Stoker

Filmul ăsta a fost foarte ciudat. Fata aia aşa strange care joacă rolul principal mă tot făcea să mă gândesc la Dexter… un Dexter mult mai enervat şi cu părul mai urât :))).

Au fost multe chestii pe care nu le-am înţeles deloc in film. Credeam că o să fie ceva horror şi simply stupid, dar el e ceva psicho-bloody-mess.

Povestea: Tatăl Indiei Stoker moare, iar după moartea lui apare unchiul ei, Charlie, despre care aceasta nici nu ştia că există. Acesta se mută împreună cu India şi cu nevolnica ei mamă, iar lucrurile iau o turnură din ce în ce mai ciudată. Acesta pare să aibă o adevărată obsesie pentru fată şi o urmăreşte preutindeni, în timp ce mama Indiei este din ce în ce mai atrasă de el. Concomitent, din ce în ce mai mulţi apropiaţi ai familiei încep să dispară.

Urmează SPOILERE pentru că nu am înţeles exact unele chestii

1. De ce era Charlie ăla obsedat de India?

2. Dacă Charlie era el psihopat sau de ce suferea acolo (adică era psihopat clar, încă de mic), dar tatăl Indiei era normal, de ce ea era tot psihopată? Dacă era mai… uşuratică… aşa ca mama ei, aş fi înţeles, dar tatăl ei era perfect normal, deci de unde până unde a ajuns ea nebună?

3. Până la urmă de la cine avea papucii?

4. Şi de ce nu îi plăcea să o atingă nimeni?

Cam astea sunt întrebările mele. Filmul per total e ciudat şi psihologic şi aşa, let’s analize and maybe see it again. Dar a meritat să mă uit la el pentru că melodia de la final e absolut genială. Se numeşte Becomes the color şi e absolut genială.

În ceea ce priveşte actorii, aceştia joacă perfect. De Nicole Kidmann (care joacă rolul mamei) nu e nevoie să vă mai spun, nu? Pe Mia Wasikowska (aka India Stoker) nu o ţineam minte, deşi am văzut-o în Alice in Wonderland, dar mi-a plăcut foarte mult cum a jucat. Era acolo, complet sărită, scary în nebunia ei, parcă nimic nu ar fi impresionat-o. A intrat perfect în pielea personajului. Exact ca şi, Matthew Goode, care îl juca pe unchiul Charlie şi care, de la o scenă la alta, era pretty boy şi absolut încântător, iar peste o secundă ziceai că e Diavolul.

Acum concluziile, nu? Filmul nu m-a impresionat în mod special, adică ideea lui a avut ceva lacune (sau poate am fost eu grea de cap :))), dar dacă vă plac filmele psihologice, chiar vi-l recomand. Numai să fiţi pregătiţi pentru imagini foarte foarte macabre.

Nota: 6.5

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.