Interventia

Stiam ca o sa fie rau, dar nu m-am gandit niciodata ca atat de rau.

Sa o luam totusi cu inceputul.

Dupa un weekend minunat, astazi a venit ora operatie. M-am prezentat la 3 fara un sfert la cabinet, destul de calma si pregatita pentru ce avea sa urmeze (desi habar nu aveam detaliile procedurii).

Nu am fost prea fericita cand am aflat ca o sa am parte de o incizie pe exteriorul buzei, dar intrasem in hora si trebuia sa joc. Desi eram foarte calma pana am ajuns pe scaun, in momentul ala parca tot stresul din lumea a venit peste mine. Mai ales cand a inceput asistenta sa vorbeasca, deja trebuia sa imi repet Fii atenta! Fii atenta! atat eram de stresata.

S-a apucat sa ma dezinfecteze cu cel mai tare spirt care a intrat vreodata in contact cu pielea mea si in momentul in care a terminat deja imi era amortita jumatate de fata. Cea mai rea parte insa abia acum a venit, in momentul in care mi-au pus pe fata ceva material steril cu o gaura in el, care ma impiedica sa vad bine, dar nu si sa vad tot.

Eu nu sunt claustrofoba si nu mi-e frica de doctori, dar in momentul in care mi-a pus chestia aia pe cap m-a luat toata groaza. Si ca sa fie totul extrem de horror, nu aveam voie nici sa vorbesc. Nu stiu daca va puteti inchipui cum e sa iti apara asa la periferia vederii tot felul de ustensile medicale, sa vezi acul de la seringa si sa il simti in buza, dupa care sa vezi bisturiul, dar sa nu simti nimic. Sa vezi foarfecele si 2 oameni sa stea gramada in jurul tau.

Eram infiorator de tensionata. Cred ca niciodata nu mi-am strans pumnii mai tare. Imi era groaza ca nu o sa isi faca efectul anestezia si o sa simt tot (stiu, prea multe filme :D). Aveam impresia ca tot corpul parca mi se strange in el. A fost o senzatie tare stranie pe care nu pot sa o explic exact si sper sa nu o mai incerc niciodata.

Desi mie mi s-a parut o eternitate, vreau sa va spun ca toata operatiunea a durat 10 minute. Cand am iesit de acolo… tremuram. Probabil toata tensiunea era de vina. Buza nu m-a durut imediat, insa efectul anestezie nu a durat cat ma asteptam eu. Dupa o ora a trebuit sa iau un Ibuprofen, iar dupa 2 altul.

Acum sunt ok, nu mai simt durerea constanta, doar cand deschid gura :))). Presupun ca cel mai bine ar fi sa tac, dar asta nu-mi prea iese. Plus ca azi am avut jumatatea de ora de tacere cand am iesit de la doctor :D.

Abia luni ma duc la control si sa imi scoata firele, deci pana atunci as putea sa schimb numele blogului in Blogu’ lu’ Frankenstein :))).

Voi cum ati inceput saptamana?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.