Ştiu, am prea lungit-o, dar ieri a fost o zi fenomenal de lungă şi nu am mai ajuns să scriu şi pe blog, aşa că vă rog să mă iertaţi :D.
Azi însă, deşi târziu, vreau să vă arăt câteva dintre pozele făcute duminică. Nu mai ţin minte exact cum de am ajuns să vizităm peştera Meziad. Cred că mami a fost cu ideea şi chiar a fost una genială. Peştera e foarte frumoasă şi foarte bine amenajată. Cred că e printre cele mai mari de la noi din ţară, atât de mare încât îţi trebuie minim 45 de minute să i vizitezi. Şi se bucură şi de o sumedenie de lilieci, care erau însă în perioada de reproducere, deci nu am văzut decât vreo câţiva.
Cireaşa de pe tortul zilei de duminică a fost însă tiroliana. Da, chiar eu, am făcut tiroliană. Aşa se zice? Am făcut? Nu sunt foarte sigură. Oricum, ideea e că am trecut peste ditamai hăul, susţinută doar de un cârlig şi un cablu. Şi adevărul e că mi-a fost foarte frică. Nu sunt exact sigură de ce, pentru că atunci când a fost vorba de parapantă nu am avut nici o treabă. Dar aici mi se părea mai puţin safe. Totuşi, nu am lăsat teama să mă învingă şi mi-am dat practic drumul în gol. Iar senzaţia… de nedescris. Nici nu e de mirare că unii oameni ajung să fie dependenţi de senzaţii din astea. Adrenalina care îşi aleargă prin vene, euforia când simţi pământul sub picioare din nou şi frumuseţea lucrurilor văzute de sus… sunt ceva ce fiecare ar trebui să experimenteze măcar o dată.
Gata, nu mă mai lungesc. Poze şi somn :)). Enjoy!
Asta e tot. Mă pun să dorm. Dacă aveţi ocazia, mergeţi la Stâna de Vale. Sunt o grămadă de chestii de văzut acolo, unele mai frumoase decât altele şi sigur nu o să vă pară rău.
