The Unpleasant Show by Jecza Galery

The Unpleasant Show

Imi doream sa ajung la Galeria Jecza de cand l-am auzit pe Andrei Jecza vorbind in 2017 la Linked Culture. Dar lucrurile nu s-au legat pana sambata seara, cand am primit o invitatie la vernisajul expozitiei The Unpleasant Show.

Sosirea

Nu m-am documentat in prealabil despre expozitie, dar stiam ca nu trebuie sa ma astept la ceva conventional. Asa ca, dichisita si extra fancy, cu Flavius de manuta, am pasit pe poarta Galeriei Jecza. Culmea, primul lucru care mi-a atras atentia in curtea intunecoasa a fost randul de geamuri joase prin care se vedea o mare de picioare si reflexia oamenilor in podea. Nu stiu de ce mi s-a parut atat de fascinanta aceasta imagine, dar sunt sigura ca toata treaba a fost gandita in profunzime. Pentru ca oamenii obisnuiti nu pun geamurile caselor la 10 cm de pamant atunci cand ele au 30 de centrimetri inaltime.

The Unpleasant Show

Abia dupa ce m-am saturat de aceasta imagine am pasit in galerie.

Aici, o mare de oameni. Chiar nu ma asteptam sa fie atat de multe persoane prezente la vernisaj, dar m-am bucurat sa ma strecor printre ceilalti vizitatori. Mi-a reconfirmat faptul ca in Timisoara cultura este extrem de vie si oamenii sunt dornici sa se bucure de ea.

The unpleasant show

Expozitia propriu-zisa este foarte interesanta, dar si foarte aglomerata vizual. Dupa cum spune si titlul – The unpleasant show sau Show-ul neplacut pentru cei mai putin cunoscatori de engleza – operele expuse nu sunt genul in fata carora sa stai uimit datorita frumustetii lor. Nu au nici o treaba cu Tarancuta lui Grigorescu sau cu picturile lui Michelangelo. Ele sunt captivante prin abundenta detaliilor si mesajele ascunse in spatele imaginilor.

Expozitia aduce in atentia publicului 9 artisti, fiecare incercand sa surprinda momente de viata mai mici sau mai mari. Si pentru ca mi-ar fi dificil sa vorbesc la modul general despre lucrari pentru ca fiecare se distinge in felul sau, mai bine va povestesc despre fiecare in parte. Sper sa imi amintesc tot ce mi-a povestit Simona Abagiu . Pentru ca unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult la acest eveniment a fost ca Simona a facut turul expozitiei, impreuna cu vizitatorii doritori de informatii suplimentare si a explicat fiecare lucrare in parte. M-am simtit ca un copil mic la scoala, privind cumva din banca sa la maretia invatatoarei. Este uimitor cat de putine stiu despre arta.

The Unpleasant Show

Acum sa trecem la operele de arta.

Kli-Schink by Cristian Opris (1998)

Aceasta este una dintre piesele centrale ale expozitie. Ocupa un perete intreg si pe mine m-a dus cu gandul la Auschwiz. Nu pentru ca ar fi creierul meu conectat gresit, ci pentru ca, pe unele desene scria Frank Anna. Cum sa nu fac cea mai evidenta corelatie.

Totusi, intuitia m-a inselat. De fapt, Cristian Opris a realizat o compozitie din mai multe desene pe hartie, realizate in carbune, in care a redat cu o exactitate uimitoare gaurile unor cosuri de fum din satul Cincsor. Nu am inteles exact mecanismul prin care a reusit sa faca acest lucru, insa rezultatul este spectaculos.

Sorin Vreme si lucrarea sa fara titlu (1995)

Nu stiu cum ar fi putu Sorin Vreme sa le spuna celor 2 foi expuse in cadrul The Unpleasant Show. Pentru ca ele sunt un moment rup din timp, 2 foi ce au stat pe biroul sau vreme de cateva zile si asupra carora viata a lasat urme.

Privindu-le, primul meu gand a fost Ce e cu astea? Dar cand Simona ne-a atras atentia asupra irepetabilitatii acestor imagini, mi-am dat seama de valoarea lor. Pentru ca majoritatea trecem prin viata fara sa fim foarte atenti la ce lasam in urma. Iar oamenii care gasesc o modalitate de a pastra cele mai aparent nesemnificative clipe merita toata admiratia.

The Unpleasant Show

After Tuttle by Raluca Popa (2018)

Intr-o prima faza, nici nu stiam cine este Tuttle :))). Nici acum nu stiu prea bine, doar ca este un artist si ca Raluca Popa era fana lui, motiv pentru care a decis sa reproduca operele sale in varianta desen. Dar nu oricum, ci pe niste foi de ceva agenda, parca nici nu ar fi cine stie ce. Dar cand le privesti mai atent si iti dai seama cat de atenta a fost la detalii, nu ai cum sa nu apreciezi munca Ralucai.

Men lusting for love a Leei Rasovsky (2017)

Aceste 3 tablouri reprezinta unele dintre cele mai inspaimantatoare imagini ce mi-au fost date sa le vad vreodata. Nu stiu peste ce fel de barbati a dat Lea Rasovsky, dar reprezentarile lor sunt incredibil de grotesti. Si parca fiecare trasatura ii face mai antipatici.

