Summer in the air

Vara e pe sfârșite și a fost foarte capricioasă până acum. A avut momente pline de romantism, momente în care am râs cu gura până la urechi, momente în care am fost moartă de oboseală și momente moarte efectiv, în care și plictiseala se plictisea.

Partea cea mai bună a fost că am mers la mare și am stat mult la mare și am făcut multă multă baie și m-am bronzat ca niciodată. În viața mea nu am venit așa bronzată de la mare cum am venit anul acesta. La noi la mare a fost ok, dar și mai bine a fost la bulgari. Marea noastră se duce de râpă încet dar sigur. Nu marea de fapt, litoralul. Dar la bulgari e fain, e curat și frumos și marea are mici vietăți drăguțe în ea (ceva crabi), foarte aproape de mal.

M-am mai plimbat un pic și prin țară și prin Bulgaria și așa am ajuns să văd Mănăstirea Oașa, care chiar m-a deprimat, ca să nu mai zic că drumul până la ea e îngrozitor. La fel de groaznică e și șoseaua Transalpină, care nu o recomand nimănui în următorii… 2 spre 3 ani. Și la bulgari am văzut ceva mănăstire săpată în stâncă, dar numele ei era prea complicat ca să-l țin minte, în schimb vă pot spune că era lângă Varna.

De când am revenit pe meleaguri mioritice am dat ture prin Țara Hațegului. Am revăzut ruinele de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, unde am descoperit că a mai fost deschis pentru public un al doilea sit, forul. După ce nu am mai fost de atât de mult timp acolo, chiar am fost impresionată de felul în care a evoluat situl arheologic.

Am fost și la Cascada Lolaia, în Munții Retezat. Nu mai fusesem de 2 ani la ea și-mi era dor. Îmi era dor să urc la munte și să nu am semnal și să mănânc frăguțe și zmeură cu gust de zmeură. Am fost plăcut surprinsă să văd cât de bine o duc cabanele de la Cârnic și cum a fost amenajat drumul spre Cascadă. Spre oroarea mamei mele, m-am mai și cocoțat pe o stâncă, doar ca să văd dacă pot, de biata mami stătea cu sufletul la gură.

După câțiva ani buni, am revăzut Prislopul. Biserica mănăstirii m-a lăsat pentru a nu-știu-câta-oară cu gura căscată, ca întreaga zonă de altfel. Mă uitam la ea și nu-mi venea să cred câtă frumusețe poate fi într-un singur loc.

De fapt toată zona asta e binecuvântată cu o frumusețe extraordinară, iar munții mei par azi mai frumoși ca niciodată, mai ales în zilele senine, când nu e nici un nor care să-i deranjeze.

Last, but not least, am văzut Castelul Corvinilor din Hunedoara. În plin proces de renovare, castelul arată genial. Nici pe el nu-l mai văzusem din tinerețile mele și nu mi-a venit să cred cât de mult a fost renovat și cât de bine poate arăta. Bineînțeles că lucrările nu sunt finalizate, dar e impresionant să vezi un loc pe care ți-l aminteai destul de părăginit din copilărie, cum renaște. Din suflet vă recomand să-l vizitați.

Bineînțeles că timpul dintre toate plimbările astea a fost umplut cu Sălaș și cel puțin unele seri au fost epice. Dar e vară și e normal să facem unele nebunii :D.

Looking forward for what comes next :P.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.