Bonaire: o zi în paradis

Din păcate, jurnalul de Caraibe s-a terminat mai repede decât mi-ar fi plăcut. Pur și simplu nu m-am organizat suficient de bine încât să scriu în fiecare zi. A fost atât de frumos și de relaxant și de… cum să spun asta… ai fi putut să uiți de tine cu ușurință. Pur și simplu! Sau așa a fost pentru mine. Cum să mai scriu atunci? Cum să mă mai concentrez când trăiam atât de multe? Dar Bonaire a fost mai mult decât un vis frumos. Și a venit momentul să vă povestesc de ce vreau să mă mut aici la bătrânețe și să devin ghid turistic. Spoiler alert: Flavius va fi șoferul autobuzului meu :D.

Debarcare în paradis

Cu doar 294 km pătrați, Bonaire este o micuță bucată de paradis. Mi-am dat seama de acest lucru de la bun început, când am ieșit pe puntea superioară pentru a vedea ancorarea în port, iar apa era incredibil de albastră, mai curată decât orice apă am văzut eu în viața vieții mele, iar la o aruncătură de băț de port, 4 oameni se bălăceau de zor, la 8 dimineața. Cum altfel ar putea fi definit paradisul, dacă nu ca un loc în care, la 8 dimineața, să te poți scălda la nici 100 de metri de ditamai vaporul de croazieră?

Entuziasmul meu a crescut exponențial în momentul în care am văzut apa aceea. Practic, m-am liniștit instant pentru că știam că fie ce-o fi, aveam unde să fac baie :))). Și dacă nu mă ducea nimeni la o plajă, tot ce trebuia să fac era să ajung unde tocmai se bălăciseră oamenii respectivi. Cu acestea în gând, eram pregătită să înfrunt o zi oricât de lungă.

Câmpurile roz din Bonaire

Din fericire, în Bonaire am avut parte de un super ghid. Nu mai țin minte cum se numea tanti, din păcate, dar era o bătrânică foarte tare, la origine din America, proaspăt relocată în Bonaire. Ceea ce mi-a plăcut a fost că deși locuia aici de doar 1 an, tanti era atât de fascinată de insula aceasta încât vorbea ca și când ar fi locuit pe ea toată viața ei. Și deși avea vreo 60 și ceva de ani lejer, părea undeva la 55. Acesta este efectul Caraibelor? Nu mai îmbătrânești? Pentru că vreau și eu asta :))). La 60 de ani mă mut aici și mai trăiesc încă vreo 50 :))).

Revenind din lala land :D.

Prima oprire a zilei a fost la fermele de sare din Bonaire. Insula a fost ocupată exclusiv datorită rezervelor sale de sare. Pe vremuri, sclavii veneau și munceau la fermele de sare. Pentru ei au fost construite mici căsuțe astfel încât să aibă adăpost pe timp de noapte. Nu aveau nevoie de foarte mult pentru că vremea este frumoasă în tot timpul anului, în Bonaire plouând foarte puțin, ceea ce se vede pentru că peste tot sunt cactuși și plante ce necesită foarte puțină apă.

Revenind la fermele de sare, aceste câmpuri sunt absolut fascinante deoarece sunt roz. În poze nu se vede atât de bine, însă în realitate sunt întinderi uriașe de roz. Bineînțeles, în prezent pe insulă nu mai există sclavi, ci utilaje, dar sarea continuă să fie extrasă după cum se întâmpla cu secole în urmă.

1000 de scări și atenție la scafandri

Partea bună când vizitezi o insulă atât de micuță este că pentru a ajunge dintr-un loc în altul vezi tot. Pentru a ajunge de la câmpurile de sare la Goto Lake (sau Flamingo Lake, cum îmi place mie să mi-l amintesc :D) am străbătut întreaga insulă Bonaire de la N la S.

Am oprit la plaja celor 1000 de scări, care nu avea 1000 de scări, doar vreo 30 și o priveliște de îți venea să leșini. Am băgat picioarele în apă aici, moment în care tanti ghid și-a dat seama că trebuie să aibă grijă să nu mă piardă pe vreo plajă :)))) și am aflat că tot ce se află pe Bonaire trebuie să rămână pe Bonaire deoarece insula este protejată prin lege.

