Stiti cum tot va progamati sa faceti o chestie sau alta si o tot amanati si o tot amanati pana nu o mai faceti deloc?
Evident ca si eu am patit chestii din astea de foarte multe ori. Insa exista si momente in care oricat ai amana un lucru, tot vine un moment in care trebuie sa il faci.
Cam de-asta am ajuns eu azi la maxilo-faciale :))).
V-am speriat?
I’m sorry! Sunt destul de ok. Deci sa va spun povestea pe lung.
Cam de cand ma stiu eu am avut un semn albastru la buza. In primul ei an de medicina (as in 7 years ago) Oana m-a informat ca este vorba despre un hematom si trebuie sa merg sa mi-l scot. Cum nu ma deranja, evident ca am ignorat-o pentru ca 1. nu vroiam sa ma cioparteasca cine stie cine la buza si 2. mi se parea o risipa totala de bani. Si asa au trecut anii, iar eu am trecut cu vederea problema ori de cate ori ma uitam in oglinda.
Insa, dupa cum spuneam, uneori sunt lucruri pe care tot trebuie sa le faci si, printr-o turnura complet neasteptata a evenimentelor, astazi am ajuns la clinica in Timisoara la control. Am scos, de cand am intrat pe usa, 100 de lei (ca doar am mers la doctor), am asteptat 20 de minute, am fost consultata 5, iar luni ma duc la taiat :))). Destul de eficient pentru o zi de joi.
Si ca sa fie tacamul complet, m-am mai intors si la munca si am facut suplimentare :D.
Bineinteles ca la ora 7 cand am ajuns acasa eram zombie. Noroc cu mami care ma astepta cu mancarica delicioasa si desert, inghetata mea americana preferata de la Lidl (Cookie Dough pentru cunoscatori). Iar acum pot sa zac in pat si sa ma delectez cu Fugara (foarte tare cartea; abia astept sa va povestesc despre ea).
Voi cum o mai duceti?
