Am pus titlul ca și citat pentru că nu îmi aparțin mie vorbele de duh, ci bunicii mele, mama Șerica. Ea le spune foarte des, mai ales în ultimul timp când fiecare dintre noi a trebuit să se adapteze la o realitate pe care nu ne-am dorit-o și pe care o gestionăm cum putem mai bine. Și pentru că ea este acum la noi la Giroc, parcă vorbele astea ale ei îmi vin în minte din ce în ce mai des și mă tot gândesc să le dezvolt puțin, aici pe blog. Dacă tot e pandemie și ies atât de rar. Dacă tot e iarnă și frigul nu mă ajută. Dacă încă nu sunt pregătită să vă vorbesc despre alte proiecte în care m-am implicat, cel puțin virtual pentru că live e mai greu, măcar să fac puțină psihanaliză de ocazie, ca un fel de Freud wannabe ce sunt :)))))).
Dacă tinerețea ar ști…
Să începem cu începutul, nu? Eu am acum 33 de ani și nu am fost niciodată mai recunoscătoare pentru vârsta mea. Când mă gândesc la toate tâmpeniile pe care le-am făcut la 20 de ani nu pot să nu mă întreb dacă în acea perioadă chiar îmi foloseam creierul. Nu am fost un copil rebel, cel puțin nu pe față, însă aveam micile mele momente de rebeliune care să pună capac tuturor frustrărilor provocate de nevoia mea aproape inconștientă de a fi acel copil cuminte și perfect pe care ai mei îl vedeau în mine.
Nu o să intrăm acum în detalii pentru că mami îmi citește totuși blogul așa că, pentru a nu face chiar o călătorie pe aleea amintirilor, am zis să fac o listă cu 10 lucruri pe care i le-aș spune lui Andra de 20 de ani. Poate ajută alți oameni de 20 de ani.
- Școala nu te pregătește pentru viață… cel puțin nu școala pe care o faci tu. Știu, sună imposibil. Ai învățat atât de mulți ani și acum vin și îți spun asta? Planul tău perfect de învăț bine, iau note bune, cineva îmi dă un super job și viața de vis e a ta… e atât, UN VIS, fetițo! În loc să stai să înveți ca apucata, mai bine înscrie-te în organizațiile studențești. Du-te cu Erasmus ORIUNDE pentru că șanse din astea nu prinzi toată ziua. Și chiar dacă pare imposibil, du-te cu Work&Travel. America nu e niciodată mai accesibilă decât în perioada facultății. Și toate astea clar te vor pregăti pentru viață mai mult decât să o ascuți pe Cum-o-cheamă (da, nu îți vei mai aminti numele ei) spunând siking în loc de thinking :D.
- Dacă tot am vorbit despre planuri, mai bine nu le mai face pentru că nu îți prea ies. Știi ideea aia a ta că până la 25 de ani te măriți și până la 30 ai 3 copii? Not gonna happen, dar e ok. Nu o să mori din cauza asta, ba chiar o duci destul de bine. Ideea e că tu îți trasezi acum niște așteptări ușor nerealizabile și ele îți vor aduce doar frustrare și supărare pe propria persoană. Mai bine un Carpe Diem cinstit pentru că ai principii destul de solide după care să te bazezi astfel încât să nu faci chiar cele mai mari
căcaturiprostii ever. - Fii bună cu tine. Știu că bravezi și că spui de multe ori că tu ești ok și că îți place de tine, dar amândouă știm că în sufletul tău e un locșor în care lucrurile nu stau chiar așa. Știm de unde vine el și trebuie să îți spun că rana de acolo nu se va închide prea ușor. Cu toate acestea, trebuie să fii bună cu tine, să te iubești mai mult și să nu mai cauți dragoste în locuri imposibile.
- Apropo de dragoste, valoarea ta nu stă în băieții (nu pot fi numiți bărbați, sorry) pe care îi convingi că ești superbă și extraordinară și nu pot trăi fără tine. Știu, și asta sună imposibil. Acum știu și de unde ți-au venit ideile astea, dar nu e așa cum crezi tu. Valoarea ta stă în tine și oamenii care trebuie, vor vedea acest lucru! În plus, va veni un moment în care vei renunța să alergi după cai verzi pe pereți și vei realiza că te poți descurca foarte bine de una singură.
- Nu, nu îți va trece niciodată obsesia pentru Iphone, dar e ok. Iphone still rocks!
- Ține-te de chestiile pe care le începi. Cam ai tendința să te plictisești repede, iar asta nu te va ajuta cu nimic, nici acum nici never. Mai mult, vei avea de pierdut datorită acestui fapt foarte ușor de gestionat. Deci nu te mai da bătută atunci când treaba devine puțin mai grea.