Mi Kafchin si femeia sa fara nume (2015)

Desenul acesta a adus in mintea mea o singura expresie: the harlot of Babylon. Nu pentru ca as fi eu cine stie ce persoana extrem de religioasa, ci pentru ca am auzit expresia intr-un episod din Dexter  (serialul, nu desenele) si mi-a ramas in minte.

Lucrarea lui Mi Kafchin se incadreaza perfect in The Unpleasant Show pentru ca nu mi-a facut nici un fel de placere sa o privesc. Sexualitatea pe care o emana este una deranjanta, cumva gretoasa. Nu m-a facut sa ma gandesc la nimic senzual, nimic atragator, ci la o disperare a batranelor dame de companie.

The Unpleasant Show

Hominid Evolutionary Pyramid by Stefan Ungureanu (2015)

Craniile lui Ungureanu sunt impresionante datorita detaliilor, dar si mai impresionante sunt cele 3 piese de final. Imaginati-va astfel: cranii din cele mai vechi timpuri desenate pe hartie milimetrica. O altfel de istorie a omenirii. Iar in final, 2 imagini cu craniile homo sapiens si o pagina goala. Aceasta doreste sa exprime posibilitatile. Oare in viitor cum va evolua craniul nostru? Ceea ce ni se deschide in fata este o mare de oportunitati. Oare vom profita din plin de ele? Sau candva, peste zeci, sute, mii de ani, o alta rasa mult mai evoluata va veni si ne va studia cum facem noi acum cu Neanderthalienii?

The Unpleasant Show

In cautarea pacii by Sasha Robert Bandi (2016)

Ambele lucrari expuse de Sasha Robert Bandi in cadrul The Unpleasant Show denota o lume interioara extrem de tumultoasa. Dar In cautarea pacii este de-a dreptul violenta vizual. Panza este atat de plina de informatie incat ti-ar trebui cateva ore bune doar pentru a identifica fiecare citat, pentru a descifra fiecare imagine. Eu nu am avut acest timp la dispozitie, dar din acest amalgam de informatii, mi-a ramas in minte urmatoarea expresie:

The Unpleasant Show

Nu as putea spune de ce exact aceste cuvinte mi s-au parut atat de graitoare. Poate pentru ca eu nu sunt calma aproape niciodata, dar nici nu m-am considerat vreodata sclava. Sau poate pentru ca nici macar sclavii nu sunt calmi pana la capat si simteam nevoia sa combat aceasta ipoteza. Cert este ca nimic din ceea ce face Sasha Robert Bandi nu are cum sa te lase rece.

Sore Loser by Sasha Robert Bandi (2017-2018)

Aceasta serie de desene in creion, realizate pe coperti de carti primite de artist de la tatal sau exprima toata durerea si dezamagirea ce vin cu o inima franta. Si puse langa desenul realizat direct pe perete, cu o seara inainte de vernisajul expozitiei, parca subliniaza faptul ca Sasha Robert Bandi inca mai are nevoie de timp pentru a trece peste anumite chestii.

Dar eu nu sunt fana Bacovia, asa ca hai sa mergem repede mai departe.

Colectionarul din spatiu 2 by Mi Kafchin (2015)

Primul lucru care mi-a atras atentia la nava spatiala a lui Mi Kafchin a fost reprezentarea unui dormitor extrem de dezordonat. In momentul acela a fost ca si cum as fi privit in mintea mea, nu in cea a artistului. Si nici nu am putut sa mai fiu atenta la altceva pentru ca intreaga lucrare era atat de incarcata, incat fara un punct fix de reper riscam sa ma pierd in lumea lui Mi.

Dan Beudean si satira sociala (2017)

Desi cele 3 lucrari ale lui Dan Beudan nu aveau un titlul, era greu sa nu identifici satira sociala. Adica… in cate moduri putea interpreta un om imbracat la costum, cu o valiza mare plina cu bani si 2 caini mari de paza? Si acesta este doar unul dintre exemple.

Culmea, in ciuda unei tehnici absolut desavarsite si a unei atentii la detalii greu de egalat, nu am poposit foarte mult asupra acestor lucrari, fiind prea absorbita de celelalte lucrari.

The Unpleasant Show

Radu Oreia fara titlu (2017)

Ultimul, dar nu cel din urma mi-a fost prezentat Radu Oreia. Lucrarile sale sunt la fel de complexe precum ale colegilor sai de expozitie, insa pana sa ajung aici deja era atat de absorbita de tot ceea ce vazusem, incat nu am ramas cu mai nimic din ceea ce a realizat el. Singurul lucru pe care mi-l amintesc a fost suprapunerea texturilor deoarece Simona mi-a atras atentia asupra acestui aspect.

Deci daca voi ati vazut ceva mai mult sau ati inteles ceva mai mult, astept sa dezbatem acest subiect si intreaga expozitie in comentarii.

Concluzii

Doamne, cat m-am mai lungit!

Dar ce sa fac daca m-a fascinat de-a dreptul The Unpleasant Show? Adica… ceva din toate aceste lucrari mi-a ramas in suflet. Si cred sincer ca expozitia merita vizionata. Pentru ca nu ai cum sa nu te identifici cu ceva. Nu ai cum sa nu iti pui intrebari atunci cand pleci de la Galeria Jecza. Este genul acela de experienta WOW care te schimba putin, chiar daca nu realizezi,intr-o prima faza, ca acest lucru se intampla.

Enjoy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.