:
Povestea
Contele Alexander Ilyich Rostov devine dușman al poporului și este condamnat să își trăiască restul vieții în interiorul Hotelului Metropol din centrul Moscovei. Aici Contele, un gentleman desăvârșit, își acceptă soarta și pornește într-o nouă aventură. Povestea urmărește viața Contelui în interiorul hotelului, cu prieteniile sale, iubirile, rivalitățile și toate micile detalii ce dau savoare fiecărei zile în parte.
6 lecții pe care le-am învățat din A gentleman in Moscow
Vă spuneam la început că am prins gustul acestei cărți abia după ce mi-am schimbat perspectiva asupra sa. Adevărul este că așteptam genul clasic de poveste în care aflu ce se întâmplă într-o ordine relativ cronologică, dar și liniară. În A gentleman in Moscow Amor Towels nu povestește viața contelui într-un fir continuu. Momente sunt subliniate și puse în lumina reflectoarelor. Accentul nu cade pe ceea ce se întâmplă, ci pe modul în care personajele reacționează, iar Contele Alexander Ilyich Rostov s-a transformat, pe nesimțite, într-unul dintre personajele mele literare favorite. E prea mișto tipul.
Acum, în ceea ce privește învățăturile din carte, ele sunt multe. Trebuie doar să fii atent la ele. Iată ce am învățat eu:
- Dacă nu ești stăpân pe situație, este stăpână situația pe tine. Acesta este un aspect subliniat de nenumărate ori în carte, iar ideea nu este că trebuie să fii control freak (așa ca mine!!!). Ideea este să știi cum să reacționezi în orice situație. Ba mai mult, să profiți la maximum de orice situație. Și să cauți partea pozitivă în orice situație. Știu, pare greu. Mai ales când ești obișnuit să vezi mai degrabă partea goală a paharului. Dar, cu puțină încredere, schimbarea de perspectivă este realizabilă. Emile trecea prin acest proces în fiecare zi :D.
- Povestea poate oricând să te surprindă. După cum spuneam, având în vedere primele 50 de pagini, chiar 100, nu aș fi spus niciodată că îmi va plăcea atât de mult cartea. Dar cărțile, la fel ca și oamenii, pot să se schimbe. Și ceea ce în tinerețe poate părea anost și puțin atrăgător, la maturitate poate deveni extrem de incitant și imposibil de lăsat din mână. :))) are vreo logică ce am scris înainte? Ideea este să nu renunțați prea ușor la o carte. Sunt foarte puține cele care sunt chiar atât de groaznice încât să nu merite efortul de a le citi de la un capăt la celălalt :D.
- Întotdeauna există cel puțin o scenă ce îți rămâne în suflet. Preferata mea în A gentleman in Moscow a fost scena cu albinele. Nu știu dacă este posibil ca albinele să asculte și să aibă memorie. Nu știu dacă ele ar putea fi vrăjite de povești despre meri înfloriți sau orice altă plantă. Cu atât mai puțin vă pot spune dacă albinele simt sau nu iubirea (eu tind să cred că da). Motivul pentru care mi-a plăcut acea scenă este acela că redă un adevăr fundamental în viață: de multe ori, când credem că totul este pierdut, ajunge o clipă de minune, de har divin, în care să simți iubirea universală, pentru a-ți salva, la propriu sau la figurat, viața.
- Copiii ne obligă să fim mai buni și ne schimbă iremediabil. Încă nu am copii, dar cam așa spune lumea, motiv pentru care, trebuie să recunosc, mi-e puțin teamă de momentul în care voi avea copii. Așa se întâmplă în carte în momentul în care contele o cunoaște pe Sofia (adică s-a schimbat). Așa s-a întâmplat cu mulți dintre prietenii mei după ce au avut copii. Oare așa se va întâmpla și cu mine? Vom vedea presupun…
- Singuri ne impunem limitele. Contele a trăit vreo 30 de ani într-un hotel și a făcut din hotelul acela o întreagă lume. Mai mult, a făcut asta și pentru fiica sa, iar asta nu este mare lucru. Bine, hotelul Metropol nu era micuț în esența lui, dar chiar și așa. Nu este ușor să trăiești în astfel de condiții, dar ceea ce avem de învățat este că nu trebuie niciodată să ne dăm bătuți. Viața merge mai departe. Iubirea apare când te aștepți mai puțin. Prieteniile pot fi necondiționate, iar dușmanii pe viață.
- Viața merge mai departe. Indiferent ce s-ar întâmpla. Oricât de bune sau de rele ar fi lucrurile. Life finds a way to prevail. Viața rușilor în perioada comunistă nu a fost în nici un caz ușoară. Lucrurile au mers prost, apoi mai bine, iar oamenii s-au adaptat. Asta suntem făcuți să facem, să ne adaptăm, să supraviețuim și să populăm Pământul :))).
Să știți că în ciuda faptului că am scris atât de puține recenzii la carte (în ultimii ani chiar :))), eu chiar citesc, iar această carte chiar merită citită. A gentleman in Moscow este surprinzătoare, o carte ce ți se dezvăluie pagină cu pagină și vi-o recomand din suflet. Dacă vreți să o citiți în limba română, shop now!
Eu o am in engleza si, aidoma tie, dupa primele 15-20 de pagini m-am plictisit si nu am priceput mare lucru. Citind recenzia ta am un imbold sa o reiau 🙂 Multumesc, Andra!
Să știi că primele 100 de pagini îs super boring. Până apare Sofia. Dup-aia e ft faină. Mi-a plăcut mult.