The Muse

Autor: Jessie Burton

Editura: Picador

Anul acesta am un plan foarte clar pentru cărțile pe care vreau să le citesc. Una în română, una în engleză, de preferat în fiecare lună și sunt pe drumul cel bun. Chiar depășesc ținta propusă. Cele în engleză le am toate de la Linda și mi-a prins tare bine să le citesc. Engleza mea este clar mult mai bună. Iar dintre multele cărți în engleză ce așteptau pe raft, The Muse s-a nimerit, pur și simplu, să fie prima. Dar nu îmi pare rău. Deși finalul nu a fost chiar ce mi-aș fi dorit eu.

Povestea

The Muse este o povestire în ramă. Odelle Bastien este o tânără din Port of Spain ce trăiește în Londra anilor ’60 și își dorește să devină scriitoare. După mulți ani de muncă la un magazin de pantofi, Odelle este angajată la Skelton Institute of Art ca și typist (cum se traduce asta? scria chestii la mașină. înțelegeți voi ideea :)))). Acolo o cunoaște pe Marjorie Quick, iar aceasta îi schimbă viața. 

În paralel, prin anii ’30, Olive Schloss se mută împreună cu familia sa în sudul Spaniei, aproape de Malaga. Familia ascunde multe secrete, unul dintre ele fiind talentul artistic al fetei. Însă în acest teritoriu nou, Olive se îndrăgostește și găsește o metodă de a-și exprima și a arăta lumii creativitatea. 

7 Lecții învățate din The Muse

Cartea a fost complicat de citit. Pe alocuri acțiunea părea să stagneze, iar la final nu am mai putut-o lăsa din mână. Pentru că încă de la început am crezut că știu ce urmează să se întâmple, dar niciodată nu se întâmpla ce credeam eu. Și a fost ușor frustrant. Pentru că voiam să știu care e faza, credeam că știu care e faza și bam! Nici măcar finalul nu a fost așa cum voiam eu (după cum vă spuneam). A fost genul acela de carte dulce-amăruie. Dar mi-a oferit și o perspectivă foarte interesantă asupra vieții creative. Nu știu cum să o spun altfel :))). Adică atât Odelle, cât și Olive, sunt creatori și se confruntă cu probleme cu care se confruntă toți creatorii de conținut. Iar modul în care le depășesc (sau nu) a fost foarte interesant pentru mine. Pentru că și eu sunt creator de conținut.

Iată ce am învățat din The Muse:

1. Toți avem nevoie de iubire. Toți ar trebui să ne ferim de relațiile bolnăvicioase. Sincer vă spun, în nici o carte nu a fost dragostea mai patologică decât în The Muse. Acum urmează ceva spoilere, sorry! Olive îl iubește pe Isaac, Isaac nu. Harol și Sarah sunt căsătoriți, dar găsesc iubirea în altă parte. Teresa habar nu am pe cine iubește, pentru că pare să iubească, dar vine finalul. Odelle pare să îl iubească pe Laurie, dar nu îl pune niciodată pe primul loc. Cred că singura iubire adevărată din această carte este dragostea lui Reede pentru artă :))).
2. Copiii sunt fericiți dacă părinții sunt fericiți. Copiii nu sunt proști. Dacă părinții nu se înțeleg, ei își dau seama și simt lipsa de iubire din casă. Mulți părinți rămân împreună de dragul copiilor, crezând că le fac un bine așa. Nu este cazul.
3. Nu este ușor să fii creator. Olive este extrem de talentată, dar nu poate picta decât în anumite condiții. Odelle este talentată, dar se teme să își expună opera. Și apoi mai este viața. Trăiești, deci ești distras. Așa că nu este deloc ușor să fii creator :))).
4. Există oameni care aterizează tot timpul în picioare. Dar asta nu înseamnă că duc o viață bună. Voi încerca să vă explic fără să dau prea mult din casa cărții :))). Toți avem instinctul de supraviețuire, doar că la unii oameni este mai dezvoltat decât la alții. Problema este că oricât ai fi de puternic, oricât te-ai pricepe la compartimentizare, există lucruri pe care le ascunzi atât de adânc încât pare că ai uitat de ele. Din păcate, acestea sunt lucrurile care te mănâncă pe dinăuntru și îți dau cancer. Și acum sunt dramatică, poate, dar cam așa stau lucrurile..
5. Femeile sunt mai puternice decât par.  Acesta este un adevăr general valabil. Problema este că de multe ori ne complacem în a ne arăta slabe, vulnerabile. Și, de multe ori, nu vrem să speriem bărbații de lângă noi. Pentru că ei nu reacționează tocmai bine atunci când femeile sunt cele ce dețin puterea.
6. Ceea ce contează este ce credem noi. Și cu cât ne convingem mai repede de asta, cu atât mai repede putem schimba lumea. Nu ai cum să te schimbi la fiecare 5 minute în funcție de factori externi. Iar ceea ce cred alți oameni sunt factori externi care ar trebui să îți fie complet străini. Acum mai am o mică plângere/spoiler: Olive spune că îl iubește pe Isaac, dar nu sunt ferm convinsă că nu s-a folosit pur și simplu de el. Și greșește atunci când lasă convingerile părinților ei să îi dicteze viața.
7. Frumusețea nu este totul în viață… uneori nu este nici măcar un avantaj. Și spun asta într-un 2019 în care IMAGINEA si FRUMUSEȚEA sunt totul pentru unii oameni. Suntem atât de superficiali… dar trag speranța că este o boală vindecabilă. Pentru că, în ultima vreme, am descoperit tot felul de oameni care caută ceva mai mult. Și unii dintre ei sunt oameni pe care lumea chiar îi ascultă. Iar alții au început să construiască în jurul lor comunități cu aceeași viziune. Să sperăm că, în curând, vom ajunge la o masă critică ce va schimba lumea.

Concluzii

Când am început să citesc The Muse aveam impresia că știu eu tot și nu mai e nimic ce m-ar putea surprinde. Dar cartea aceasta a fost ca și viața, schimbătoare după fiecare filă. Și poate nu a avut finalul pe care mi-l doream eu, dar a avut multe lecții. Și vă îndemn să o citiți. Sigur va ridica ceva semne de întrebare în mintea voastră. Sigur va produce o schimbare. Tot ce veți avea de făcut va fi să vă lăsați purtați de ea.