Principalul motiv pentru care am vrut să ajung în Salonic nu a fost cel mai ortodox și nici cel mai cercetat. După ce în excursia în Caraibe am achiziționat pentru brățara mea Pandora o inimă pe care era desenat un palmier (pe o parte) și pe care scria Aruba (pe cealaltă), am zis că trebuie să mai fie așa ceva și în alte țări. Iar eu trebuie să am așa ceva și din alte țări. Și cum Grecia a fost prima țară post Caraibe, evident că aveam nevoie de un charm din Grecia. Unde credeți că era cel mai apropiat magazin Pandora? Ați ghicit, în Salonic. Ce am ratat cu desăvârșire? Faptul că el nu era deschis duminica, adică exact în ziua în care noi am ajuns în oraș.
Bineînțeles că m-am supărat puțin. Charmurile de la Pandora au ajuns să reprezinte mult pentru mine și deja aveam filmele mele. Dar nu am lăsat acest fapt să îmi strice cheful de a colinda orașul. Nu că aș fi studiat în prealabil ce era de văzut. Din fericire, Marinel știa foarte clar unde trebuie să ajungem (nu, Pandora nu era pe lista lui :))) așa că, în timp record, parcam pe străduțe lăturalnice, aproape de Turnul Alb din Salonic.
Salonic văzut de la înălțime
Să spun că am fost surprinsă că Marinel ne-a dus să vedem un monument istoric ar fi mult prea puțin. Ba mai mult, a intrat cu noi în turn și a urcat până în vârf. Nu am avut timpul necesar să ascultăm explicațiile de la fiecare etaj, dar tot am aflat chestii interesante despre dezvoltarea orașului, războaiele în care a fost implicat și marele incendiu ce l-a distrus aproape în totalitate. A fost interesant, nu zic nu, dar cel mai mult mi-a plăcut priveliștea atunci când am ajuns în vârf. Din turnul circular vedeai totul în zare, panoramic. În sud marea și cerul se uneau la orizont, făcând imposibil să realizezi unde începea cerul și unde se termina marea. În este și vest se deschidea ochilor faleza Salonicului, lungă și sinuoasă precum țărmul, prinsă între blocuri cu o priveliște perfectă și mare. Iar în nord se întindea orașul, pe dealuri. Superb! Aș fi stat acolo, să uit de mine, să admir peisajul acela genial și aș fi pictat. Magic!
Dacă ajungeți în Salonic, în nici un caz să nu ratați Turnul Alb. Sunt sigură că vă veți îndrăgosti de priveliște, exact la fel ca mine.
Pierduți pe străduțe
După ce am terminat de vizitat Turnul, am făcut un mic popas la o terasă unde fiecare a savurat băutura favorită. În cazul meu, evident că am ales o chestie pe bază de ciocolată pentru că ar fi fost prea bătător la ochi să îmi iau Cola :)))). În plus, terasa era așa cute și chiar trebuia să consum ceva mai fancy :D.
Cum nu aveam alte planuri personale (no Pandora, no cry :))), iar Luminița dorea să vadă Biserica Sfântului Dumitru, am urmat liderul 😀 și am pornit la plimbare. Nu știam exact cât de departe este și nici nu m-am concentrat pe această problemă pentru că eram mult prea fascinată de câteva aspecte ce țineau de oraș în sine. De exemplu, mi-a plăcut foarte mult arhitectura. Stilul mediteranean se vedea până și la blocuri. Apoi nu am putut să nu fiu fascinată de tot ceea ce pregătesc grecii. Am mâncat o înghețată absolut genială. Am dat peste un fel de magazin unde se găseau tot felul de crănțănele proaspăt prăjite și care arătau de îți venea să te muți acolo. Am văzut prăjituri și alte chestii de mâncare la care mai bine nu mă gândesc pentru că mă îngraș telepatic :))) =))).
Străzile erau pline de pomi fructiferi, lucru care mi s-a părut foarte tare. Bine, Marinel a încercat să mănânce o mandarină, dar era super acră :))). Probabil acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată, deci nu putem judeca toți pomii după experiența lui Marinel. Dar principiul este unul foarte bun. Oare la noi de ce nu se plantează meri decorativi? Sau cireși care chiar fac cireșe?
Bineînțeles că Salonicul era plin de biserici, dar vorbim despre Grecia aici, o țară în care religia este chiar mai prezentă în viețile oamenilor decât în România. Țara muntelui Athos, pentru numele lui Dumnezeu. Deci cum ar fi putut să nu aibă la tot pasul biserici?
Mai vreau
La ora 14 trebuia neapărat să plecăm spre casă, dar regretul meu a fost foarte mare pentru că aș mai fi vrut. Salonicul mi se pare o micuță perlă ce abia așteaptă să fie descoperită. Orașul este foarte frumos și mi se pare că are multe de oferit. Și da, aș vrea să revin aici și să colind orașul cât mai mult cu putință. În plus, aș vrea să mai merg în Grecia. Cred că principalul lucru pe care l-am înțeles în această vacanță este de ce adoră oamenii această țară.
Cert este că deși a trecut doar puțin peste o lună de la călătoria noastră în Grecia, parcă mi-e dor iar de ducă :))). Alin, îmi pare rău. Nu mai plec (încă!), dar sufletul meu simte chemarea. Nu știu de ce sunt așa. Nu știu de ce mintea mea zboară mai ceva ca avioanele. Dar sper că, prin articolele acestea de călătorie, veți descoperi în voi același dor, aceeași pasiune.
P.S. Dacă încă nu ați citit restul filelor de jurnal de vacanță în Grecia, le găsiți aici.
P.S.2. Mai am câteva poze :D.
