A Facebook lovestory (13): Așteptând-o pe Bebelicious

După cum s-ar putea să știți dacă mă urmăriți în social media (fie pe Instagram, pe Facebook, chiar și pe youtube), sunt cât se poate de însărcinată cu bebe numărul doi. Dacă abia aflați această veste și sunteți șocați, nu e stres, înțeleg perfect. Ava nu a împlinit nici măcar doi ani și eu deja sunt însărcinată again? Poate vi se pare că e repede sau poate vi se pare că e perfect. Indiferent în care situație vă aflați, a venit momentul să vă povestesc cum am ajuns aici (în afară de modul evident care nu implică nici o barză :)))), cum a fost sarcina aceasta față de sarcina cu Ava și până la final cine știe unde voi ajunge cu povestea, deci aveți răbdare cu mine.

De ce așa de repede?

Pentru cei care nu mă cunosc așa de bine: bună, eu sunt Andra și întotdeauna mi-am dorit să fiu mamă. Planul vieții mele (din copilărie) era ca până la 25 de ani să mă mărit, iar până la 30 să fac deja 3 copii. După cum s-ar putea să fiți intuit :P, planul nu a ieșit chiar cum îl făcusem, ba chiar s-a schimbat mult pe parcurs.

În primul rând îmi doream 3 copii dintr-un raționament ciudat despre care acum nu are rost să mai discutăm pentru că nu e mai este valabil. Mi-am dorit 3 copii inclusiv după ce m-am căsătorit și în toată perioada în care am fost însărcinată cu Ava. Apoi a venit nașterea ei (despre care am scris în detaliu aici) și a fost atât de dificilă încât după am zis că gata, eu nu mai fac nici un copil. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să trec prin așa ceva pentru a doua oară.

Apoi timpul a trecut și nu, nu am uitat, cum spune toată lumea. Încă îmi amintesc în amănunt cele mai bine de 24 de ore care au stat între momentul în care mi s-au rupt membranele și momentul în care am născut efectiv. Aș vrea din suflet să nu mi le mai amintesc atât de bine sau să îmi amintesc doar partea frumoasă, dar mi-e imposibil. Acele momente vor rămâne cu mine toată viața probabil.

Cu toate acestea, după lungi cugetări, discuții, gândiri și răzgândiri, am decis că nu ne dorim ca Ava să fie singură la părinți. Am decis că mai avem dragoste de dat și, din experiențele personale, știm cât de bine prinde să ai un frate sau o soră :)))). Și am decis că nu vrem să așteptăm ca Ava să fie mai mare pentru că pur și simplu nu vrem să ne ieșim din mână.

Casa e haos. Sunt scutece peste tot. Jucării la tot pasul. Biberoane, lapte, medicamente, aleze, ceai, haine de toate mărimile, păturici de toate felurile. Suntem deja privați de somn și, pe alocuri, de libertate. Și pe măsură ce Ava crește și devine tot mai autonomă mi-am dat seama că nu îmi doresc să depășim fazele astea de tot doar pentru a reveni la ele. Așa că, perfect conștienți fiind că nu ne va fi deloc ușor, am decis să nu mai așteptăm.

Hello, Bebelicious!

Culmea, deși credeam că va dura mai mult pentru că aveam mult mai puțin timp la dispoziție, eu eram mult mai stresată și alăptam, Bebelicious a decis să vină extrem de repede. Cam cât de repede? Păi să vă spun: duminica sărbătoream ziua de 1 an a Avei, iar luni testul de sarcină îmi confirma că sunt însărcinată pentru a doua oară. Să spun că am fost șocată e puțin. Am fost extrem de șocată. Dar și bucuroasă. Îngrozită pe alocuri. Și complet inconștientă, după cum îmi dau seama acum, când sunt pe ultima sută de metri cu sarcina.

