Ca starea drumurilor din Romania lasa de dorit stiam de ceva timp. Doar ma plimb destul de des pe ele. Dar nu am crezut, in viata vietii mele, ca exista locuri unde pavajul iese de sub asfalt, de parca abia ar fi trecut turcii. Sau poate era vorba de ceva vestigii romane si nu ne-am dat noi seama.
Cum am pornit in expeditie duminica
Pentru ca am ramas in Timisoara in weekend, iar duminica era deosebit de frumoasa, am zis sa plecam la o plimbare. Dupa ceva dezbateri, am hotatat ca merita sa vizitam Charlotenburg, singurul sat circular din Romania. Era si destul de aproape, deci nu trebuiau sa fie probleme.
Am plecat din oras pe un drum chiar acceptabil. Nimic iesit din comun ca si dimensiune a benzilor, cu ceva denivelari, dar fara gropi. Spre surprinderea mea, existau chiar si semne ce indicau localitatea Charlotenburg. Bineinteles ca drumul din Masloc pana la destinatie nu s-a mai ridicat la inaltimea asteptarilor. Ca sa nu mai spun ca Charlotenburg e pur si simplu un satuc vai si-amar! Probabil il apreciam mai mult daca aveam drona. Altfel… pierdere de timp!
Spre Lipova
Pentru ca am fost foarte dezamagiti de asezarea circulara am decis sa nu ne intoarcem acasa, ci sa dam o tura pe la Lipova. Daca tot eram in zona… de ce nu?
Starea drumurilor in momentul in care am intrat in judetul Arad s-a deteriorat vazand cu ochii. Aici a aparut pavajul despre care va vorbeam. A trebuit sa reduc viteza considerabil. Si mergeam ca la jaloane.
Intr-un final am ajuns in Lipova. Ne-am plimbat putin. Orasul parea cam mort. Abia vedeai 2-3 oameni pe strada. In schimb am gasit o cafenea foarte draguta, Leon Gourmet Bakery. Nu ma asteptam la asa design intr-un orasel cam uitat de lume. Care chiar ar avea potential, daca nu ar fi lasat in semi paragina. Adica arhitectura e super faina. Casutele cochete aduc mult cu oraselele din Germania. Mai au si Baile Lipova la nici 3 kilometri. Plus manastirea de la Radna si cetatea Soimos aproape. Ce ar mai putea cere ca si atractie turistica? A, da, infrastructura! Pentru ca momentan sunt ca in zona de razboi.
Rataciti prin padurile Lipovei
Pentru ca drumul pe care veniseram a fost oribil, am zis sa ne incercam norocul prin alta parte. Ca doar am vazut un indicator cu Topolovat si am avut filme :))). La inceput parea totul ok, apoi GPS-ul ne-a aratat ceva anomalii si am zis sa intrebam localnicii. Pareau cei mai in masura sa ne sfatuiasca. Au fost chiar foarte convingatori cand au spus ca drumul pana la Timisoara a fost facut si este bun. Eu ma asteptam la sosea cu 4 benzi, avand in vedere entuziasmul lor. In schimb, am avut parte de un drum de pamant prin inima padurii. Pe care am mers vreo 3 kilometri, pana am realizat ca riscam sa ne impotmolim si am facut cale intoarsa.
Deja incepuse sa se innopteze. Copacii erau infiorator de descarnati in jurul nostru. Ce mai? Eram ca in filmele de groaza. Cand am revenit la civilizatie i-am multumit lui Dumnezeu.
Starea drumurilor si impactul ei asupra turismului
Nici macar nu stiu de ce mai scriu randurile astea pentru ca s-a vorbit atat de mult despre subiect incat pare redundant cumva. Dar cand am ajuns acasa duminica seara eram foarte suparata. Si nu am putut sa nu ma intreb ce o fi in capul conducatorilor nostri. Avem o tara minunata, dar imposibil de vizitat. Cine a mai pomenit ca singurele drumuri circulabile sa fie cele europene si cateva drumuri nationale? Cine a mai pomenit ca un sat aproape rupt de lume sa aiba trotuare pavate, dar un singur drum de acces si ala sub ori ce critica? Cine a mai pomenit sa nu vezi indicatoare nicaieri, iar vopseaua de marcare a drumului sa fie aproape inexistenta? Pana la urma, traim in secolul XXI. Drumurile de pamant, cel putin, ar trebui sa fie de domeniul trecutului. Iar rutele alternative sa fie ingrijite. Pentru ca nu putem sa ne plangem ca drumurile principale sunt supra aglomerate cand oamenii nu pot circula prin alte parti decat cu tancul. Si in nici un caz nu ne putem astepta la turism eficient cand infrastructura este la pamant.
Dar poate exagerez eu si nu e treaba asa urata. Poate unele locuri sunt menite sa raman ascunse, iar unele localitati sa moara. Poate ideile astea de turism si dezvoltare sunt concepte incompatibile cu Romania lui 2017.
Voi ce credeti?
Va astept in sectiunea de comentarii sa dezbatem problema. Iar pentru a fi la curent cu peripetiile mele, nu uitati sa dati subscribe.
Pupici!
