Creativitatea a fost întotdeauna parte integrantă din mine. Poate pentru că am citit foarte mult încă din copilărie. Poate pentru că am avut un frate mai mic și îi spuneam povești (de asta nu sunt sigură). Poate pentru că am scris de când îmi amintesc, umplând pagini peste pagini de jurnal. Sau poate pentru că am început să desenez la grădiniță și nu m-am oprit niciodată complet. Așa că ori de câte ori am ocazia să descopăr oameni creativi și lucrări creative, indiferent de stil, profit de moment. Și așa am ajuns să scriu astăzi acest articol despre expoziția ”Am început să văd culorile”.
Câteva cuvinte despre expoziția ”Am început să văd culorile”
După cum spune chiar prezentarea oficială, ”Am început să văd culorile” este o expoziție de artă naivă ce prezintă artiști din Serbia și România. Compusă din 35 de lucrări expuse în Piața Traian, la Palatul Ștefania, expoziția prezintă în culori extrem de vii momente pline de viață. ”Ceea ce privim este reprodus exact așa cum este văzut și nu trebuie chestionat. Intenția e explicită: aceea de a crea pentru un public și de a comunica cu el, de a-i povesti viața și întâmplările de zi cu zi, dar și dorința de a inventaria, documenta și arhiva evenimente importante ale comunității.” (extras din fluturașul de prezentare al expoziției ”Am început să văd culorile”)
Practic, ceea ce vezi în momentul în care intri în expoziție ar putea la fel de bine să fie poze. Vezi ”Mireasa”, îmbrăcată în port tradițional, vezi ”Jupuitul mielului”, vezi o ”Femeie brodând”, vezi ”Bucuria vârstelor”, care este de fapt un portret de familie. Vezi instantanee, însă în locul filmului fotografic mediul utilizat pentru a le surprinde este pânza și culorile în ulei. Și da, modul în care sunt realizate s-ar putea să te păcălească puțin să crezi că ai putea și tu să faci așa ceva, dar o spun din experiență, este foarte puțin probabil să îți iasă.
Impresii
Acum vorbesc din perspectiva cuiva care a cochetat întotdeauna cu desenul și pictura, dar care, din păcate, nu are talentul necesar, ci doar un dram de voință. Am intrat în cadrul expoziției și mi-a plăcut enorm de mult. Tehnica nu pare complicată, dar aceasta este doar o aparență. Lucrările prezintă un infinit de detalii care îți fură privirea. Momentele alese pentru a fi reprezentate spun povești în sine despre viața la țară. Și în toate cele 15 minute cât am stat în cadrul expoziției am simțit că mă plimb prin propria copilărie. Dacă nu ați copilărit la sat s-ar putea să simțiți că vă regăsiți printre Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă (pe care sigur le-ați citit). Ideea este că senzația generală e una de întoarcere în timp și e absolut genială.
Cred că nu greșesc dacă spun că această expoziție nu este genul care să te facă să îți pui întrebări existențiale, ci genul care să îți aducă liniște și bucurie în suflet. Am zâmbit în continuu în timp ce vizionam operele expuse. Am simțit o bucurie aparte pe care întotdeauna am asociat-o cu Sălașul cumva. Și cred că la starea aceasta a contribuit mult și modul în care a fost aranjată propriu-zis expoziția, iar pentru aceasta trebuie să felicit în mod special organizatorii. De la albastrul pereților la lavanda ce era atârnată peste tot, totul aduce a calm și seninătate. E mult timp de când nu mi-a mai plăcut atât de mult o expoziție, sincer vă spun.
Am venit, am văzut, acum e rândul vostru
Nu are rost să mă lungesc pentru că ”Am început să văd culorile” este o expoziție simplă și la obiect, iar acest articol va fi la fel. Expoziția este deschisă până pe 27 noiembrie și poate fi vizitată zilnic între orele 13:00 și 18:00 la Palatul Ștefania. Intrarea se face dinspre Biserica Millenium, iar dacă sunteți în zonă, faceți o oprire de cafea la AM/PM. Nu veți regreta.