Din fericire, Bebelicious a fost în burtică la fel de minunată ca și sora ei mai mare. Sarcina decurge foarte bine. Nu am avut grețuri aproape deloc. Nu am mai avut nici măcar probleme cu tiroida. Și, dacă e să fiu 100% sinceră, habar nu am când a trecut sarcina asta. Ba chiar am și alăptat-o pe Ava până acum aproape o lună fără nici un fel de problemă.

Mă face acest lucru să fiu din ce în ce mai stresată în legătură cu nașterea propriu-zisă? Evident. Atât de mult încât pur și simplu am ajuns în faza în care refuz să mă gândesc la eveniment. Pur și simplu voi lua situația așa cum va veni și gata. Că dacă stau și sper că va fi mai bine și nu va fi, numai îmi fac sânge rău. Dacă stau și mă gândesc că va fi groaznic, mă terorizez singură. Așa… voi vedea ce se întâmplă și cum se întâmplă când se va întâmpla :))). Ceea ce este sigur, însă, este că dacă totul merge bine și Bebelicious se naște sănătoasă, am închis fabrica de copii, adio!

Corpul meu de la o sarcină la alta

Ceea ce s-a schimbat mult de la o sarcină la alta este corpul meu și modul în care îl văd. Principalul factor de luat în considerare este faptul că am slăbit foarte mult după ce Ava a început diversificarea. Pentru noi diversificarea naturală a fost cea mai bună soluție. Și când spun pentru noi mă refer la întreaga familie. Pentru că toți am început să mâncăm mult mai natural și mai sănătos. Și lucrul acesta s-a văzut mai ales la mine, care am slăbit foarte mult. Atât de mult încât practic sarcina a doua a început să se vadă foarte târziu, abia prin luna a 8-a.

Un alt aspect diferit a fost faptul că eu am început să îmi văd altfel corpul. În timpul sarcinii cu Ava mi-a fost greu să îmi expun burta chiar și în fața propriei mele persoane. Adică nu mă prea uitam la mine în oglindă. Acum umblu cu burta pe afară fără nici o problemă, o pozez când prind ocazia și sunt chiar mândră de ea :)))). Da, mi se pare gigantică și da, e ciudat să mă văd așa, însă atunci când mă uit în oglindă văd doar iubire și acceptare, sentimente cu adevărat minunate.

Cum va fi după ce voi naște încă nu pot să preconizez. De aceea sunt foarte reticentă în achiziționarea hainelor. La modul că tot ceea ce am cumpărat în ultimul an îmi va fi bun indiferent ce se întâmplă în zona taliei în următorii 100 :))))). Totuși, există un aspect legat de corpul meu pe care clar, după ce voi termina cu alăptatul, va trebui să îl rezolv, iar acesta ține de piept. Toți acești ani de alăptat și sarcină clar și-au pus amprenta aici și când va veni momentul va trebui să iau o decizie foarte bine documentată pentru că așa cum e situația acum nu poate să rămână pentru tot restul vieții mele. Dar asta e altă poveste despre care vom discuta la momentul potrivit.

Pe ultima sută de metri

Acestea fiind spuse, trebuie să menționez că în timp ce scriu aceste rânduri am deja 36 de săptămâni de sarcină și am început să simt emoțiile nașterii care vine. Sper ca Bebelicious să nu se grăbească așa cum a făcut Ava și să reziste mai bine de 37 de săptămâni în burtică. Oricum următorul control îl am abia săptămâna viitoare așa că rămâne de văzut atunci cum stă treaba și chiar și după control se poate întâmpla orice. Deci urați-mi noroc, fie ce-o fi. Până la finalul lunii, Bebelicious sigur va fi cu noi.

Untold 2018

2 thoughts on “A Facebook lovestory (13): Așteptând-o pe Bebelicious

  1. Escorte.pro says:

    Felicitari pentru decizia minunata pe care ati luat-o! Este incredibil sa vezi cum simti lucrurile din punct de vedere a mama si sa vezi cat de usor poate schimba toate astea o a doua sarcina. Sper sa aiba un parcurs si mai usor decat v-ati astepta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.