Ava la 10 luni, probleme tehnice, un mic life update

Nu aș fi crezut niciodată că o să scriu articolul acesta. Practic el nu exista în lista mea kilometrică de articole pe care ar trebui să le scriu pentru că eram prea ocupată să:

• fiu mamă
• merg la evenimente
• mă gândesc la content pentru Buzzstore
• filmez și editez weekly vlogurile
• mă gândesc la content pentru Bonprix
• mai fac una-alta prin casă
• mai fac una-alta non Blogu lu Andra related pe internet

Doar că ori de câte ori mi se pare că lucrurile o iau pe un făgaș cumva normal și, practic, cum aș vrea eu, cineva acolo sus are grijă să mă coboare de pe norișorul meu pufos. Uneori mai delicat, alteori mai brutal. De data asta instrumentul trezirii a fost propriul meu telefon care după utilizare intensă în ultimele 2 săptămâni a decis că (1) nu vrea să își facă nici un backup și (2) de fapt nu mai vrea să funcționeze pentru că e mai sexy să stea doar cu mărul de la Apple pe ecran și cam atât.

Cum (aproape) s-au dus 3 ani de amintiri

Am acest telefon, un iPhone 11 Pro din decembrie 2019. El conținea (la un moment dat eram sigură că sunt duse pentru totdeauna) peste 15.000 de poze (dintre care aproape 1000 de clipuri), cel puțin 20 de aplicații, parole și practic toată viața mea. Conținea în mod clar primul an din viața Avei și toată perioada mea de sarcină. Deci da, să spun că am fost supărată când am crezut că s-a dus pe apa sâmbetei este the understatement of the year. Dar, pe parcursul unei zile, am trecut frumos prin toate cele 5 stadii ale pierderii:

1. Negarea – evident că nu am vrut să cred că ar putea să se întâmple ceva cu el și în prima oră după ce a luat-o razna am dormit liniștită, ferm convinsă că în momentul în care eu și Ava ne vom trezi telefonul va fi ca nou, pregătit pentru o nouă serie de poze pe care o gândeam pentru weekend :D.
2. Furia – da, pasul 2 a fost să îmi vină să îl arunc pe geam și pe mine odată cu el.
3. Negocierea – cred că aici se încadrează faptul că am mers pe la vreo 3 service-uri ca să mă conving că nu se mai poate face nimic pentru a-mi recupera datele intacte (în momentul acela nu știam că nu am ajuns unde trebuie și că există ajutor pe lumea asta chiar și în cele mai disperate situații :)))).
4. Depresia – deci da, am plâns. Pentru că ce să și faci atunci când crezi că s-au dus pe apa sâmbetei 3 ani de amintiri?
5. Acceptarea – aici eram atunci când am început să scriu articolul acesta (pe care între timp l-am actualizat :)))). Am acceptat până și să revin la vechiul iPhone 5S pe care l-a avut mami până nu demult după o zi în care nu am vrut telefon deloc pentru că nu avea cum să mi se întâmple mie așa ceva :))))

Astfel, ca parte a procesului de vindecare (presupun) am decis să scriu și acest articol și să mai îngrămădesc câteva imagini în el ca să rămână pentru posteritate sau măcar până plătesc domeniul și hostingul :))).

Deci, ce am mai făcut?

Ei bine, după cum poate ați văzut, am fost la Untold și, mai nou, la Flight (despre el nu am scris încă :)))). Am fost în concediu și am revenit acasă (nici despre concediu nu am scris încă :D). Am fost la Arad Fashion Days și la Timișoara Fashion Week. Practic am revenit pentru câteva zile la viața noastră super busy pre pandemie și pre bebe, dar uneori cu tot cu bebe. Între timp, cine și cum a putut a stat cu Ava.

Când spun cine și cum mă refer la mami și la Flavius pentru că îndatorirea s-a împărțit între ei doi. Și da, evident că m-am simțit vinovată de mai multe ori. Nu știu dacă e o fază de mamă sau de Andra, dar învăț să gestionez problema așa cum pot. Las vinovăția să treacă prin mine ca un râu și merg mai departe. Ce altceva aș putea face?

