Întotdeauna am fost fană a filmelor cu Jason Statham, dar parcă nici unul nu mi-a plăcut atât de mult ca și Wrath of Man. Bineînțeles, meritul pentru film îi revine mai mult regizorului, Guy Ritchie, decât lui Jason, dar să fim serioși. Prea puțină lume va asocia vreodată filmul în primul rând cu regizorul și apoi cu actorul. Deși, pe de altă parte, în momentul în care am văzut că era regizat de Guy Ritchie așteptările mele au crescut vertiginos.
Mă contrazic? Poate. Sper că nu :))). Hai să trecem la poveste mai bine :P.
Povestea
Wrath of Man este o poveste despre durere și răzbunare. H pare un tip ca oricare altul, puțin cam taciturn, care se angajează la o agenție de transport și pază a banilor. Rezultatele lui la testele de angajare sunt mediocre și nimic nu pare să îl scoată în evidență până se confruntă cu primul jaf armat. În acest moment H se transformă complet și devine eroul zilei, însă motivația lui este mai adâncă decât simplul exces de adrenalină cu care își justifică performanțele.
Doamne, cât de criptică am putut să fiu în condițiile în care trailerul filmului îți dă mură în gură povestea :)))). Vi-l și las în continuare, în caz că sunteți curioși:
Wrath of Man comments by Andra
Bun. Acum că v-ați lămurit care e povestea de fapt, să vă spun de ce mi-a plăcut la nebunie filmul :D. Chiar dacă a fost cel mai sângeros film pe care l-am văzut în ultimul an cred. Poate chiar mai mult. Ba nu, de la Mortal Kombat (o prostie de film, să nu vă uitați la el).
Deci, mi-a plăcut pentru că nu a fost filmul tipic cu Jason Statham. Cu bătăi și atât, acțiune subțire și liniară. Povestea este spusă din construită puțin câte puțin. Ni se prezintă mai multe perspective, mai multe fire narative și circumstanțe care duc la deznodământul sângeros. Mai mult, H ca și personaj nu este explicat 100%. Nici acum nu pot spune exact care e faza cu el pentru că personajul lui nu e explicat cu litere mari cum se întâmplă în general în filmele de acțiune. Și nici nu este un personaj tipic. Cred că titlul este cel care definește, de fapt, personajul. Pentru că H este doar durere și furie, concentrate într-o rază mortală. E foarte cool… într-un mod sadic și dubios :)))) =))))).
Apoi, mi-a plăcut maxim cum a fost filmat. Faza asta mi-e greu să o explic pentru că eu nu sunt regizor/filmograf/director de imagine sau specialist în domeniul acesta, dar voi încerca. Ideea e că filmatul propriu-zis nu este făcut nici el la modul foarte liniar. Cadrele lungi alternează cu close-upuri filmate din unghiuri mai puțin obișnuite. Imaginea pare de multe ori să se oprească pe anumite detalii. E extrem de cool și cred că ați înțeles asta deja din trailer pentru că se vede. Guy Ritchie e pur și simplu next level, nu am ce zice. De-asta mă și gândesc serios să văd și câteva dintre filmele lui pe care încă nu le-am văzut:
- Snatch, chiar dacă e din 2000, mai ales că îl are pe Brad Pitt în distribuție
- The Gentlemen, din 2015, care are și el o super distribuție
- The Man from U.N.C.L.E, tot din 2015, pentru că Superman :)))
- RocknRolla, chiar dacă e din 2005 :)))
Revenind la filmul nostru, m-a mirat foarte tare să îl descopăr pe Scott Eastwood într-un rol negativ în Wrath of Man. Adică eu îl știam așa good boy, lovey dovey din The Longest Ride. Aici nu a avut nici o treabă cu rolul acela și mi-a plăcut maxim. Chiar i se potrivește un rol mai dur și mi se pare că aici și-a arătat mai bine potențialul. Adică eu îl detestam spre finalul filmului :))))) ceea ce înseamnă că a făcut o treabă bună :D.
Psihologic vorbind, am putut să îl înțeleg pe H. Am putut înțelege exact comportamentul lui, însă motivația celor din gașca răufăcătorilor m-a depășit în totalitate. Nu vă spun prea multe pentru că nu vreau să vă dau spoilere. Trailerul e suficient pentru asta :D. Cert este că mă așteptam la mai mult de la genul lor de oameni. Da, stereotipurile și-au făcut datoria până la capăt :)))).
Acestea fiind spuse, cred că a venit momentul să închei recenzia totuși.
Nota mea pentru Wrath of Man este, evident, 10.
Trebuie să vedeți filmul (dacă nu sunteți foarte sensibili la sânge și creieri împrăștiați pe caldarâm :D). Și având în vedere cât de tare m-a fascinat Wrath of Man, probabil veți citi în curând recenzii și pentru filmele lui Guy Ritchie pe care numai ce le-am menționat. Nu îmi dau seama cum le-am ratat până acum, sinceră să fiu.
P.S. Pentru inspirație în materie de filme în serile de toamnă ce au venit deja, aruncați privire peste toată secțiunea de recenzii de film de pe blogul meu.
