Revolution: Day 1

blogu lu andra

Da, mi se intampla din nou. Plec de la festival si simt energia. Nu e chiar ca anul trecut, dar e acolo. O stiti si voi, sigur, mai ales daca sunteti fani festivaluri. Parca va mananca talpile si picioarele va dor, dar nu ati sta jos.

Revolution nu este ce ma asteptam. Aveam mari sperante, dar si temeri mari. In ciuda tuturor anunturilor ma gandeam ca sigur o sa fie doar muzica rock si nu o sa ma distrez. Din fericire, nu a fost deloc asa.

Dar sa o luam cu inceputul!

Cand am ajuns mi-am luat in primire bagdeul si bratara. Am fost super mandra sa vad Press si Media scris pe ele. Parca imi dadeau putere si responsabilitate. M-am plimbat peste tot doar pentru ca am putut :))). Suna ciudat? Poate este, dar a fost prima mea experientra de genul acesta si am vrut sa ma bucur de ea la maxim. Cine nu ar fi facut la fel?

Muzeul era extrem de departe de ceea ce imi aminteam. Toate zonele erau foarte bine delimitate, iar sonorizarea impecabila. In conditiile in care scenele erau destul de aproape unele de altele, muzica nu se amesteca in nici un fel. Cat am ascultat ritmurile latino de la Cubalkan nu am fost perturbata nici de fanfara circului, nici de reggaele de la Zion Love. In plus, personalul de la paza se gasea peste tot, la fel si voluntari, ca sa nu mai spun de Circo Panico, elementul care a oferit un plus de fantezie atmosferei.

Pentru ca am defilat in inspectie si am stat prea mult la rampa de skateboard si la frezat (Dichiseria era la datorie si m-au transformat si pe mine in Storm – sper ca ati vazut macar trailerul de la noul X-men :))) am ratat spectacolele Circo Paniko. Am mai prins doar numarul acrobatilor japonezi. Deci astazi trebuie NEAPARAT sa ma mobilizez.

Am vizitat toate scenele, dar preferata mea a fost de departe Cubalkan (a.k.a. scena latino). Acolo muzica era cea mai pe gustul meu. Totusi, trebuie sa spun ca si la main stage am avut parte de o surpriza placuta cand au concertat cei de la CTC, iar la scena Electric Apex am crezut ca bassul o sa imi schimbe cu totul ritmul cardiac. Singura la care no way nu mai pun piciorul este Xtreme Music. Rockul ala turbat nu e pentru mine.

Nu am stat pana dimineata pentru ca ma asteapta un weekend plin si deja nu mai puteam de picioare de la cate ture am dat :)). Din fericire, autobuzul 46 chiar a circulat pana tarziu in noapte (cine ar fi zis?), iar in timp ce stateam acolo si ascultam ce vorbeau ceilalti oameni mi-am dat seama cat de norocosi suntem ca in Timisoara lucrurile incep sa se miste spre evenimente de nivel european. Adica sa ai 6000 de oameni in prima seara la un festival destul de nou si de putin promovat este totusi ceva.

yey for us and for Revolution!

blogu lu andra
Chill Zone

blogu lu andra

blogu lu andra
Zion Love
blogu lu andra
Circus people

blogu lu andras

blogu lu andra
CTC @ Music Guru
blogu lu andra
#blondesdoitbetter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.