”Sunt o babă comunistă” la teatrul Național Timișoara

babă comunistă

Comunismul este perioada definitorie din istoria noastră. La nivel național, la nivel genetic aș putea spune, comunismul a lăsat urme extrem de adânci. Mentalitatea pe care bunicii și părinții noștri au dezvoltat-o în acea perioadă influențează într-un mod categoric generațiile prezente. Iar fascinația creatorilor față de comunism își spune cuvântul prin nenumăratele cărți, piese de teatru și filme destinate acestui subiect controversat.

De ce controversat? Pentru că la 30 de ani după căderea lui Ceaușescu încă mai sunt nostalgici, încă mai există persoane care, în ciuda dificultăților prin care treceau ”pe vremuri”, consideră că atunci o duceau mai bine.

În cartea sa, Sînt o babă comunistă, Dan Lungu exploatează tocmai această nostalgie a Emiliei Apostoae într-o manieră în care tragicul se împletește cu umorul.

Contextul piesei de teatru

Venit ca o continuare a cărții, spectacolul Sunt o babă comunistă, pus în scenă de Teatrul Național Timișoara, o aduce pe Emilia Apostoae în noul deceniu. Ea este deja ”celebra babă comunistă” datorită cărții lui Dan Lungu și este nevoită să își apere convingerile la televizor.

Doar că lumea secolului XXI nu este foarte prietenoasă. Ca orice emisiune în căutare de senzațional, Cineva Cândva nu dorește să privească perspectiva Emiliei, ci caută să ofere publicului circ. În principiu, piesa a fost ca un episod din Acces direct montat pe scena Sălii 2, iar noi eram publicul din platou.

babă comunistă

Perspective asupra comunismului

Rând pe rând, în platou apar personajele. Emilia este, în mod clar, nostalgica grupului. Ea vorbește despre momentele frumoase și oamenii buni cu care a avut de-a face în perioada respectivă. Mai mult, ea subliniază ajunsurile și neajunsurile cu care s-a confruntat la sosirea capitalismului.

Pentru a tempera amintirile Emiliei în platou apare Țucu, soțul acesteia. Țucu este antiteza Emiliei, iar amintirile sale prezintă reversul medaliei când vine vorba despre poveștile soției. El este cel care completează peisajul pentru spectatori într-o manieră plină de umor negru.

Tot în antiteză apare și fiica Emiliei, Alice. Lupta dintre generații se declanșează, iar prin intermediul acestor personaje putem vedea efectele pe care comunismul încă le mai are asupra familiilor. Ruptura este evidentă, dar și o anumită lipsă ce a apărut la generațiile tinere. Ușurința cu care judecăm, acum când sacrificiile au fost deja făcute, majoritatea pentru binele nostru. Ușurința cu care ne plasăm pe un piedestal, superiori celor care au trăit o perioadă pe care noi o cunoaștem doar din povești. Și un ușor egoism dat de numeroasele posibilități de care ne bucurăm în ziua de azi.

babă comunistă

Și pentru că perioada comunistă a fost definită de Securitate, evident că aceasta trebuia să apară și în piesă. Dacă v-ați întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu toți ”securiștii” după căderea regimului, ei bine perspectiva oferită de Sunt o babă comunistă sigur nu vă va aduce zâmbetul pe buze. În viziunea lui Călin Ciobotari, cel ce a transformat cartea în piesă de teatru, securistul Dorofte devine călugărul Dorofte.

Practic aceeași structură, doar ați schimbat conducătorul suprem

spune Alice Apostoae

Cum putem interpreta această tranziție? În nici un caz prin faptul că acesta își regreta trecutul. Da, o putem vedea ca pe un atac subtil la adresa bisericii. Sau ca pe un refugiu în calea propriei conștiințe. Cert este că, într-un fel sau altul, toată lumea s-a adaptat la noul regim.

Bineînțeles că din acest pestriț peisaj nu putea lipsi un personaj cheie: visătorul distrus de comunism. Rozalia avusese totul înainte de venirea comunismului și visa să devină pictoriță. Visul său s-a frânt în comunism, iar la 30 de ani după căderea regimului, deși viața s-a nu a devenit mai bună, ea simte că i s-a făcut, într-un fel, dreptate.

