Palatul Parlamentului

blogu lu andra

Să spun că am fost impresionată de Palatul Parlamentului ar fi extrem de puțin. Da, Ceaușescu era diavolul. Și da, au murit o grămadă de oameni pentru a construi o clădire care nu insemna nimic mai mult decât reprezentarea fizică a egoului ”marelui conducător”, Dar vă dați seama că într-o perioadă în care toată omenirea era în plină dezvoltare în România a apărut a doua cea mai mare clădire din lume ca și suprafață? Vă dați seama că acest mamut al socialismului a fost creat integral cu materiale românești? Că dacă nu exista o fabrică pentru un anumit produs, ea era inventată? Că această clădire colosală este făcută din mii de tone de marmură extrasă din munții României? Că doar perdelele și draperiile care împodobesc perdelele cântăresc sute de tone și ele și sunt făcute din materiale de calitate superioară prelucrate în România? Că aici există un covor care cântărește 3 tone? Cum să faci un covor care cântărește atât?

Bineînțeles că toate astea s-au făcut pe vremea lui Ceaușescu. În ziua de azi nu mai suntem în stare să facem 50 km de șosea bine, despre colosi arhitecturali nici nu se mai pune problema.

Partea stranie a fost că în timp ce ne uitam la minunățiile de camere pe care am avut norocul să le vizităm unii dintre COPII (țineți minte) au început să spună că vai, ce risipă s-a făcut pentru construirea Casei Poporului când sunt atât de mulți oameni care nu au mâncare și bla bla. După ce am trecut de șocul inițial mi-a venit să le dau cu ceva în cap, sinceră să fiu și am început să mă gândesc la chestia asta, la tendința oamenilor de a minimiza importanța anumitor lucruri folosind ca și scuză ceea ce s-ar putea face pentru clasele defavorizate.

În primul rând, oricum nimeni dintre cei care spun că Ar trebui să se facă ceva pentru săraci! nu face vreodată ceva pentru săraci! Sau dacă fac este vorba despre ceva foarte puțin semnificativ. În al doile rând, acum o să fiu puțin avocatul diavolului, dar am auzit și eu povești destule despre Ceaușescu, am citit destule și am mai văzut și câteva documentare destul de bine făcute, deci pot spune că mi-am format o părere despre acest subiect. Da, oamenii o duceau aiurea pe vremea aia și au rămas cu sechele (vezi cozile la care sunt predispuși românii), dar nu erau chiar muritori de foame. Iar din punct de vedere economic țara o ducea foarte foarte bine, adică România este singura țară din lume care și-a plătit integral datoria de război după Al doilea Război Mondial. Ca să nu mai spunem că există voci desstul de bine documentate care spun că dacă nu ar fi fost asasinat (da, revoluția noastră este considerată de mulți istorici o lovitură de stat și nu neapărat o eliberare populară), Ceaușescu ar fi transformat țara noastră într-o super putere economică.

Deci de acuma înainte când vă uitați la Palatul Parlamentului vă rog să nu vă mai spuneți Doamne ce risipă, ci să recunoașteți potențialul nostru ca și popor, potențialul vostru ca și români și să fiți mândri de el. Ba mai mult, consider că este de datoria voastră să vizitați acest minunat monument arhitectural, să îl promovați și să îi învățați la rândul vostru pe alții să îl aprecieze.

Casa Poporului este una dintre cele mai frumoase atracții turistice din București, chiar dacă raportul preț/obiective vizitate nu este tocmai echitabil, dar modul cum se vede orașul de la balconul său este unic. Deci la următoarea vizită în capitala României vă rog să nu cumva să ratați acest obiectiv.

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.