Autor: Khaled Hosseini
Editura: Bloomsbury Publishing
Am tinut aceasta carte in biblioteca ani de zile pana sa ma hotarasc sa o citesc. O primisem de la Linda, insa era in limba engleza si nu prea aveam incredere ca voi fi capabila sa o citesc. Nu stiu de unde aceasta teama, pentru ca, pe masura ce povestea se derula in fata ochilor mei, mi-am dat seama ca engleza mea este suficienta pentru a citi orice imi doresc. Deci trebuie sa renunt la acest obicei prost de a ma subestima.
Revenind 😀
Povestea
The Kite Runner este o poveste de viata si de familie. Este un fel de bildungs romanum, ce prezinta viata lui Amir, incepand din copilaria sa lipsita de griji, dar si de iubire paterna, in Kabul, pana la maturitatea petrecuta in America. Dar, mai mult decat atat, The Kite Runner este o poveste despre greseli si iertare.
Criptic, nu?
8 lectii invatate din The Kite Runner
Nu am dat prea multe detalii cu privire la actiunea cartii pentru ca nu prea vreau sa stiti ce se intampla. Ideea este ca povestea este foarte frumoasa si extrem de emotionanta. Este o poveste dureroasa, care pe alocuri te dezgusta. Sau, cel putin, asa am patit eu.
Deci iata ce am invatat din The Kite Runner
- Poti iubi si uri acelasi personaj pe parcursul unei povesti. Asa am patit eu cu Amir. In prima parte a carti imi venea sa ii dau foc. Mi-a trezit cea mai viscerala ura si stiu ca suna dramatic, dar asta simteam. Si inca atat de tare incat m-am gandit sa renunt la lectura de tot. Dar, pe masura ce actiunea s-a desfasurat si el si-a mai revenit, am ajuns sa il ador si sa il consider un personak minunat.
- Trecutul are tendinta sa te bantuie. Si asta cam asa este. Deci indiferent ce faceti, incercati sa fiti impacati cu deciziile voastre. Nu le purtati in suflet ani si ani, iar daca o faceti puteti fi siguri ca va veni un moment in care sa va rascumparati pacatele.
- De cele mai multe ori nu suntem constienti cat suntem de binecuvantati. In carte, Hassan nu stia sa citeasca, iar Amir se considera puternic pentru ca putea sa ii citeasca povesti. De fapt, cam toti facem asta. Fugim si fugim dupa tot felul de chestii fara sa ne oprim si sa ne bucuram de ceea ce avem. Iar din ceea ce am citit in The Kite Runner, oamenii din Afghanistan chiar o duc foarte greu. Dar sa trecem la punctul 3.
- Viata inseamna mai mult decat ceea ce vedem la televizor. Inainte de a citi aceasta carte aveam o imagine atat de deformata despre aceasta parte a lumii, incat acum ma simt de parca as fi trait pe alta planeta. Si partea trista este ca sunt sigura ca oricat de sangeroasa si de sinistra ar fi povestea, realitatea este de 1393483545787757 ori mai rea.
- Uneori iubim o idee, dar cand ajungem sa ne confruntam cu ea, ne trezim cu ulcer. In carte spunea cam asa: Baba loved the idea of America. It was living in America that gave him an ulcer. Adica nu tot ce ne dorim ne face bine.
- Fiecare femeie are nevoie de un sot. Acum 3 ani as fi spun ca asta este o prostie. Ca suntem independente si puternice si nu ne face pe noi un barbat. Si acum mai cred ca suntem independente si puternice. Dar putem sa fim asa si intr-o relatie. Si nimic nu este mai frumos decat sa ai un partener alaturi, care sa te sprijine exact atunci cand nu esti atat de puternica si nici nu vrei sa fii atat de independenta.
- Exista o diferenta intre liniste si tacere. Linistea inseamna pace, seninatate, sa dai volumul vietii mai incet. Tacerea inseamna sa inchizi butonul vietii. Sa te rupi de tot.
- Nu trebuie sa lasam niciodata pe cineva din afara sa ne defineasca. Acest lucru este foarte greu, mai ales atunci cand suntem copii, dar daca reusim, avem toate sansele sa fim fericiti.
Concluzii
The Kite Runner, tradus foarte aiurea in limba romana ca si Alergatorii de zmeie (oare unde au vazut ei pluralul in titlul original?), este o carte minunata. Este greu sa o definesc pentru ca este atat de complexa incat nu are cum sa nu ti se rupa sufletul. Iar finalul… ma intristeaza chiar si acum… dupa care imi amintesc de faptul ca orice s-ar intampla exista speranta ca lucrurile vor merge bine… intr-un final. Dar trebuie sa ai incredere ca lumina invinge intotdeauna intunericul. Si sa ai stomacul tare pentru tot ce vine pana la victorie.
Daca sunteti curiosi ce alte carti am mai citit, accesati cu incredere sectiunea Carti a blogului.
Eu am citit-o in liceu. Tin minte ca era cartea preferata a unui prieten si ca atunci n-am ramas profund impresionata. Cu toate astea, cted ca acum m-ar sensibiliza mult mai mult.
Sa stii ca eu am patit chestia asta cu La rascruce de vanturi. In loc sa o citesc in liceu, cand probabil m-ar fi impresionat mai mult, am citit-o fiind deja mare. Si nu mi-a placut deloc!!!! Dar sunt sigura ca daca o citeam mai repede, nici The kite runner nu imi placea :)))