Am mers și la un botez, unul dintre puținele noastre evenimente de peste vară unde, plină de avânt și încercând să înfrunt cruda soartă (a fost chiar în weekendul în care telefonul meu era stricat), m-am amuzat copios cu Flavius făcând poze cu vechiul 5S al lui mami. De ce? Pentru că (1) eram îmbrăcată super cute cu rochița mea nouă de la Bonprix și (2) when life give you lemons faci limonadă până la capăt :D.

Ce a mai făcut Ava?

Practic Ava crește văzând cu ochii. Ultima oară când am făcut un update cu privire la ea avea 5 luni, deci vă dați seama că am ceva de recuperat. De când nu am mai povestit efectiv despre ea, Ava a atins următoarele milestones de dezvoltare:

• a început cu succes diversificarea și mănâncă fără probleme ce și când are chef. Autodiversificarea a fost cea mai bună metodă pentru ea și pentru noi clar. Bineînțeles că are preferințe, ar fi imposibil să nu fie așa, dar în principiu mănâncă tot ceea ce mâncăm noi și chestii pe care eu nu aș pune gura nici bătută, cum e țelina fiartă sau pătrunjelul fiert :))).
• a făcut primii ei pași, deja mai mult de o dată. Încă nu merge bine în picioare, dar face exerciții ori de câte ori poate. În plus, ne demonstrează zilnic cât e de încăpățânată pentru că după fiecare trântă (și are parte de destul de multe pentru că echilibrul nu e punctul ei forte încă) se ridică și merge mai departe.
• a început să spună mama (când o enervez) și tata (când îi este dor de Flavius sau are pur și simplu chef de povești)
• a devenit super posesivă. Când pleacă unul dintre oamenii ei favoriți de lângă ea, când face ca trenul.
• doarme cu mami, ceea ce, sincer vă spun, nu credeam că e cu putință cu doar… 3 săptămâni în urmă? Ceva de genul. Acum nu mai are nici o treabă what so ever.
• împrăștie ABSOLUT TOT CE PRINDE doar pentru că poate. Doamne ferește să pui ceva la loc atunci când e ea în preajmă. Partea culmea e că după ce sunt toate pe jos pur și simplu nu le mai vrea.
• a devenit super voluntară. Oricât ai încerca să o combini, face ce face și tot ca ea face. Să o mai pui la somn dacă nu vrea e exclus. E atât de puternică încât efectiv am impresia că o să se arunce de la mine din brațe. Și știu că e în stare de asta pentru că e super kamikaze. Uneori mi se pare imposibil și să o duc undeva unde nu vrea ea. Doar dacă o iau pe sus și cu urlete.
• are 3 dinți. Primul i-a ieșit cel de jos din dreapta. L-am descoperit la Debrecen când încercam să îi dau pui. Apoi au ieșit și cei 2 de sus în același timp practic. Al doilea de jos se lasă așteptat.
• a făcut prima răceală cu puțină febră. Nimic grav. Aștept să îi treacă de tot. Momentan încă mai are muci și bombăne din fundul butoiului.

Nu știu ce mai era de adăugat aici. Cert este că e magică Ava. Îmi place de ea de nu mai pot. Uneori mă scoate din minți, dar rezist eroic. Mi se pare că m-au ajutat mult și toate cărțile pe care le-am citit până acum. Aș putea face un clip despre ele la un moment dat, dacă e cineva interesat (aștept păreri în comentarii).

To be continued…

Am zis că nu mă lungesc, dar uite-mă nescrisă la 1200+ cuvinte. Așa e când scrii rar. Totuși, având în vedere că articolul acesta încerc să îl scriu de duminică (azi fiind joi) și nu sunt ferm convinsă că îl voi publica azi, nu mă plâng de lungime (that’s what she said :))))). În momentul de față sunt recunoscătoare pentru fiecare bucățică de content pe care reușesc să o public în social media. E mană cerească pentru creativitatea mea.

Nu știu cât de util a fost acest articol pentru voi, dar pentru mine a fost just what the doctor ordered. Dacă aveți curiozități legate de problemele tehnice ale telefonului și cum le-am soluționat, povestim în comentarii. Întrebări baby related? Lăsați-le tot în comentarii. Înjurături, laude, same.