- Sălașul nu e totul. SACRILEGIU! AM SPUS-O! ACUM NU MAI POATE FI LUATĂ ÎNAPOI. Știu cât de mult iubești Sălașul, la fel îl iubesc și eu, dar vei descoperi că îl iubești datorită oamenilor. Dacă scoți oamenii din ecuație rămâne doar un loc ca oricare altul în care te încălzesc doar amintirile și nostalgia, iar acestea nu sunt întotdeauna suficiente. Știu că vrei să faci o buclă temporală și să rămâi acolo pentru totdeauna, dar nu se poate și vei supraviețui.
- Mașina rămâne unul dintre principalele avantaje ale maturizării și tu o să te bucuri din plin de ea.
- Ești mai puternică decât crezi. Vei descoperi asta pe calea cea grea, dar dacă totul ar fi ușor în viață nu ar mai trebui să fim puternici, nu?
- Da, vei găsi dragostea aia la care visezi, dar nici nu bănuiești unde și va fi mai fain decât orice ți-ai închipuit. Secretul însă este că nu vei depinde de persoana respectivă, ci vei fi propriul tău om și tocmai de-aia vei fi iubită.
Cam asta mi-aș spune mie la 20 de ani. Bine, probabil nu m-aș asculta deloc pentru că la 20 de ani NU AVEAM MINTE, dar măcar aș face încercarea, dacă aș putea. Acum să trecem la reversul medaliei:
Dacă bătrânețea ar putea…
Bătrânețea e o chestie super abstractă când ești copil și o realitate dură pe măsură ce avansezi în vârstă. Corpul este proiectat să funcționeze în parametrii lui și da, sunt lucruri pe care le putem face pentru a-l ajuta să fie optim pentru o perioadă mai lungă de timp, însă majoritatea dintre noi nu le facem. De ce? Pentru că nu ne gândim la 20-30-40 de ani că o să fim, la un moment dat, bătrâni. Că sportul de azi ne asigură o mobilitate mai bună și la 60 de ani. Că intervenția medicală de care ne temem azi ne garantează că ne putem deplasa și la 70 fără probleme. Că munca până la epuizare, de azi, ne-a mâncat 3 ani de viață doar așa, pentru că a putut.
Când suntem tineri gândim pe termen scurt. Nevoile noastre sunt în majoritate superficiale. Iar când îmbătrânim ne gândim excesiv la ce ar fi fost dacă… de parcă asta ne mai ajută cu ceva.
E ciudat cum mintea noastră se dezvoltă pe măsură ce corpul se degradează.
Totuși, hai să gândim pozitiv și să vă spun planul meu de bătrânețe ideală. Ideea mi-a venit când am fost în croazieră, mai precis în Bonaire. Când eu o să fiu bătrână și gen, pensionară o să mă mut împreună cu Flavius pe o insulă tropicală (de preferat chiar Bonaire). O să mă fac ghid turistic, iar Flavius va fi șofer pe autobuzul meu. În nici un caz nu o să stau închisă în casă plictisită de moarte. O să vorbesc despre protejarea mediului, o să arăt oamenilor locuri pe care nu le găsesc în toate ghidurile turistice și o să fac snorkelling. O să fiu super bronzată și o să beau o Cola tropicală în fiecare zi. Și, bineînțeles, o să primesc rudele în vizită și o să mă asigur că au parte de vacanța vieții lor.
Deci sfatul meu pentru voi e să nu vă întrebați cum ar fi dacă bătrânețea ar putea. Mai bine asigurați-vă că ”bătrânețea va putea” pentru o perioadă cât mai lungă de timp.
P.S. Andra de 20 de ani, să amesteci punchul cu Jagger nu este o idee bună.
P.P.S: În timp ce corecta eventualele typos, mami mi-a spus cum vedea ea bătrânețea ideală. Practic nu are nevoie de multe, doar de o casă liniștită, la țară sau la oraș, nu neapărat în România (eu i-am sugerat Provence, dar acum mă gândesc că ar merge și Toscana :))). Esențialul este să aibă o grădină în fața casei plină de trandafiri (și nu numai pentru că știu eu cum e ea). Ar face sport în fiecare zi ca să își păstreze mobilitatea și la ora 5 ar bea cafea sau ceai, de preferat cu cineva care vine să o viziteze, dacă nu și singură admirând grădina. Atunci când nu ar îngriji grădina s-ar ocupa de lucruri creative: pictură, pirogravură, tricotat, în timp ce pe fundal i-ar cânta muzica populară. Și, bineînțeles, în fiecare lună ar călători undeva pentru că viața nu e nimic fără călătorii.
❤❤❤❤❤👍👍
Bun articol de citit și aplicat .Sa ne bucurăm cît mai mulți de așa o viață trăită la bătrînețe.
Mă bucur mult că ați găsit articolul meu util și interesant. Sper ca tot mai multă lume să își facă bătrânețea super frumoasă.