Dacă nu aveţi planuri de weekend mai bine nu vi le mai faceţi pentru că vineri vine Apocalipsa.
Da, ştiu că aţi mai auzit asta şi în 2000 şi anul trecut, dar de data asta chiar vine. Adică, a prezis-o nimeni altul decât Rasputin, “călugărul nebun” (după titlu ne dăm seama că e de încredere), deci cum ar putea să nu fie purul adevăr? Aşa că lăsaţi facturile, uitaţi de muncă, faceţi ceva nebunesc, ceva neaşteptat. Să fie un end of the world party mondial :D.
Dar să lăsăm prostiile şi să revenim la lucruri mai serioase. După ce mi.a spus Adriana (una dintre colegele mele) că din nou vine sfârşitul lumii nu am putut să nu mă întreb… de câte ori se poate termina lumea asta? Pentru că nouă multe chestii ni se par sfârşitul lumii. Dacă nu ne-a ieşit culoarea la coafor – e sfârşitul lumii. Dacă ni s-a rupt o unghie înainte de cine ştie ce mega eveniment (mega pentru noi evident :))) – e sfârşitul lumii. Dacă nu ne sună iubitul/iubita când a spus că sună – sfârşitul sfârşitului lumii.
Şi probabil la un moment dat chiar va fi cine ştie ce cataclism şi Pământul nostru va face un soi de BOOOOM!!! E imposibil să nu se întâmple asta având în vedere cum ne purtăm cu mama noastră, dar cu ce ne ajută oare să speculăm când va fi acel moment? Oricum toţi cei care au făcut nşpe mii de previziuni sunt oale şi ulcele. Nostradamus – gone. Maiaşii – gone sau corciţi de conquiztadori. Rasputin – dead and gone. Până şi mama Omida a dispărut de la televizor. Deci care e rolul articolelor senzaţionale despre sfârşitul lumii?
Oare în loc să ne gândim când o să părăsim incinta pământeană, nu ar fi mai bine să încercăm să ducem o viaţă cât mai plină? Să vedem cât mai multe lucruri. Să cunoaştem cât mai mulţi oameni. Să facem cât mai mult bine. Să citim cât mai multe cărţi. Să iubim mai mult. Şi poate, cu puţin noroc, să ne lăsăm amprenta pentru eternitate.
E atât de greu să ne concentrăm asupra trăitului? Că asupra muritului se concentrează destul ştirile.
Adevărul e că nu ştiu când o să vină sfârşitul lumii. Că o să fie mâine sau la Paştele Cailor, mi-e indiferent. Dar ştiu că azi, acum, cu Alina, sunt fericită. Şi vreau să o mai ţin puţin aşa pentru că vine weekendul :D. So live a little, I know I will 😛 :))
