Noi am cam fost cat people de când ne știm. Poate a durat ceva timp până ne-a lăsat mama Șerica să avem una la Sălaș, dar în principiu ne-au plăcut întotdeauna. Bineînțeles, niciodată la Timișoara pentru că aici stăm la bloc și na…
Dar acum 2 seri am găsit în fața blocului un puiut minuscul și cum a rămas cu Andrei, care e cel mai cat person dintre noi :))), era clar ce avea să se întâmple cu micul organ. Când noi am ajuns acasă pisicuța era gata instalată la noi.
Am spălat-o pe la ochi, i-am dat lapte și i-am pus o cutiuță în care să doarmă. Totul e provizoriu, am spus. O să o ducem la Sălaș, am spus. Dar având în vedere că e toată ziua în brațe la cineva (când este cineva acasă), că doarme cu Andrei (sau aproape în orice pat are chef chiar dacă în prima seară a făcut pișu la Andrei pe perină), că i-am cumpărat deja nisip și mâncare specială, că toată lumea vorbește despre ea de parcă este prima pisică pe care am văzut-o ever… nu știu ce să zic despre dusul la Sălaș, pare o chestie din ce în ce mai puțin probabilă :))).
Deci faceți cunoștință cu Minnie, cel mai probabil noua mascotă a blogului :D. Dacă aveți sfaturi sau sugestii pentru un nou stăpân de pisică indoor, vă rog să nu vă sfiiți.
Pupici!
