The Great Gatsby

Carte & film

Am citit cartea, am văzut şi filmul, iar acum sunt pregătită pentru impresii :D. 

O să încep cu povestea pentru că în mare e aceeaşi în carte şi în film: Nick Carraway e un tânăr care vine la New Yorkul anilor 20, în plină perioadă a Prohibiţiei, cu o valiză de vise şi dornic de afirmare. Întâmplător, se mută lângă casa lui Jay Gatsby, enigmatic milionar, despre care descoperă că a fost iubitul verişoarei sale Daisy. Nick devine confidentul celor doi şi martorul poveştii lor. 

Nu vreau să spun mai mult despre desfăşurarea acţiunii aici pentru că aş da prea multe detalii. Deci nu citiţi în continuare dacă nu vreţi să aveţi parte de spoillere.

Cartea a fost foarte frumoasă. Profundă şi plină de metafore. De fapt, Marele Gatsby este povestea unui om care încearcă să reînvie trecutul cu orice preţ. De fapt, de aici vine şi tristul deznodământ: Gatsby nu poate să accepte faptul că Daisy nu mai este fata care era când a cunoscut-o el prima dată. De fapt, el era îndrăgostit de o iluzie. Daisy pe care o iubea el nu mai exista, nu avea cum să mai existe. Iar faptul că nu putea accepta acest lucru, nu putea accepta ideea ca Daisy să fi iubit pe altcineva vreodată, provoacă tragicul deznodământ.

Filmul a fost şi el foarte foarte fain. Unele detalii erau diferite faţă de carte, dar în mare povestea e acceaşi. Ce mi-a plăcut însă mult la film a fost în primul rând cum a jucat Leonardo DiCaprio. Nu cred că ar fi putut alege cineva un Gatsby mai bun. E atââât de expresiv. Redă fiecare expresie descrisă în carte. Şi cum văzusem trailerul înainte să citesc povestea, chiar şi atunci când citeam mi-l închipuiam şi exact aşa a ajuns să joace. Şi ceilalţi actori au jucat bine, dar el a fost… genial :D.

În plus, în film mi-au plăcut mult modul cum a fost gândit. A redat cu o precizie greu de explicat atmosfera acelei perioade: hainele, petrecerile, locurile. De mult nu am mai văzut un film atât de bine făcut în ceea ce priveşte decorul.

Şi nu în ultimul rând trebuie să menţionez muzica. Melodiile rap, puse pe ritm de jazz sună genial. Nu mi-a venit să cred. Dar preferatele mele rămân tot Young and beautiful a Lanei del Rey şi Back to black, varianta Beyonce.

Partea cea mai bună însă e că filmul acesta nu are cum să nu te înveţe ceva. Sunt sigură că mulţi dintre noi visăm uneori cu ochii deschişi la iubiri care ar fi putut să fie, la oameni pe care i-am iubit. Nu ne gândim însă că oamenii aceia nu mai sunt cum ni-i amintim. Nu ar mai avea cum să fie. Pentru că ei au trăit vieţi diferite de ale noastre, care şi dacă nu ar fi vrut tot i-ar fi schimbat. Tânjim după iluzii, fără să realizăm că uităm să ne trăim viaţa din cauza aceasta de foarte multe ori.

M-am foarte lungit, dar nu m-am putut abţine. Atât filmul, cât şi cartea merită atenţia voastră şi vi le recomand din suflet

3 thoughts on “The Great Gatsby

  1. adizzy says:

    mie nu mi-a placut deloc cartea! a fost groaznica! i loved Gatsby and they…they killed him! (glumesc desigur, cartea e geniala! asa geniala ca m-a facut sa indragesc personajul principal si sa fiu chiar trista la final, rar ma atasez de personaje)
    Ce bine ai zis la final – nici nu stii ce bine imi prinde partea „cu invatat ceva”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.