Autor: Cheryl Strayed
Editura: Humanitas
Cred că a trecut ceva timp de când nu am mai citit o carte care să îmi placă atât de mult ca și Delicatele frumuseți ale vieții. Cartea este pur și simplu superbă și are deja o recenzie (aproximativă) destul de lungă pe Youtube pe care vă invit să îl vizionați (dacă nu ați făcut-o deja):
Atunci, de ce, probabil, vă întrebați, mai suntem azi aici, pe blog?
Ei bine, după cum spuneam și în video, au existat atât de multe pasaje care mi-au plăcut la nebunie încât am decis să le împărtășesc pe toate în scris. Să rămână undeva, cumva, pentru posteritate :D.
În acest sens m-a ajutat mult Alina (mulțumesc!!!!). Ea a fost cea care, de fapt, a transcris citatele și a pus frumos referințele de pagină din Delicatele frumuseți ale vieții. Problema, însă, este că ele sunt enorm de multe. Deci a trebuit să fac o nouă selecție printre toate citatele mele favorite (ca să nu vă zăpăcesc de cap), iar pe restul le-am lăsat pe drive, disponibile pentru oricine vrea mai mult 😀 (linkul va veni la final).
Acum, să vedem câteva dintre citatele mele favorite și de ce mi-au plăcut 😀
[…] Le dezvăluisem un adevăr pe care erau pregătiți să-l afle. Nu despre creștinism, ci despre condiția umană: acela că suferința face parte din viață. (p. 145)
Mi-a plăcut mult citatul acesta deoarece mi se pare că este unul dintre lucrurile pe care alegem, de ce mai multe ori, să îl ignorăm. Suferința nu ne place (logic!!!!), dar ea chiar este parte din viață. Și cu cât acceptăm mai repede acest fapt, cu atât ne putem organiza mai repede să ducem o viață ceva mai frumoasă.
[…] Mi-ai cerut sfaturi practice pentru a-ți găsi perechea, însă eu cred că, odată ce-ți vei da voie să fii pregătit psihologic pentru a dărui și a primi iubire, cea mai bună abordare e să faci ce face toată lumea care caută dragostea: să ieși la înaintare cu cele mai mari atuuri ale tale în mod transparent, cu sinceritate și umor cât cuprinde. (p. 159)
Da, da, da. Toți căutăm iubirea, dar adevărul este că majoritatea nu suntem pregătiți pentru ea. Suntem prea egoiști, prea temători, nu ne iubim nici măcar noi pe noi, deci cum am putea aștepta să ne iubească alții?
Sunt multe alte lucruri pentru care să te torturezi, drăguțo, și sunt atât de multe lucruri care ne torturează în viața asta! Nu lăsa un bărbat care nu te iubește să fie unul dintre ele.” (p. 188)
Oh, da! Sunt atât de multe femei care se agață pur și simplu de un bărbat pentru a fi fericite încât atunci când mă gândesc la ele îmi vine să zbier. Situația se perpetuează generație după generație și să rupi lanțul este înfiorător de greu, dar nu imposibil. Deci dacă te găsești într-o astfel de situație, urmează sfatul lui Sugar.
Nu e de aur. Nu e genul de putere pe care îl au vrăjitoarele bune. Este felul în care oamenii sănătoși, întregi, evoluați emoțional reușesc să întrețină relații cu nemernicii – le limitează accesul în viețile lor. (p. 192)
Culmea cum acest simplu NU este, de cele mai multe ori, cel mai greu de spus. Culmea cum ajungem să credem că sunt lucruri pe care pur și simplu trebuie să le tolerăm, deși situația nu stă niciodată așa. De fapt ține doar de noi ce acceptăm și ce nu. Limitele ne aparțin.
[…] Dragostea e alimentul nostru de bază. Fără ea viața nu înseamnă mare lucru. Este cel mai frumos dar pe care îl putem face și cel mai valoros cadou pe care îl primim. Și merită tot efortul. (p. 221)
Corect. Aici nu mai am ce comenta. Sugar are perfectă dreptate.
