Nu pot spune că am fost genul care să facă petreceri de ziua mea. Cel puțin nu înainte de Flavius. Aveam mai degrabă mici celebrări în familie și atât. După ce Flavius a apărut în viața mea, totul s-a transformat într-o petrecere, iar eu într-o prețioasă :))). Așa că nu a fost nici o surpriză pentru nimeni când anul acesta am venit cu ideea de #AF1yearbash – 2 zile la munte la cabana Cristina alături de familie și prieteni. A fost nevoie de pregătiri intense, un grup pe whatsapp, o temă, multe cumpărături în toate magazinele cu decorațiuni din Timișoara, puține ore de somn și mai mult frig decât ne așteptam, doar pentru a ne bucura de un super weekend. A fost complicat, dar a meritat din plin.
De ce cabana Cristina?
Ei bine, cabana Cristina aparține unui unchi ce a fost la cununia noastră civilă și ne-a promis că ne oferă cabana oricând vrem să mergem să petrecem un weekend sau o săptămână liniștită. Acest lucru se întâmpla cu un an în urmă :))). Eu știam cabana pentru că o mai vizitasem într-o iarnă, cu mult timp în urmă. Totuși, nu puteam merge doar pe amintirile mele, așa că, în urmă cu 2 săptămâni am vizitat cabana pentru a ne asigura că vom avea toți loc acolo. Petrecerea presupunea ceva mai mulți oameni și voiam să fim siguri că nu doarme nimeni afară, cu cortul :))).
Am fost foarte plăcut surprinși de cabana Cristina, o cochetă cabană din lemn, cu un balcon și o prispă spațioase, situată pe culmea muntelui, înconjurată de brazi și cu o priveliște ce îți tăia respirația. Aveam la dispoziție 4 camere cu locuri multiple, o bucătărie foarte bine dotată, 2 băi și un living imens, cu șemineu.
În plus, în fața cabanei există un mic luminiș unde se poate face foc de tabără fără nici un fel de problemă, iar zona de barbecue este oriunde dorești deoarece grătarul este portabil :D. Ce ai putea să ceri mai mult? Cabana Cristina este absolut perfectă.
Cine se trezește de dimineață la munte ajunge
Ne-am trezit super devreme sâmbătă dimineața, însă voiam să fim siguri că suntem primii care ajung la munte. Am făcut ultimele cumpărături și am pornit spre Râușor. Situată la aproximativ 20 de km de Hațeg, stațiunea Râușor este o micuță stațiune din masivul Retezat prea puțin cunoscută. Datorită acestui aspect, este o zonă destul de liniștită, unde încă te mai poți bucura de munte, fără să treacă 1000 de mașini pe lângă tine. Oamenii vin aici mai mult în timpul iernii, pentru a se bucura de micuța pârtie de schi existentă. Totuși, pentru iubitorii muntelui, zona este perfectă deoarece de aici se poate urca foarte ușor pe culmile Retezatului.
Noi, evident, nu aveam în plan nici o drumeție. Fiecare invitat a fost întâmpinat cu un shot, iar în condițiile în care oamenii au venit pe rând, eu ajunsesem destul de repede la 6 shoturi la activ și tot ce îmi doream era să mănânc :))). Din fericire, nu a trebuit să fac eu mare lucru în această privință pentru că grupul nostru avea nici mai mult nici mai puțin de 3 bucătari amatori, iar singura problemă a fost să decidă în ce ordine prăjesc carnea și legumele :))).
Rețeta #AF1yearbash
Aperitive, băutură, grătar, apoi o scurtă plimbare ca să se așeze toate. Care este rețeta unei petreceri de succes? Ei bine, pentru #AF1yearbash și pentru petrecerile noastre în general, avem în vedere următoarele:
- Să existe suficientă băutură și suficient de interesantă pentru a-i ține pe oameni curioși. Shoturile sunt întotdeauna o idee bună pentru că oamenii le adoră. Doar luați în considerare să nu îmbătați oaspeții (și pe voi) prea tare și prea repede. Ceva mai light trebuie să existe. Berea este cea mai simplă opțiune, fie ea simplă, retro, cu arome, după preferințe, dar puteți încerca și altceva. Noi am servit mai întâi un vin alb infuzat cu zmeură care a prins super bine la public :D. Apoi am trecut la un vin rose infuzat cu portocale. Acum că stau să mă gândesc, trebuia să aleg un vin și să merg cu el de la un capăt la altul. Oh, well, next time! Și nu uitați de tărie.
- Să existe suficientă mâncare și oameni care să o gătească. Dacă nu ar fi fost băieții, trebuia să gătesc eu. De ziua mea. Vă dați seama? No way! În plus, nu a fost doar grătarul. În weekend m-am simțit ca la master chef :))). Alin a gătit carbonara, noaptea la 12 :))). Iar Bogdan a preluat ștafeta dimineața, pregătind o tocăniță de ciuperci culese cu o zi în urmă din pădure.
- Să existe coagulare în grup. Aici vorbim despre întreaga dinamică a grupului. Nimeni nu are un grup de prieteni atât de bine închegat încât toată lumea să fie prietenă cu toată lumea. Și tu, ca și gazdă, nu ai cum să fii peste tot, în același timp și să vorbești cu toată lumea. Așa că tot ce poți face este să te rogi ca cei ce au, de la Dumnezeu, darul de a fi sufletul petrecerii, să se manifeste :D. And they usually do.
- Tema. V-ați dat deja seama că sunt mega fan a petrecerilor cu temă, nu? #AF1yearbash a avut tema Pink&Blue, pentru a ne reprezinta și pe mine și pe Flavius. Am avut baloane sub formă de flamingo, un unicorn decorativ, ghirlande de stegulețe, cele mai faine pahare de carton ever, totul roz sau albastru. În plus, lumea era nevoită să poarte ceva roz sau albastru, pentru a se integra în peisaj :D.
Am nevoie de mai mult munte
Nu țineam minte cât de rece este seara la munte. Din fericire, mi-am luat ceva haine, chiar dacă nu destule, iar cabana Cristina se încălzește foarte repede și foarte fain. Când nu a mai fost eficient focul de tabără și nici marshmallows nu ne-au mai încălzit, ne-am refugiat în fața șemineului. Ne-am bucurat de prea multă mâncare, am povestit și, într-un final, am mers la culcare.
Am dormit prea puțin și a trebuit să plecăm prea repede a doua zi. Mai vreau la munte. Mai vreau la cabana Cristina. #AF1yearbash a fost genial, dar încă nu mi-am revenit :))). Am nevoie de 2 zile de stat cu Flavius acolo, de somn mult și net puțin. Am nevoie de aerul puternic de la munte și de liniștea din Râușor.
P.S. Vă mulțumesc tuturor pentru că ne-ați fost alături și pentru toate cadourile. Sunteți minunați! Și mai am poze pentru voi :D.