Am decis sa incep luna femeii cu un articol cultural. Titlul poate vorbeste despre iubire, insa Scrisori de dragoste catre Stalin nu are nici o legatura cu acest subiect. Este mai degraba un jurnal al angoasei sociale ce m-a pierdut in final.
Povestea
Piesa prezinta o perioada din viata scriitorului rus Mihail Bulgakov in care acesta se lasa cuprins de disperare datorita neputintei de a-si practica arta in patria mama. Avand-o alaturi pe sotia sa, Bulgakov incearca sa depaseasca acest moment si sa gaseasca o modalitate de a fugi din tara. Insa un telefon din partea lui Stalin schimba cu totul prioritatile scriitorului, lasandu-l in seama propriilor demoni nascuti din dorinta de recunoastere.
Scrisori de dragoste catre Stalin – PROs and CONs
Piesa m-a pus pe ganduri serios. In primul rand iti ofera un punct de vedere unic asupra statutului artistilor in Rusia comunista. Mai citisem despre aceasta problema si stiam de ce tratament aveau parte cei care erau anti sistem. Dar nu m-am gandit niciodata ca poate fi o tortura mai mare sa fii exclus din societate decat sa fii in puscarie. Scrisori de dragoste catre Stalin ofera o perspectiva extrem de intrinseca asupra acestei probleme. Bulgakov trece de la ura fata de sistem, la speranta reintegrarii si apoi la disperare. Aceasta capata dimensiuni atat de mari, incat Stalin pune stapanire pe viata lui cu totul.
Mi-a placut mult interpretarea actorilor. Doru Iosif l-a jucat atat de bine pe Stalin, incat ajunsese sa imi placa de el :))). A fost actorul meu preferat. Totusi, la fel de realista a fost interpretarea lui Bulgakov. La un moment dat, chiar ajunsesem sa cred ca Victor Manovici este cel nebun, nu doar personajul sau. Ceea ce pot spune si despre Malina Manovici, care a interpretat rolul sotiei lui Bulgakov. In ceea ce priveste relatia celor doi, in mod clar a ajutat faptul ca sunt sot si sotie si in realitate. Familiaritatea dintre ei era palpabila, iar scenele deocheate au avut un farmec aparte.
Dupa cum am spus inca de la inceput, nu mi-a placut finalul pentru ca nu l-am inteles deloc. Deci daca ar trebui sa fac un rezumat al piesei, nu as avea habar cum sa il inchei. Da, deci la sfarsit… mergeti sa vedeti piesa pentru ca nu vreau sa va dau spoiler. Ceea ce nu este chiar ok, daca stam sa ne gandim :))). Dar prefer sa cred ca au fost fericiti pana la adanci batranete :D.
Concluzii
Experienta a fost una deosebita si planuiesc sa o repet. Poate teatrul este o forma de divertisment mai dificil de inteles pe alocuri, dar mi se pare ca orice activitate iti stimuleaza gandirea este una ce merita intreprinsa. Deci veti mai citi ceva recenzii de genul acesta aici pe blog cel putin o data pe luna.
Nu uitati sa dati subscribe pentru a afla primi ce este nou in Timisoara, ce am mai vazut si pe unde m-am mai plimbat.
Pupici!