[…] Fiecare viață, scrie Tranströmer, ”are o navă soră”, care o ia ”pe un alt drum” decât cel pe care am apucat-o noi. Am vrea să fie altfel, dar nu se poate: oamenii care-am fi putut să fim trăiesc o altă viață; sunt fantomele noastre cu vieți diferite. […] Nu voi afla niciodată și nici tu nu vei afla cum va fi fost viața pe care nu ai ales-o. Vom ști numai că, indiferent cum s-ar fi desfășurat acea viață-soră, ar fi fost importantă și frumoasă, dar nu ne-ar fi aparținut. Ar fi fost corabia fantomă care nu ne ia. Nu ai altceva de făcut decât să-i faci cu mâna de pe mal.” (p. 245-249)
Mmm… viețile pe care le-am fi putut trăi… principalul motiv pentru care am luat multe decizii proaste a fost că nu voiam să mă gândesc cum ar fi fost dacă nu le luam :))). Da, un raționament prost, doar că nu sunt singura în această situație. Sunt oameni care se pierd complet în viețile pe care le-ar fi putut trăi, în regret și frustrare.
[…] Majoritatea oamenilor nu înșală pentru că sunt infideli din fire. Înșală pentru că sunt oameni. Sunt conduși de dorință sau vor să vadă cum e să-i mai dorească o dată cineva. Se trezesc într-o relație de prietenie care ia o întorsătură neașteptată sau o caută cu lumânarea fiindcă vor să facă sex, sunt beți sau frustrați din pricina tuturor lucrurilor pe care nu le-au avut în copilărie. Există dragoste. Există dorință. Există posibilități. Există alcool. Există tinerețe. Există singurătate, plictiseală, tristețe, slăbiciune, autodistrugere, prostie, aroganță, romantism, ego, nostalgie, putere și nevoie. Există tentația irezistibilă a intimității trăite cu cineva diferit de persoana cu care ești cel mai intim. (p. 295-296)
Partea asta mi-a plăcut mult de tot pentru că toți judecăm foarte ușor alți oameni. Majoritatea avem tendința să vedem lumea în alb și negru, însă ea are foarte multe nuanțe de gri. Atunci când într-o relație unul dintre parteneri ajunge să fie infidel motivele care au dus la această stare de fapt sunt foarte multe și foarte variate. Și niciodată, dar NICIODATĂ, nu este doar vina lui. Bine, sunt cazuri excepționale în care este un nenorocit pur și simplu (sau o nenorocită), dar 99% din cazuri treaba e mai complicată decât pare la prima vedere.
Cred că la asta mă refer când spun că nu avem cum să știm ce va fi mai departe. Trăim, trecem prin tot felul de experiențe, părăsim oameni pe care-i iubim și suntem părăsiți. Oamenii despre care credeam că ne vor sta alături mereu nu mai sunt, și oameni pe care nu știam că-i vom întâlni apar în viața noastră. Ce avem de făcut este să ne păstrăm credința, să o punem într-o cutie și să așteptăm. Să avem încredere că înțelesul va veni mai târziu și că atunci când ni se vor arăta miracole neașteptate vom fi acolo, în fața fetiței în rochie roșie, recunoscători pentru cele mai mărunte lucruri. (p. 322)
Da, recunoscători pentru cele mai mărunte lucruri, învățând din tot ceea ce ni se așteaptă. Așa ar trebui să ne trăim viața.
Bineînțeles că te-ai culcat cu femei cu care nu erai prea interesat să ai o relație, dragule. Bineînțeles! Când ai douăzeci și ceva de ani și ești necăsătorit, treaba ta e practic să faci sex cu cine se poate. E ceva biologic. Emoțional. Psihologic. Narcisist. Și da, o parte din aceste impulsuri s-ar putea să aibă oarece legătură cu mama ta (și cu tata, să știi). (p. 335)
Viața la 20 de ani :)))). Sugar a reușit aici cel mai frumos rezumat, jur, a ceea ce înseamnă să ai 20 de ani, hormonii tropăind maxim și influența încă neidentificată a părinților.
Cam asta ar fi. Aici găsiți toaaaate citatele din Delicatele frumuseți ale vieții ce mi-au plăcut :)))). Sper că nu v-am zăpăcit prea tare cu Sugar. Dacă e așa dau vina exclusiv pe ianca pentru că ea mi-a dat cartea :))). Iar dacă toooot demersul meu v-a convins că trebuie să aveți această carte în bibliotecă, puteți comanda Delicatele frumuseți ale vieții de aici.
P.S. Mai multe recenzii de carte găsiți în secțiunea dedicată de pe blog și pe canalul de youtube Cărțile lu Andra.
