ZAI este unul dintre localurile ”veterane” din centrul Timișoarei. De 11 ani restaurantul ocupă același spațiu pe colțul unei clădiri, pe care abia aștept să o văd renovată, de pe strada Florimund Merci. Cu un aer relaxat și mâncare bună, ZAI este genul de loc în care te bucuri să revii pentru că știi că vei avea parte mereu de servicii de calitate.
Șocul a venit în vară când am descoperit că localul era închis. Am fost surprinși? Evident. ZAI e ZAI și e mereu acolo. Din fericire, situația a fost una temporară și s-a datorat unor lucrări serioase de reamenajare. Lucru pe care nu l-aș fi știut dacă nu îmi scria Patricia și nu mă invita să degust noul lor meniu de inspirație tiroleză. Pentru că multe s-au schimbat la ZAI în vara lui 2022.
Cum arată localul acum?
Sincer, mai fain. Adică ZAI avea un design mișto și înainte, dar acum îmi place și mai mult. Pare mai încăpător și este decorat mult mai mult în stilul de apres ski pe care vrea să îl insufle. Au inclusiv un perete ce amintește de pârtia proaspăt îndreptată cu ratracul. Acolo se află o masă de 4 persoane unde două dintre scaune sunt, de fapt, banchete de telescaun. Cam cât de cool e asta?
În rest, localul este imaginea fidelă a apres ski-urilor pe care le vedem în filmele americane (sau în Austria, din câte am auzit :D). Totul este super cosy, însă zona mea favorită din acest nou ZAI este, în mod clar, barul. Dacă înainte barul putea fi trecut cu vederea, acum nu ai nici o șansă. Ocupă un perete întreg și îți fură ochii încă de la intrare.
Nici cu tavanul nu mi-e rușine. Acesta amintește de munții acoperiți de zăpadă și de un apus la munte pe alocuri. A fost lucrat manual în cadrul unei tabere de artiști plastici și este o adevărată operă de artă. În plus, dacă erați fani ai geamurilor mari de la ZAI, vă veți bucura să aflați că scrisul de pe ele a dispărut și, cumva, par mai mari și mai ademenitoare. Doar aveți grijă, locurile de acolo se ocupă întotdeauna primele :P.
Cum este meniul tirolez?
Evident, preparatele ”tradiționale” ZAI au rămas în meniu. Dacă vă e poftă de un Juicy Lucy știți exact unde să îl găsiți. În schimb, dacă vă simțiți aventuroși, dornici să încercați ceva nou, vă recomand cu încredere meniul tirolez gândit de bucătarul șef de la ZAI, Claudiu Rominu.
Cu experiență în bucătăria austriacă dobândită la fața locului, Claudiu este surprinzător de tânăr și de deschis. Am povestit cu el și cu Patricia o grămadă despre preparate, despre lumea restaurantelor timișorene și câte și mai câte. Cu toate acestea, nimic nu ne-a convins ca și preparatele în sine (ale căror nume evident că nu mi le amintesc exact și nici nu mi le-am notat :)))).
Eu am ales ceva Spaetzel cu dovleac (un fel de tăieței) și a fost o alegere extrem de bună. A fost genul de comfort food pe care nu trebuie să te chinui să îl tai sau să nimic, doar să îl savurezi. Mi-a plăcut maxim sosul și contrastul dintre gustul lui fin și gustul de ceva bacon prăjit (poate nu era bacon :)))). Mi-au plăcut spaetzel super mult. Și pe măsură ce mâncam, sincer, am regretat că nu e și Ava cu noi ca să împart cu ea pentru că era genul de mâncare pe care i l-aș fi dat fără să stau prea mult pe gânduri.
Flavius, carnivor all the way, a ales un șnițel în crustă de prezel ce venea cu garnitură de salată bavareză de cartofi. Evident că am gustat și de la el (avea 2 șnițele gigantice, nu avea cum să rămână flămând :)))) și au fost vis. Eu nu prea sunt fan șnițel în mod normal, însă astea, da. Erau clar ce trebuie și diferența o făcea în mod cert crusta.
Desert? Da, vă rog!
În general când ieșim nu prea ratăm desertul și nici această seară nu a făcut excepție. Sunt atâtea de încercat. Cum să le spui pas? 😀
Deși a fost greu să aleg, am mers pe lava cake și OMG! ZAI can lava cake. Știți cum e un lava cake perfect? Pufos la exterior și all creamy la interior? Exact așa e cel de la ZAI. Deși eram super plină, aș mai fi mâncat unul doar de poftă :))). Flavius, în schimb, a ales desertul semnătură: nor ZAI. Acesta e un fel de salam de biscuiți reinterpretat. A fost bun, nu mă pot plânge, dar mi-a plăcut mai mult lava cake-ul meu. Poate și pentru că este desertul de care eu sunt pur si simplu obsedată :P.
Evident că abia după ce m-am îndopat cu lava cake am realizat că exista și un desert tirolez în meniu: Kaiserschmarrn. Habar nu am ce era, dar am văzut o poză la ei pe Facebook și cam trebuie să îl încerc :D. Bine, sunt multe pe care mai vreau să le încerc, deci sigur vom reveni în curând la ZAI. Mai ales că a venit frigul și se trece la meniul de iarnă și în materie de băuturi :D.
Let’s apres ski together
Acestea fiind spuse, dacă aveți chef de ceva bun de mâncare, dați o fugă la ZAI. Nu veți regreta. Și poate ne vedem pe acolo, la un lava cake, un șnițel sau la ”tradiționalul” Juicy Lucy. Dacă nu ajungem la munte, aduce ZAI muntele la noi.
