RO:
Adooor petrecerile noastre la firmă. Lumea vine, socializează, avem băutură, mâncare, muzica la maxim. Și vara avem parte de oaspeți surpriză :))).
Deși în ceilalți ani eram în lumea mea, de data aceasta am avut ocazia să discut mai mult cu lumea din străinătate. Am descoperit, cu surpriză și bucurie, că unul dintre programatori, neamț de origine, știa că blogul meu există. Nu mi-a venit să cred când m-a întrebat dacă eu sunt fata aia care scrie. Cred că mi-a luat vreo 3 minute să îi răspund :))). Și ca să fie surpriza și mai mare, ceilalți oameni care erau în zonă s-au dovedit foarte interesați de subiect și au început să mă întrebe despre ce scriu și aveau tot felul de intrebari despre ce inseamna sa fii blogger.
Conversația s-a legat super ușor, deci am ajuns să îmi petrec o mare parte din seară discutând cu doi americani și un neamț despre călătorii, România, America, South Park, bani câștigați din blog și multe altele. Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult și m-a șocat/bucurat/bulversat cumva… a fost ce mi-a spus unul dintre ei… m-a întrebat dacă sunt sigură că sunt din România pentru că par mai degrabă din America. Evident că întrebarea mea a fost de ce, moment în care mi-a spus că românii nu prea sunt așa ca mine, nu își prea susțin punctul de vedere și lasă foarte mult de la ei. Dar eu par extrem de hotărâtă.
Da, mi-a crescut puțin inima, însă mi-a dat și seama cât de aiurea suntem văzuți noi, românii, în afară. Și gândiți-vă că oamenii ăștia fac afaceri cu românii de ani de zile, deci au observat acest comportament în mediul de afaceri. Să continui? sau înțelegeți unde bat?
În rest, am dansat o grămadă. Am râs o grămadă. Am făcut și ceva poze… A fost o seară genială. Ar trebui să facem petreceri mai des :))).
Voi ce ați făcut vineri seara?
Pupici!
EN:
I just looove our office parties. The people mingling, the drinks, the food, the music, everything is amazing and during the summer we even have special guests, which I usually ignored because I was with the girls, locked in out little bubble. But not this year.
How did we hit it off? Well… it all started when Andreas, one of the German programmers, asked me if I was the one that was writing. At first I though he was asking me about one of our programs and said no, I am not a team manager or anything, but then he said the one thing I never thought I would hear at our office partie: no, the blogger…
I was like Whaaaaat???? How does he know about my blog? And then every one that was around us started listening and asking me about what I write and if I like blogging and if they’re bloggable :))). I laughed so hard and said Of course, but we have to take a picture or no one will believe me. After the photo shoot we started talking about a lot of things, from traveling to politics, TV shows, South Park, Romania and USA. I never thought it would be so easy for me to talk to foreigners that are kind of paying my salary :))). But the biggest shock came when one of the Americans asked me if I was sure I was Romanian because I sound a lot like an American.
At that point, part of me was really proud, but the patriotic half was disappointed of the way Romanians are seen outside, even by our own business partners. We seem weak, incapable of holding our ground and standing up for what we believe.
I decided to start writing my posts also in English for 2 reasons:
1. I want all my foreign friends to understand exactly what I am saying (because google translate sucks!)
2. I definitely what the blog to evolve and this may as well be a very good boost in that direction.
So… from now on… happy reading!