De ce ar trebui să vezi Sunt o babă comunistă?

Piesa a intrat în programul lunar al Teatrului Național Timișoara și se joacă cel puțin o dată pe lună. Eu am văzut-o deja (evident :))) și mi-a plăcut maxim. Actorii joacă absolut genial, până și afișul este preferatul meu de până acum. Am râs maxim în timpul piesei și m-a pus pe gânduri.

Viața nu este doar albă sau neagră. Emilia spune:

Comunismul este tinerețea mea.

Emilia Apostoae

Comunismul este tinerețea multora dintre locuitorii actuali ai României. Și da, înainte să îmi săriți în cap, sunt total de acord, perioada comunistă a fost cea mai rea din istoria României moderne. Nu știm cum era viața maaaai demult, deci nu vorbim despre asta. Totuși, trebuie să luăm în considerare și faptul că nu toată lumea o ducea rău în comunism.

babă comunistă

Da, atunci am dezvoltat o ”mentalitate de hoți” pe care o păstrăm și în zilele noastre. Ciupitul ”de unde se poate” a devenit sport național, iar munca până la epuizare a rămas în instinctul bunicilor noștri. Ba mai mult, suferim de codită (da, voi patenta termenul, e boala de a sta la coadă :D) acută. Toți! De la cel mai mic la cel mai mare.

Însă… au existat și anumite aspecte care s-au înrăutățit după căderea comunismului. Cum ar fi industria de stat, motorul economic al oricărei țări care se respectă și care, la noi, nu mai există. Cum ar fi inflația. Mulți oameni și-au pierdut economiile de o viață după căderea comunismului. Lucru care nu era absolut necesar. Cum ar fi scăderea nivelului de trai. Da, azi avem tot ce ne dorim (sintetic și plasticat în supermarket), dar nu toată lumea își permite să își cumpere tot ce își dorește. De fapt, unii oameni trăiesc de pe azi pe mâine în țara noastră, mai ales oamenii bătrâni.

În aceste condiții, cum ar putea să nu fie nostalgici după comunism? Cum ar putea să nu fie nostalgici după tinerețea lor?

Sunt o babă comunistă este o piesă care îți oferă mai multe puncte de vedere. Și nu doar asupra comunismului, ci și a vieții moderne. Este o piesă cât un manual întreg de istorie și consider că ar trebui să văzută de toată lumea, dar mai ales de persoanele tinere.

Deci nu mai stați pe gânduri și mergeți la teatru. Deschideți bine ochii pentru că lumea nu este doar alb și negru. Ea are la fel de multe nuanțe de gri ca și blocurile comuniste care împânzesc orașele țării.

Vezi această postare pe Instagram

PREMIERA FEST- FDR e producția Teatrului Național din Timișoara: SUNT O BABĂ COMUNISTĂ, după romanul lui Dan Lungu, în regia Antonellei Cornici. Duminică, 3 noiemebrie, ora 20,00, Sala 2. O poveste tragi-comică care, cu mult umor și cu multă luciditate, care pune în discuție dilema de viață a unei generații întregi și oferă, dincolo de umor, de muzică și de lumină, un moment de reflecție și de reală comunicare pe un subiect care, de obicei, acutizează relațiile dintre oameni, chiar între membrii aceleiași familii. #tntm #festfdr #theatre #teatru #festival #festfdr2019 #teatrulnationaltimisoara #suntobabacomunista #premiera Bilete: în agențiile Mărășești și Sala 2 (marţi – duminică, 11,00 – 19,00) și online, în rețeaua Eventim

O postare distribuită de Teatrul National Timisoara (@teatrulnationaltimisoara) pe

Untold 2018

P.S: Pozele sunt realizate de Adrian Pîclișan pentru Teatrul Național Timișoara.

P.P.S: Sharing is caring, deci dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îl dai mai departe. Sigur se vor bucura și prietenii tăi de el :D.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Fii primul care citește fiecare articol
În 10 ani de blogging am învățat 10 lecții prețioase care sigur te vor inspira.
Descoperă-le în primul meu ebook!
În 10 ani de blogging am învățat 10 lecții prețioase care sigur te vor inspira.
Descoperă-le în primul meu ebook!