Bonaire

În plus, am descoperit cel mai fain semn de circulație din lume: atenție la scafandri. Acest semn este unic în lume și este utilizat doar în Bonaire deoarece oriunde pe această insulă poți intra de pe plajă în apă pentru scuba sau snorkelling. Am văzut o grămadă de oameni făcând acest lucru și o grămadă de mașini parcate pe marginea drumului. Bineînțeles că acest lucru m-a entuziasmat maxim pentru că însemna că urmează să văd și eu ceva pești tropicali, dar nu știam atunci ce mă așteaptă.

Flamingo Lake

Goto Lake este cel mai mare lac din Bonaire și casa a numeroși flamingo. Lacul este rezervație naturală și este incredibil de frumos. Există un punct de observație unde am oprit și noi, de unde se vede întreaga suprafață a lacului. Datorită statutului de zonă protejată, oamenii nu au voie să interacționeze cu flamingo, nici să se oprească și să îi pozeze. Din păcate, turiștii nu au întotdeauna considerația necesară față de ceea ce presupune o zonă protejată, motiv pentru care pe internet circulă tot felul de filmulețe cu oameni care fac un fel de ski acvatic pe lacul Goto. Nu faceți acest lucru. Protejați natura și respectați rezervațiile naturale. Așa cum noi ne bucurăm de aceste minunății, trebuie să ne asigurăm că și alte persoane se vor bucura de ele în viitor.

Bonaire

Rincon

Bonaire are un singur oraș inland, adică în interiorul insulei. Rincon a apărut datorită spaniolilor ce au ocupat pentru prima dată insula. Ei au pus bazele acestei așezări deoarece în acea perioadă existau foarte mulți pirați în Caraibe (Jack Sparrow :))) și aceștia atacau orașele de pe coastă (Black Beard :))) așa că trebuiau să își ascundă așezarea și să o facă greu de atacat.

Rincon este, sinceră să fiu, deprimant. Kralendijk este colorat și fun. Rincon este mic, uscat, foarte uscat și, dintr-un motiv sau altul, încă mai avea pomi de Crăciun la finalul lui mai :))). Clar nu este un oraș unde mi-ar plăcea să trăiesc și nu înțeleg de ce oamenii au rămas aici și nu au fugit pe plajă în momentul în care a dispărut amenințarea piraților (Barbossa :)))).

Bonaire
Nu, acesta nu este Rincon, dar nu am poză de acolo :)))

My first successful snorkelling experience ever

După toată plimbarea aceasta a venit momentul pe care îl așteptam cu toții: să înotăm cu peștii. Autobuzul ne-a lăsat la plajă, am închiriat două șezlonguri, ne-am dezbrăcat repede și în apă cu noi. Era cea mai albastră apă ever :))). Caraibele sunt absolut fascinante. Apa aia atât de albastră mă obsedează chiar și acum. Iar exact așa cum mă așteptam, peștii erau peste tot. Nu aveau absolut nici un fel de problemă cu faptul că existau oameni prin preajmă. Și nu vorbesc aici doar despre pești micuți, ci despre ditamai peștii. Dar nu aceștia erau cei mai funny. Erau niște pești mici și negri super teritoriali :))). Dacă puneai piciorul pe bolovanul lor, haț, te pișcau de picioare :))).

Chiar dacă apa era super limpede, iar eu înot cu ochii deschiși în mare fără nici un fel de problemă, peștii nu se vedeau suficient de clar. Din fericire, un cuplu din grupul nostru avea niște măști de snorkelling super șmechere și ni le-au împrumutat și nouă. Ei bine, în condițiile astea lucrurile s-au schimbat complet. Pluteam ca un elefănțel roz cu trompa afară și analizam un univers absolut fascinant, plin de viață și culoare. M-am îndrăgostit de senzația asta și urmează să achiziționez măști de snorkelling și pentru noi :))).

Bonaire

Am stat prea puțin în Bonaire. M-aș muta aici pentru toată viața. Vremea perfectă, peștii… doar muntele mi-ar lipsi. Dar la bătrânețe… aici mă mut. Mă fac ghid turistic. Flavius va fi șofer pe autobuzul meu :))). Plimbăm oameni, facem baie și snorkelling. Trăim 100 de ani împreună, negri tuci :))).

To be continued…

Bonaire

Plaja sclavilor din Bonaire
Just me and the sea
1000 de scări, o singură priveliște absolut extraordinară
Never without my hubby

Untold 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.