Astăzi trebuia să fie cu totul altfel. Aveam ziua perfect plănuită încă de acum 2 săptămâni. Trebuia să fac o vizită la o companie din Timișoara pentru Blogging TM 2.1 după care să merg la o prezentare despre Tesla, iar în final acasă.
Până la urmă vizita mea s-a anulat cu totul, am ajuns la mall să mă întâlnesc cu Alina și într-un final am petrecut toată seara cu ea, râzând și gândindu-mă cât de diferită ar fi fost viața mea în momentul de față dacă nu îl cunoșteam pe Flavius anul trecut. Pe când Alina era mai mică, iar eu eram studentă și noi stăteam mai mult împreună întotdeauna spuneam că atunci când ea o să ajungă la facultate o să ne mutăm amândouă în Timișoara și o să trăim un fel de high life. Evident că atunci nu luam în calcul apariția unui băiat în viața nici uneia dintre noi și trebuie să recunosc, este destul de ciudat că în prezent ea se pregătește de somn într-o cameră de cămin în timp ce eu ascult meciul pentru că Flavius la asta se uită .
Să nu credeți că mă plâng. Nici povești de așa ceva. Pur și simplu constat că de multe ori îmi fac atât de multe planuri, sunt atât de sigură de ele și chiar dacă viața mi le dă de multe ori peste cap, eu ma încăpățânez cu planificatul meu. Oare de ce fac asta?
Dar stați, seara nu s-a terminat. Când plecam să o ducem pe Alina în complex am găsit un pisic în fața blocului. Era minuscul și atât de singur, încât Andrei l-a luat în casă. Iar acum trebuie să mă mai gândesc și la cel mai bun nume pentru o pisică și unde să îl duc la veterinar.
Voi ce ați mai făcut?
Pupici!
Poze cu pisicul? Neprevazutul este ceva firesc in vietile noastre. Iar romanii exceleaza in zicatori despre planificari si socoteli de acasa si din targ.